Unul din motivele pentru care realizarea lui Kitano a fost trecuta cu vederea de Academia Japoneza de Film ar putea fi un fapt petrecut in 1989. La festivitatea de decernare a premiilor Academiei Japoneze de Film din 1989, Kitano a aparut costumat intr-o geisha, destinzand intr-un mod neortodox atmosfera dintr-un mediu elevat. Poate acesta este si motivul pentru care nici pana astazi, la 19 ani de la incident, Academia Japoneza de Film nu i-a rasplatit in vreun fel eforturile regizorale.
„A Scene at the Sea” e important si sub alt aspect, fiind primul film produs de Mori Masayuki. Acesta era un fost director de televiziune, care s-a alaturat in 1988 casei de productie Office Kitano, pana in 1992 fiind directorul acesteia. Mori este o piesa importanta in succesul lui Kitano. Acesta nu doar ca producea filmul, ci si il ghida pe Kitano in tot ceea ce intentiona sa faca. A devenit sfatuitorul lui de taina, intre cei doi stabilindu-se o relatie de prietenie.
Producatorul filmului „Boiling Point”, care a fost un mare esec, Okuyama Kazuyoshi, i-a spus lui Kitano, probabil in gluma, ca data viitoare cand vor face un film impreuna, acesta ar trebui sa fie o versiune japoneza a filmului american de mare succes „Die Hard”. Kitano i-a spus lui Okuyama ca dispune de un asemenea scenariu, i-a povestit despre subiectul filmului, despre vedetele care urmau a juca in el, iar Okuyama a mers mai departe si a reusit sa resolve un buget de 500 de milioane de yeni, circa 4,5 milioane dolari la acea vreme. E indoielnic daca un asemenea proiect chiar era pe cale sa se demareze.
Cert este ca la scurt timp dupa aceste discutii, cei doi au ajuns la cutite. Kitano a inceput munca la noul sau film, „Sonatine”. Se deplasa o data pe zi pe o insula indepartata, accesibila doar cu avionul, unde filma o adaptare dupa filmul lui Godard, „Pierrot le Fou”. Era vorba de scenariul viitorului film „Sonatine”, care initial se numea „Pierrot Okinawa”. Kitano nu a angajat actorii care ii fusesera sugerati de Okuyama, astfel ca viitorul film urma sa aiba in distributie doar actori necunoscuti publicului. In fata perspectivei unui nou esec, Okuyama, avand experienta rateului „Boiling Point” care a afectat compania producatoare la care era angajat, „Shochiko”, s-a suparat pe Kitano. Acesta l-a acuzat pe Kitano de tot felul de lucruri, si a declarat ca Kitano nu va mai primi in viata lui un proiect pentru a-l regiza, iar numele acestuia urma a nu aparea in creditele filmului la care tocmai lucra. In ciuda prezicerilor lui Okuyama, „Sonatine” s-a dovedit un mare succes. Mai mult decat atat, filmul i-a oferit lui Kitano recunoasterea internationala, obtinand premiul criticilor la „Cognac Festival du Film policier”. Din nou Academia Japoneza de film a ignorat realizarea lui Kitano, care a obtinut doar nominalizari.
Succesul filmului „Sonatine” l-a iritat pe Okuyama. Acesta ar fi tinut secret de Kitano faptul ca filmul lui a castigat un premiu la Festivalul Taormina in Italia. Cand Kitano a mers la Cannes cu „Sonatine”, ziaristii l-ar fi intrebat ce crede despre castigarea acestui premiu, iar Kitano ar fi raspuns uimit: „Ce premiu ???”
„Sonatine” a fost primul film al lui Kitano in care acesta a admis folosirea camerei mobile la filmarea scenelor. Intr-un interviu, Kitano a declarat ca „Sonatine” a fost filmul prin care „am avut sentimentul implinirii primei etape in cariera regizorala”. De aici si numele filmului, sonatina fiind un termen muzical ce desemneaza o sonata mai mica, deseori folosita de muzicieni ca simpla piesa educationala. O sonatina, spunea Kitano, „marcheaza sfarsitul primei etape in instruire”.