“Coin Locker Girl” este una din surprizele placute ale acestui an pe care cineastii coreeni ni le-au oferit. Cu un buget infim si cu o distributie care la prima vedere nu spune prea multe, filmul reuseste o mare performanta atat datorita interpretarii celor doua protagoniste, cat mai ales scenariului solid si extrem de bine pus in scena. “Coin Locker Girl” nu e un film usor de digerat, abundand in violenta – motiv pentru care a si rulat in Coreea cu interdictie de vizionare pentru publicul minor -, insa ne ofera e incursiune inedita in lumea interlopa altfel de cum ne-au prezentat-o filmele cu gangsteri coreene ale ultimilor 15 de ani. Daca in acestea vedem o violenta pusa in slujba unei suprematii teritoriale sau de bransa, in “Coin Locker Girl” violenta e instrument de disciplina, punitiv sau educativ, cu consecintele de rigoare asupra fiecarui personaj in parte. Cele doua protagoniste au o interpretare memorabila. Kim Hye-soo isi socheaza cu siguranta fanii, interpretand un rol cum nu a mai avut in toata cariara sa. Daca am avut prilejul sa o vedem in seriale si filme mereu avand o raceala si o severitate in comportament si privire, fara insa ca vreodata sa transmita senzatia de teama, de aceasta data personajul ei e o criminala cu sange rece, fara nici un fel de remuscari, capul unei grupari interlope care, paradoxal, isi spune Mama. Kim Go-eun, pe care ne-o amintim din productia de succes “Eung-gyo”, ce i-a adus 4 premii de interpretare chiar la debut, interpreteaza rolul unei fiice a acestei Mame violente, impresionand din nou cu naturaletea sa debordanta in fata camerelor de luat vederi. Rolurile secundare, desi nu sunt interpretate de actori foarte cunoscuti, nu trag in jos filmul, in ciuda numarului mare de personaje ce interactioneaza de-a lungul povestii. “Coin Locker Girl” a avut incasari de peste 10 milioane de dolari la box-office-ul coreean, castigand 5 premii (din care 2 oferite de Asociatia Criticilor de Film din Coreea pentru Cea mai buna actrita – Kim Hye-soo si pentru Film de top 10 in anul 2015) si avand 9 nominalizari.

Il Young e o tanara ce a fost abandonata de mama ei naturala intr-o cutiuta de depozitare din gara din Incheon, in 1996. Gasita de un cersetor, aceasta e crescuta prin statii de tren, iar la varsta de 10 ani e vanduta de un politist corupt cu datorii la jocuri de noroc unei persoane dubioase numita Mama (Kim Hye-soo). Aceasta e capul unei firme ce ofera imprumuturi cu dobanzi ridicate, dar care se ocupa si cu falsificarea de acte de identitate sau cu traficul de organe ale celor ce nu reuseau sa-si plateasca datoriile. Il Young e crescuta, alaturi de alti copii adoptati, pentru a invata sa recupereze datoriile si sa faca ceea ce ii cere Mama. Astfel, ajunge sa-i considere pe sora rebela cu par vopsit in rosu Ssong, pe retardatul Hong si pe fratele Gon propria ei familie, cu toate ca nu exista o legatura de sange care sa ii apropie prea mult. Intr-una din zile, Il Young primeste misiunea de a recupera o datorie de la un client fugit la munca in Filipine. Fiul acestuia, un tanar cu aspiratii, ce lucreaza intr-un restaurant, e singura garantie ca datoria va mai fi vreodata platita. Purtandu-se neasteptat de amabil cu dura Il Young, aceasta face o greseala care in bransa ei e intotdeauna fatala: se indragosteste de acesta. Iar a doua greseala e ca incerca sa tina secreta relatia fata de fratii si sora ei, dar mai ales fata de Mama. Consecintele acestui lant de secrete se vor dovedi dezastruoase pentru toata lumea…

Filmul ne ofera o perspectiva intunecata si plina de realism asupra lumii nevazute, ce supravietuieste in umbra vietii normale de zi cu zi pe care o stim cu totii. Lumea interlopa e una a decaderii morale, in care lupta pentru supravietuire e alimentata nu doar de bani, ci mai ales de orgolii si de lipsa de moralitate. Toate personajele importante ale acestui film sunt pioni ai destinului in lumea pacatului, personaje ce nu se pot ierta pe sine, dar care se considera importante in angrenajul lumii lor. Ele traiesc iluzia amara a unei familii, in care exista o Mama, scrisa cu majuscule pentru ca e mai mult o porecla, decat vreo aluzie fie si la o singura calitate pe care o are o mama in adevaratul sens al cuvantului. Mama e de fapt o stapana cruda, indiferenta si interesata doar de bani, motorul propriilor ei trairi. De fapt, e prea mult spus trairi, un asemenea personaj nu poseda trairi positive, ci doar pseudo-sentimente hranite din propria lacomie si din propriul sarcasm. Rar ne e dat sa vedem intr-un film un personaj atat e antipatic precum Mama interpretata fenomenal de Kim Hye-soo: mereu tacuta, dand impresia ca mediteaza, aceasta inspira teama si antipatie aghiotantilor. Interesant e ca toti “copiii” ei cauta in aceasta o farama de caldura umana, pe care numele de “mama” ar trebui sa-l degaje. O respecta pe aceasta, nu au taria de a-i refuza cerintele amintindu-si tot timpul ca sunt niste nimeni culesi de pe strazi si crescuti datorita bunavointei celei ce-i spun Mama, dar au cu totii un orizont de asteptare de la aceasta fiinta. Il Young e preferata acesteia poate pentru ca Mama a vazut in ea larva ce se va metamorfoza, intr-o zi, in ceea ce ea isi doreste de la urmasa ei. Il Young e acea fiinta inutila care mereu are un tel: sa-si demosntreze utilitatea, ce e de fapt doar un mecanism de control psihologic al Mamei asupra “copiilor” ei. Cand insa aceasta se indragosteste de fiul unui datornic ce a fugit cu banii imprumutati, Mama isi vede inselate asteptarile, se vede tradata de trairile umane ale celei pe care si-o dorea exact o copie fidela a ei. Iar aceasta stare de tensiune se va mentine pe tot parcursul filmului, pana la metamorfozarea completa si la eliminarea tuturor obstacolelor. Titlul filmului, “Coin Locker Girl”, trebuie spus ca are legatura cu un fenomen destul de raspandit in unele tari din Extremul Orient. Copii nou nascuti si nedoriti de mamele lor sunt abandonati in cutii de depozitare de prin gari, presupunandu-se ca astfel de cutii sunt periodic verificate de angajatii garii si ca pruncii abandonati vor fi repede gasiti. In anii ’80-’90, multi copii au fost gasiti morti in aceste cutiute. De la aceasta trista realitate porneste “Coin Locker Girl”, care ne demonstreaza ca destinul pruncilor gasiti in timp util nu e aproape niciodata unul fericit, vietile lor devenind impovaratoare datorita inconstientei unor fiinte ce-si spun “mama”. Din aceasta perspectiva, filmul ne ofera o interpretare complet noua a notiunii de “mama” in cinematografia coreeana, golita de orice sentiment si transformata intr-un simplu substantiv sinonim cu indiferenta umana. Un film de nota 10, ce-si merita toate premiile si elogiile, desi dur la propriu si la figurat, plin de cadre intunecate si reci ca sufletul personajului ce controleaza intunericul nepasarii.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil