Supunerea fata de guvern seamana cu supunerea fata de o banda de talhari. Guvernul e o adunatura imorala, iar politica este arta de a cauta necazurile peste tot, de a pune un diagnostic gresit si a aplica remediile necorespunzatoare Povestea noastra este un pamflet politico-romantic, avand la baza romanul cu acelasi titlu scris de Lee Eung-Joon. Scenariul e scris de scenaristul serialului „Protect the Boss” si „Crazy in Love”, Kwon Ki-young, iar regia e semnata de Son Jung-hyun, regizorul acelorasi seriale, cei doi aflandu-se la a treia colaborare. In rolurile celor doi protagonisti ii revedem pe indragitii Shin Ha-kyun (Running Man, The Devil’s Game, A Man Who Went to Mars, Brain) si Lee Min-jung (Sly and Single Again), ce i-a luat locul actritei Han Hye-jin distribuita initial in rolul principal feminin, dar si pe celebrul Park Hee-soon (The Suspect, The Scent, Gabi, The Client), ce a revenit pe micul ecran la 6 ani distanta de debutul sau intr-un serial de televiziune, un actor de o excelenta calitate, un star de prima mana al filmelor pentru marele ecran. Pe parcursul celor 16 episoade, avem ocazia sa facem o incursiune in culisele lumii politice coreene, avand insa mereu zambetul pe buze, dar si sa urmarim povestea romantica de iubire care se naste intre doi tineri politicieni lipsiti de experienta, aflati la inceput de drum in politica. Aventurile sunt cu atat mai palpitante cu cat cei doi protagonisti ai povestii de iubire fac parte din partide politice rivale. Fara a fi depasit popularitatea serialului ce l-a precedat (That Winter, the Wind Blows”), „All About My Romance” ramane o comdie romantica agreabila, cu multe situatii hilare si rezolvari mai mult sau mai putin previzibile, o poveste tipic coreeana ce a fost indragita de multi la data difuzarii. La sfarsitul anului trecut, postul concurent KBS2 lansa serialul „Prime Minister and I”, care din nou facea o incursiune in lumea politica, dovada ca genul prinde destul de bine la publicul coreean.

Scrisoare de demisie:
„De la bun inceput scena politica a fost o cloaca, iar politicienii niste gunoaie. Dar nu orice gunoaie, ci cele mai josnice. De aceea, eu (scrieti voi ce politician vreti) avand cele mai bune intentii, nu mai suport sa dau ochii cu aceste gunoaie. Asta e tot ce am avut de spus!”

Ce? Ati crezut cumva ca si-a dat demisia vreun baron de-al nostru? Neee, nu pupam noi asa fericire! Demisionarul se numeste Kim Soo Young, este senator conservator si face parte din partidul Coreea Mare (a nu se con-fun-da!!!), care domina viata politica din Coreea. Inainte de a fi politician a fost judecator. Insa, saturat de coruptia din sistem, se lanseaza in politica, sperand ca in calitate de legiuitor, va putea elabora legi care sa starpeasca coruptia, sa apere interesele celor multi… cunoasteti deja repertoriul, nu? Odata la patru ani, si noua ni se spune „mai… electorule, alege-ma” sau ni se mangaie obrazul cu dosul palmei de ne dardaie toti muschii creierului. Romanii spuneau „ dati poporului circ și paine” pentru a nu se revolta; in prezent, indiferent de tara in care am trai, primim doar circ, si ala o data la patru sau cinci ani…

Fiind nou ales, cu „idealuri” marete, Kim Soo isi alege ca motto al activitatii parlamentare „ma opun”, inclusiv proiectelor propriului partid, devenind excentricul parlamentului. Dar nici opozitia nu se lasa intimidata, port drapelul excentricitatii fiind No Min Young, a carei sora candidase la presedintie, dar care, in urma unui grav accident de circulatie si-a pierdut viata. Fiind nou aleasa in parlament, No Min Young face parte din gruparea de opozitie si incearca sa duca mai departe idealurile surorii sale. Insa ce poate irita cel mai tare pe un temperamental? Jocul de culise, crearea de aliante potrivit intereselor proprii si mai putin celor nationale, mediocritatea și servilismul unora pentru a se promova. Si, desi se aseamana ca doua picaturi de apa, cei doi se detesta reciproc, prima lor intalnire soldandu-se cu un cap spart. La propriu. Legea mass-media determina controverse aprinse intre majoritari si opozitie, partidul la putere procedand la o manevra mai putin corecta de a vota legea, folosindu-l pe Kim Soo Young ca pion de sacrificiu, bineinteles, fara stirea acestuia. Mai concret, Kim Soo primeste un mail, instiintandu-l ca sedinta se va tine in alta sala decat cea obisnuita pentru sedinte, acelasi mesaj fiind primit si de membrii opozitiei. Ajuns primul in sala, senatorul este incuiat acolo. La scurt timp ajung si parlamentarii opozitiei, care nu pot deschide usa. Ca metoda extrema, No Min foloseste un extinctor si, in timp ce de pe partea cealalta Kim Soo, deschide usa, No Min il altoieste cu extinctorul, lovitura fiind destinata de fapt usii incapatanate. Ajuns la spital, se constata ca Kim Soo nu a suferit un accident grav, insa acesta vrea sa profite de situatia creata si obliga medicul sa faca o declaratie de presa in care afirma ca pacientul se afla in stare grava. Si cum minciuna are totdeauna picioare scurte, Kim Soo este surprins de „agresoarea” sa în timp ce acesta incerca sa se strecoare afara din spital. In urma unor imbranceli… politice, Kim Soo ramane fara nasturii de la camasa, iar No Min ajunge cu buzele pe pieptul dezgolit al parlamentarului. Prima care isi revine din soc este No Min, care-i face niste poze indecente domnului senator, cu care apoi il ameninta: daca o va da in judecata pentru agresiune, pac cu pozele la presa care ne preseaza! Rezultatul? O serie de sicanari multiple si de tot hazul. Si ca sa nu dezminta proverbul ”cei care se cearta se iubesc”, intervine și domnul Cupidon si alchimia sufletelor, astfel ca, cei doi se indragostesc unul de celalalt. Cum se impaca dragostea cu politichia, mai ales cand amorezii sunt din partide diferite? Nu stiu, si chiar de as sti, tot nu v-as spune, pentru ca v-as rapi placerea de a vedea o comedie spumoasa cu un comic al situatiilor deosebit de amuzant.

Prezentare realizata de mi – asiacinefil