Un subiect indelung dezbatut: este pedeapsa corporala o metoda corecta de educare? Regizorul Jung Ji Woo declara ca “niciodata”, in cel mai recent film al sau, „Fourth Place”, ce abunda in mesaje ce trebuie auzite de societatea din Coreea de Sud unde vocile parintilor impotriva acestei metode de educare a copiilor se aud destul de rar. Peste 80% dintre parinti, conform unor studii recente, cred ca din cand in cand bataia este necesara pentru a disciplina un copil, asa cum spune si zicala “bataia e rupta din Rai”. Dar filmul demonstreaza cum violenta este o alegere gresita, ce impact are asupra copilului si ca oricine poate sa devina un agresor.

Kim Gwang Su jucat de Park Hae Jun (care a atras atentia din 2014 dupa rolul din “Misaeng”), o fosta speranta a inotului coreean dupa ce a stabilit un nou record asiatic prin anii 1980, paraseste echipa nationala, dupa ce este batut cu duritate de antrenor pentru ca a lipsit de la antrenament timp de 10 zile, fara a anunta. Saiprezece ani mai tarziu, revine pentru a antrena un baiat de 11 ani pe nume Jun Ho, interpretat de Yoo Jae Sang, care termina competitiile mereu pe locul patru, desi este un talent innascut. Gwang Su nu-si doreste de la bun inceput sa-l antreneze pe pusti, dar se razgandeste dupa ce vede cat este de talentat. In ciuda trecutului sau in care a fost victima a violentei antrenorului sau, Gwang Su il antreneaza pe Jun Ho intr-un mod mai dur, deseori recurgand la pedepse corporale pentru a-l determina sa fie mai bun, fapt ce-l afecteaza pe copil facandu-l sa il loveasca pe fratele sau mai mic, furios ca acesta i-a purtat ochelarii de inot. Filmul descrie si felul in care violenta este folosita in numele iubirii.

Pentru mama copilului, Jeong Ae (Lee Hang Na) locul patru inseamna nimic. Cea mai mare dorinta a sa este ca fiul sau sa castige medalia de aur intr-o competitie, si face tot ce stie ca acest lucru sa se intample: merge deseori la biserica protestanta unde merge si mama unui fost campion de scoala elementara pentru a fura niste ponturi, inclusiv numarul de telefon al unui antrenor mai competitiv. Mai tarziu merge si la un templu budhist unde se roaga pentru succesul fiului sau, dar nu cere nimic pentru ea. Observa ca Jun Ho devine mai bun dupa ce incepe antrenamentele cu noul antrenor, dar realizeaza ce se intampla cu adevarat dupa ce vede urmele loviturilor pe corpul copilului sau. Alegerea sa este de a trece peste asta fara sa ia masuri, gandindu-se ca violenta este necesara pentru un viitor mai bun pentru copil; “Ce ma sperie mai rau nu este ca Jun Ho este batut, ci ca ar putea iesi din nou pe locul patru”.

Gwang Su crede ca ar fi putut sa fie un inotator bun daca ar fi stat in echipa si ar fi suportat toate acele pedepse corporale de la antrenorul sau. Regretul sau duce la violenta degizata in atasament fata de elev.
Filmul este al 12-lea proiect finantat de National Human Rights Commission. In acest mod au mai fost finantate si alte filme ce prezinta probleme privind drepturile omului, inclusiv drepturile elevilor si ale mamelor singure si discriminarea sociala impotriva familiilor multiculturale, inca din 2003.

De fapt, “Fourh Place” reflecta societatea coreeana intr-un mod usturator, dar afectuos: o atmosfera sociala extrem de competitiva, parinti care sunt dispusi sa faca orice pentru a-si trimite copiii la facultati de renume si copii care sunt impreuna, dar sunt cufundati, furati de jocurile de pe smartphone-uri. Filmul mai subliniaza si modul in care afecteaza felul in care copiii isi petrec timpul liber in faimoasele sali de jocuri PC si cum o mana ferma acasa este ceea ce-i trebuie unei mame atunci cand copiii nu-si respecta promisiunile legate de orele de joaca la calculator, fapt ce afecteaza copiii la nivel mondial, nu numai intr-o Coree superdezvoltata tehnic.

Chiar si cu dificultatea unor subiecte atinse de scenariu, filmul ramane clar si nu devine sentimental, fiind fidel pana la final subiectului atins. Scenele subacvatice in care Jun Ho se furiseaza intr-un bazin de inot inchis unde inoata in mod liber sunt superb filmate si par chiar magice, regia geniala fiind usor de remarcat aici. Jun Ho arata mai fericit decat in orice alt moment; inoata pur si simplu de placere, nu pentru medalia de aur.

Regizorul Jung Ji Woo nu este la primul scenariu cu o poveste foarte bine inchegata si cu descrieri pline de delicatete ale emotiilor prin imagini superbe. Acesta a regizat in trecut si „Happy End” (1999), „Blossom Again” (2005) si „Eungyo” (2012).

Cu o premiera mondiala ce a avut loc in timpul Festivalului de Film de anul trecut de la Busan, “Fourth Place” va fi prezent in cinematografele coreene din 13 aprilie.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil