In 1983, la apogeul carierei, soarta l-a lovit din nou. Pregatindu-se pentru un spectacol, asteptand sa fie machiat in culise, i s-a spus ca Fukami Senzaburo a murit. Kitano a fost doborat de aceasta veste, a intrat in stare de soc, incepand sa tremure. Fukami nu fusese doar cel care i-a deschis drumul spre cariera lui actuala, instruindu-l si protejandu-l, ci si persoana careia Kitano i-a frant sufletul parasind teatrul frantuzesc, un gest pentru care niciodata nu si-a cerut iertare de la maestrul sau. Nu este exclus ca acest episod sa fi marcat toate realizarile ulterioare ale lui Kitano, care prin fiecare rol sau film pe care l-a realizat a urmarit o continua imbunatatire, autoperfectionare, el insusi fiind cel mai sever critic al propriei sale persoane.
5. Viaţa personalã şi anii afirmãrii
Despre viata privata a lui Takeshi Kitano din acele vremuri toata lumea stia ca acesta se intalneste cu mai multe fete in acelasi timp. Ce fata nu ar ravni la un comediant in plina ascensiune, faimos, asupra caruia seara de seara erau atintiti ochii unei intregi tari ? Insa adevarul este ca timp de multi ani, acesta a avut o singura mare iubire: actrita de comedie Matsuda Mikoko. Ea a fost singura persoana care in acesti ani l-a sustinut in proiectele sale. A fost muza lui si era indragostit pana peste cap de ea. In 1978 cei doi s-au casatorit. In martie 1981 s-a nascut primul lor copil, Atsushi Kitano, iar in octombrie 1982, fiica lor, Shoko Kitano.
Intre timp, popularitatea “celor doi Beat” a apus. Kitano a pasit pe propriul sau drum, lasand in urma trecutul. Insa soarta nu si-a spus inca cuvantul. In 1979, Kikujiro, tatal lui Kitano, a suferit un atac de cord si a fost de urgenta spitalizat. Familia i-a fost la capatai in ultimele sale clipe de viata, insa soarta a facut ca Takeshi sa se afle la lucru in momentul in care Kikujiro a trecut in nefiinta. Intr-unul din rarele interviuri pe care Kitano le-a acordat, legat de acest moment trist din viata sa, acesta a dezvaluit ca ultimele cuvinte ale tatalui sau ar fi fost: “Imi pare rau…”.