Jae-min decide sa o insoteasca pe Yoo-jin in piata, ce urma sa-i arate o alta lume putin stiuta de acesta, obisnuit mai mult cu birourile si cu deciziile luate de pe scaunul de presedinte. Dar un incident neprevazut face ca a lui camasa de la costum sa fie patata de kimchi-ul ce se rastoarna pe el din cauza neatentiei unei tanti, iar Yoo-jin incearca sa-l ajute sa iasa din situatia jenanta. In cele din urma ii cumpara niste haine sport mai lejere si reuseste sa iasa cu bine din aceasta situatie, iar mai apoi o conduce pe fata acasa. Incet, din vorba in vorba, isi dezvaluie unul altuia lucruri personale, si Yoo-jin afla ca si el a ramas recent fara tata, deci un element in plus care sa-i apropie. Aceasta evolutie a lucrurilor in nici un caz nu ii cade bine lui Dae-san, care desi e ocupat sa-si joace periodic rolul de nepot al exigentei conducatoare a Sopia Apparel, nu poate trece cu vederea zambetele cu tinta tot mai fixa ale materialistului Jae-min. Iar daca pana acum nu a fost ocupat, Dae-san primeste ordinul, in calitate de Lee Joon-hee, sa ii fie aproape lui Jae-min pentru a fi instruit si a putea incepe cat de cat de la linia de start o eventuala competitie cu fratele vitreg pentru fotoliul de presedinte al companiei. Insa fara studii si cunostinte elementare, stapanind limbile straine doar la nivelul cat sa se descurce in targuelile ieftine din piata, Dae-san ba adoarme la sedintele la care e fortat sa participe, ba se face de rusine la toate activitatile specifice sau extra la care participa. Dar acesta e cu precadere episodul lui Yoo-jin, care face primii pasi in a deveni un designer adevarat. In ciuda tuturor piedicilor, trebuie sa termine mostra de model pentru selectia finala a modelelor, ce va stabili linia noua ce o va lansa Sopia. Iar principalul ajutor va veni de unde se va astepta mai putin…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com