“Over the Border” (2006) marcheaza debutul regizoral pe marele ecran al producatorului de televiziune An Pan-seok. Din 2006 pana in prezent nu a mai regizat nici un film, insa a devenit activ pe micul ecran, regizand cateva seriale cu un oarecare succes. In 2014 a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor la BaekSang Arts Awards pentru regia serialului “Secret Love Affair”, iar anul trecut s-a aflat la timona unui serial, “Heard It Through Grapevine”, ce a reusit sa stranga nu mai putin de 9 premii. “Over the Border” a atras atentia ca orice productie coreeana ce abordeaza problema separarii Peninsulei, aceasta fiind un subiect de mare interes pentru societatea sud-coreeana. Spre deosebire, insa, de thriller-urile motivate politic, sau de dramele cu acente patriotice, cu care cineastii sud-coreeni ne-au obisnuit in momentul abordarii unei astfel de tematici, filmul lui An Pan-seok e mai degraba o drama umana romantica cu accente usor melodramatice, cu un subiect simplu si destul de previzibil. Productia e construita in jurul unei subtile povesti de iubire ai carei protagonisti sunt doi actori de talent, dar prea putin aflati in lumina reflectoarelor, care cu siguranta merita un alt statut decat cel de simpli actori. E vorba de Cha Seung-won si Jo Yi-jin. Daca Cha Seung-won a cunoscut un oarecare succes in ultimii ani, rolurile din seriale precum “Athena”, “The City Hall” sau “The Greatest Love” sau din filme ca “Blades of Blood”, “71 Into the Fire” sau “Man on High Heels” aducandu-i o oarecare notorietate, partenera lui din film, Jo Yi-jin, a aparut in doar cateva filme si seriale in roluri neimportante, poate cea mai notabila prezenta fiind cea din serialul “Korean Peninsula”, in rolul unei reportere artagoase. De remarcat intr-un rol oarecum secundar (desi probabil apare in la fel de multe cadre ca actrita protagonista) distribuirea actritei Shim Hye-jin, ce a aparut si in “Secret Love Affair” dar si in alte multe filme si seriale cunoscute (Goong, East of Eden, Endless Love sau Kill Me, Heal Me), dar si Yu Hae-jin. Poate si datorita departarii oarecum de latura politica a temei abordate si a subiectului “soft” cu care regizorul a incercat sa cucereasca audienta, filmul, cu un buget de 5 milioane de dolari, a strans la box-office doar 1,1 milioane. In schimb, a avut parte de 3 nominalizari si 2 premii castigate, acestea din urma pentru cele doua protagoniste feminine ale povestii, Jo Yi-jin si Shim Hye-jin. Cu toate ca Cha Seung-won a fost pe alocuri destul de convingator intr-un rol atipic lui (imaginea de “tip rau” din “Athena” i se potriveste cel mai bine), nu a primit nici macar o nominalizare pentru prestatia sa.

Sun-ho (Cha Seung-won) canta la corn francez in Grupul de Artisti Mansoodae din Pyongyang. Provine dintr-o familie cu o oarecare stare, tatal sau fiind vice-prefect al capitalei nord-coreene. De fapt, pozitia privilegiata a familiei lui se datoreaza in mare masura bunicului sau, erou in timpul Razboiului de Eliberare, ale carui virtuti au permis urmasilor acestuia sa se stabileasca in Pyongyang. Sun-ho o iubeste pe Yeon-hwa (Jo Yi-jin), o tanara frumoasa care in mod normal nu s-ar uita la cineva impirdicat ca el, insa care, in mod ciudat, il place si ea. In momentul in care Sun-ho intentioneaza s-o prezinte pe Yeon-hwa familiei sale in vederea casatoriei, destinul ii desparte. Bunicul lui Sun-ho se deovedeste a fi in viata si a trai in Seul de decenii bune, acesta purtand de ceva vreme o corespondenta cu familia de care a fost despartit mai bine de o jumatate de secol. Serviciul Secret nord-coreean afla de faptul ca familia vice-prefectului coresponda cu cineva din Sud, iar in fata iminentei interventii a acesteia, care s-ar fi soldat cu trimiterea intregii familii intr-un lagar de munca, capul familiei decide sa fuga cu totii din tara, in Sud, via China. Sun-ho se vede nevoit sa se desparta de cea pe care o iubeste, insa ii promite ca odata stabilit in Seul, va trimite pe cineva dupa ea. Incepe un drum plin de peripetii, care ii va schimba viata pentru totdeauna. Va putea iubirea sincera a celor doi sa supravietuiasca, iar Sun-ho si Yeon-hwa sa se regaseasca in Sud si sa-si implineasca visul ca cetateni liberi ?

Productia foloseste drama separarii Peninsulei ca pretext pentru a spune o poveste de iubire ce nu e ferita de oaracare clisee specifice. Cei doi tineri indragostiti par a fi gasit fericirea in lagarul nord-coreean, unde viata lor e captiva in indoctrinarea de la locul lor de munca. Acesta e cam singurul element politic din film, care iti aminteste ca actiunea, la inceput, se petrece, totusi, in Nord (mai degraba ai spune ca e undeva in Sudul anilor ‘70-‘80 !). Viata de zi cu zi e surprinsa intr-o asemenea maniera incat nu simti teroarea regimului, ci mai degraba o senzatie de normalitate. Singurele momente cu adevarat tensionate sunt cele ale fugii protagonistului si a familiei acestuia inspre China, dar tensiunea se preschimba, brusc, intr-un umor de situatie subtil, cum e scena pregatirii asaltului asupra celor doi paznici ai ambasadei germane din China. Te-ai fi asteptat la mai multa tensiune, data fiind seriozitatea temei abordate, insa regizorul a preferat sa se axeze pe povestea romantica dintre cei doi protagonisti, incadrand-o in cadrul general al unei realitati incontestabile. Treptat, filmul devine o drama umana cu accente artistice, detasata, ce insista pe greutatile de acomodare la rigorile societatii capitaliste din Sud. Finalul se departeaza putin de tipicul melodramelor, nefiind unul scaldat in lacrimi, lasandu-ti mai degraba o senzatie de parere de rau decat de tristete extrema, si asta pentru ca ofera o raza de speranta realista protagonistilor. Acesta e un lucru pozitiv, deoarece recomanda filmul si altui gen de public in afara celui indragostit de melodrame romantice. Desi are si putin umor, dar si cateva elemente discrete introduse pe parcurs (spre exemplu un paralelism intre propaganda din Nord si discursurile religioase exacerbate din bisericile catolice din Sud), desi se croieste in jurul ideii separarii a doua tari ce vorbesc aceeasi limba si, subsidiar, a separarii a doi indragostiti, lipseste acel “ceva” care sa faca filmul special. Poate e vina scenariului, prea simplist, care duce povestea celor doi indragostiti pana intr-un punct in care, in mod logic, nu poate exista decat o singura urmare. Situatia celor doi protagonisti nu e una simpla, viata se complica datorita propriilor alegeri facute la un moment dat, iar pe acest fundal povestea nu poate duce decat spre un final previzibil. Totusi, acesta e unul profund, redat prin metafora unei fotografii, ce are puterea de a livra spectatorului o emotie subtila splendida, subinteleasa, ce te face sa exaclami: “Asa este viata !” si sa accepti aceasta implacabila afirmatie, lasand regretele la o parte. Un film discret, profund si sensibil despre miracolul iubirii, prezentat in maniera meditativa a unui “April Snow”, ce ne reaminteste faptul ca Peninsula Coreeana ramane in continuare caminul singurei natiuni in continuare divizate a lumii, la mai mult de o jumatate de secol de la inceputul Razboiului Coreean.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.