O crima cu autor cunoscut, dar fara cadavru. O foarte tanara victima, un asasin autodenuntat si un ofiter de politie insarcinat cu cazul. Care caz? Totul pare rezolvat, chiar daca trupul defunctei e de negasit. Asasinul a marturisit, sefa in ierarhie ii cere detectivului Chong raportul asupra cazului si ii ordona sa opreasca cercetarile. Acesta insa continua. Vrea sa afle totul referitor la crima si la motivatia ei. Si asa beneficiem noi de acest film, care nu e un policier obisnuit plin de actiune. De fapt e o replica la productiile hollywoodiene spectaculoase, dar superficiale. „Port of Call” e povestea unei tinere, Jiamei (Jessie Li), ale carei ambitii sunt prea mari fata de posibilitati, ceea ce duce la dezamagire si decadere, a unui tanar introvertit, Ting Tsz-chung (Michael Ning), un transportator de carne la clienti, dealer de droguri si membru al Triadelor, un mix de duritate si tandrete, si a detectivului Chong (Aaron Kwok), un barbat parasit de sotie, ce are o fiica, poate cel mai afectat sufleteste de cele intamplate, pentru ca se poate pune in situatia traita de ceilalti doi.

Domeniul in care decenii la rand a excelat industria cinematografica din Hong Kong a fost cel al filmelor de actiune, si, subsidiar, cea a filmelor de arte martiale de epoca sau moderne. Hong Kong nu a avut niciodata scenaristi buni pentru povesti complexe, cum e cazul coreenilor, sau profund umane cum e cazul japonezilor. Filmele de actiune sau de arte martiale nu presupuneau existenta unei intrigi prea pretentioase, accentul fiind pus pe latura spectaculoasa, pe ludic, pe cea comerciala. Datorita acestei traditii impamantenite inca de la nasterea filmului in aceasta regiune, dramele au fost un gen ocolit de cineasti, spiritul studiourilor Shaw fiind unul pur comercial. In ultimii ani, insa, filmul din Hong Kong sufera o evidenta transformare, cineastii realizand ca aceleasi scenarii plictisitoare cu gangsteri, violenta si actiune spectaculoasa nu mai pot, in secolul XXI, sa asigure succesul de casa. Aceste realizari au devenit doar reluari la nesfarsit ale unor clisee, astfel ca o reinventare era imperios necesara. Orientarea, insa, spre drame umane si includerea acestora ca gen dominant sau subsidiar al unor productii cu o distributie solida nu e una salutara, datorita lipsei de experienta a scenaristilor din Hong Kong in abordarea genului. Se stie ca japonezii sunt expertii dramelor in Asia de Rasarit, astfel ca preluarea acestui stil si cizelarea lui peste noapte e imposibila pana si pentru magicienii din China. Philip Young, regizorul si scenaristul lui „Port of Call”, a incercat imposibilul, ajutat de cunoscutul Christopher Doyle ce a filmat intregul film. Doyle e un veteran al imaginii, laureat la Cannes si Venetia pentru realizarile sale, ce a semnat, intre altele, imaginea unor productii asiatice renumite la nivel mondial, precum cele ale lui Wong Kar-wai „Days of Being Wild”, „Ashes of Time”, „Happy Together”, „20146” si „In the Mood for Love”, „Last Life in the Universe” si „Invisible Waves” ale thailandezului Pen-Ek Ratanaruang, „Hero” a lui Zhang Yimou, si lista poate continua cu regizori ocientali cu productii celebre: Gus van Sant, M Night Shyamalan, James Ivory etc. Imaginea de altfel e unul din capitolele unde exceleaza „Port of Call”, cu multe cadre cenusii, intre stralucire si intuneric, descriind perfect viata personajului principal Jiamei, cu multe umbre si putine raze de lumina. Filmul a si castigat premiul penrtru Cea mai buna imagine la a 52-a editie a premiilor Golden Horse de acum un an. Distributia e una solida, chiar daca doar numele lui Aaron Kwok spune ceva cunoscatorilor industriei chineze de film. Dupa rolurilke din „The Monkey King”, „Cold War” si „City Under Siege”, iata ca Aaron Kwok schimba registrul, optand pentru un rol dramatic, cel al unui politist veteran ce trebuie sa ancheteze o crima infioratoare. Desi nu are o mare relevanta, actorul si-a lasat mustata si barba pentru acest rol, care au fost vopsite ulterior pentru a imbatrani personajul, ce e o persoana carunta, cu experienta in politie. O surpriza placuta a fost debutanta Jessie Li, care in afara unor scene nerecomandate minorilor demonstreaza ca e o actrita de mare perspectiva, ce a si castigat 4 premii pentru acest rol, intrand perfect in pielea personajului Wang Jiamei, o tanara in deriva pe care nu o veti citi din prima, cu o viziune complexa despre viata, dificil e inteles. In rolul criminalului, Ting, il vedem pe Michael Ning, un alt debutant de 36 de ani, castigator a 5 pemii cu acest rol. Patrick Tam, Maggie Siu si veterana Elaine Jin (in rolul mamei lui Jiamei) completeaza distributia, dand culoare povestii. Avand doar 667.000 $ incasari la box-office, „Port of Call” a castigat o multime de premii, nu mai putin de 16, si a avut, in plus, si 21 de nominalizari, fiind anul trecut nominalizarea Hong Kong-ului la Oscaruri. Filmarile au durat doar 25 de zile, avand un buget de 5 milioane de dolari. Cu toate ca a fost un succes deplin sub aspectul premiilor castigate, in plan financiar filmul a iesit pe minus.

„Port of Call” nu e o productie la a carei vizionare trebuie sa pornesti cu mari asteptari. Doar in acest fel, descoperind cadru cu cadru ideea pe care vrea sa o transmita, nu vei fi dezamagit in mod garantat. Productia e inspirata, din nefericire, din fapte reale, mai exact dintr-un caz de crima petrecut in 2008, victima fiind o tanara prostituata de doar 16 ani, intruchipata in film de Wang Jiamei. Filmul in sine e o explorare meditativa a profunzimii Hong Kong-ului zilelor noastre, aruncand o privire spre problemele tinerei generatii, ce nu stie sa se faca inteleasa in fata greutatilor cotidiene ale adultilor. Jiamei e o tanara adolescenta venita de un an din China continentala, ce intampina mari dificultati in a se adapta la realitatile societatii din Hong Kong. Pe langa bariera lingvistica, trebuind sa invete cantoneza pentru a se deescurca, aceasta nu se regaseste in lumea in care trebuie sa se integreze. Nu are prieteni, singurul ei sprijin e sora ei Jiali, in timp ce mama ei lucreaza cantareata intr-un bar pentru persoane de varsta a doua si a treia, straduindu-se in saracia lucie in care se zbate sa le ofere celor doua fete o educatie si cele necesare unei vieti decente. Jiamei e puternic afectata de constrangerile vietii de zi cu zi, de lipsurile de acasa, iar viata ei ajunge sa i se para lipsita de orice perspectiva. Pe toata durata filmului ea pare hotarata, insa nu poti sa-ti dai seama, pana in final, ce anume o motiveaza sa ia viata in propriile maini. Pe neasteptate, incearca sa iasa de sub grija mamei sale si sa se rupa de familie, oferind contra cost servicii sexuale si de companie celor interesati. Asa ajunge sa-si cumpere niste cercei autentici, dupa ce cerceii primiti cadou de la mama ei ii sunt luati inapoi de vecina ce i-a daruit mamei ei. Asa reuseste sa-si cumpere haine scumpe, la care poate doar visa inainte, si sa aiba toate lucrurile pe care inainte lipsa banilor constituiau principala piedica. Dar in scurt timp vede cupluri de tineri sarutandu-se, tinandu-se de mana, si realizeaza ca pasind pe acest drum, e o persoana insingurata, ce de fapt odata cu trupul isi vinde si sentimentele, pentru durate scurte de cateva ore sau nopti diversilor barbati. Aceasta insingurare e cheia intelegerii acestui personaj ce e mult mai complex decat pare la prima vedere. Filmul e structurat in trei parti, „Cautand-o pe Jiamei”, “O persoana singuratica” si “Pasi durerosi”, reconstituind rational povestea anului sederii tinerei in Hong Kong si a sfarsitului tragic al acesteia. Prima parte e destul de confuza, a doua e o analiza psihologica a personajului Jiamei, pentru ca finalul sa se constituie in dezvaluirea, pe cale criminalistica, a motivatiei criminalului de a o ucide pe tanara. De altfel, momentele de maxim impact sunt cele in care ucigasul povesteste cu lux de amanunte felul cum a scapat de cadavru si, mai ales, cele in care descrie scena omorului. „Port of Call” e un film diferit de alte productii realizate in Hong Kong. Scenariul, chiar daca poate parea incurcat, e unul solid si complex, insistand si pe latura psihologica si pe cea umana, in afara descrierii actului brutal al uciderii adolescentei. E adevarat ca pentru noi, europenii, ce punem mare accent pe respectarea drepturilor omului si pe tot ce tine de demnitatea umana, dupa al doilea razboi mondial, tinta filmului poate sa ni se para banala, insa nu trebuie sa uitam ca acest film vine din Extremul Orient, tocmai din China, unde astfel de lucruri sunt vazute altfel (cate astfel de cazuri, poate chiar mai sadice, nu s-au petrecut in acest colt al lumii, fara ca cineva sa le aduca in atentia lumii ?) Poate tocmai din aceasta cauza realizarea lui Philip Young merita toata atentia iubitorilor de film asiatic. Sumbru, genial sub aspectul regiei si imaginii (cu toate ca experienta lui Young in regizarea de drame umane e aproape nesemnificativa), lent ca desfasurare si avand o multime de mesaje ascunse in piesele de puzzle ce ni se dezvaluie aproape mecanic, „Port of Call” ne provoaca sa reconstituim o imagine a unei vieti sfarsite prea devreme in spatele careia se ascund lucruri mult mai profunde. Un film artistic intens, dramatic si provocator, un deschizator de drumuri in procesul transformarii cinematografiei din Hong Kong intr-una mai diversa si mai ofertanta.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate de lasedan (Asia Team), in premiera in Romania, pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de lasedan si cris999 – asiacinefil