Intr-un viitor mult mai apropiat decat ne imaginam, tehnologia AI reuseste sa se implice profund in viata oamenilor de rand, companii japoneze de tehnologie reproducand fiinte umane sub aspect fizic dar si comportamental. In acest context, Otone si sotul ei Kensuke incearca sa depaseasca pierderea unicului fiu, fiecare in mod propriu: el mai realist, ea neacceptand indirect ideea, realizand din orice conexiuni cu fiul pierdut. La doi ani distanta, lucrurile nu se schimba, pana intr-o zi cand accepta, experimental, sa primeasca in familie un robot umanoid cu infatisarea fiului pierdut, construit in baza pozelor, inregistrarilor video si a amintirilor puse la dispozitie de cei doi. Copilul arata identic cu fiul lor, vorbeste la fel, are amintirile pe care cei doi le aveau despre el. Otone accepta imediat situatia, ca si cum fiul disparut ar fi reaparut peste noapte in viata ei, in timp ce Kensuke e mai reticent si mai rational. Pe masura integrarii robotului umanoid in familie, ceea ce initial parea o incercare de vindecare a ranilor cuplului devine o incercare de a raspunde unei provocari mult mai complicate legate de autenticitatea sentimentelor dar si de limitele etice ale implicarii inteligentei artificiale in viata umana.
“Sheep in the Box”, una din cele mai importante productii japoneze ale acestui an, ne prilejuieste reintalnirea cu apreciatul regizor japonez Hirokazu Koreeda, cunoscut pentru filmele sale sensibile despre familie, copilarie, si legaturile umane. Drama cu elemente SF, filmul ne aminteste – la o alta scara – de celebrul “AI” al lui Spielberg, minus efectele speciale. Productia de 126 de minute s-a aflat in competitia oficiala a Festivalului de la Cannes din acest an, iar in contextul unei lansari internationale limitate, filmul a strans, pana in octombrie 2026, 4,4 milioane dolari incasari. “Sheep in the Box” nu a fost conceput in primul rand ca un blockbuster SF, ci ca o drama de autor, in care tehnologia serveste drept punct de plecare pentru o discutie elaborata despre iubire, identitate si doliu. Premisa porneste de la o intrebare tulburatoare: daca tehnologia ne-ar permite sa reconstruim un copil pe care l-am pierdut, am putea sa-l acceptam din nou in familie fara sa schimbam ceea ce inseamna iubirea? In rolurile principale ii revedem pe Haruka Ayase si Daigo, dar si pe actorul copil Rimu Kuwaki, crucial in scenariul filmului. Haruka Ayase o interpreteaza pe arhitecta Otone Komoto, ce incearca sa-si regaseasca echilibrul dupa pierderea devastatoare a fiului ei intr-un accident. Experienta sa in roluri dramatice (a se vedea prestatiile din “Our Little Sister” – tot al lui Koreeda- si “Cyborg She”) o recomanda pentru un personaj prins intre suferinta si speranta unei noi sanse. Actorul Daigo, sotul lui Otone in film, are o firma de constructii si pare a trai altfel drama pierderii fiului, in tacere si acceptandu-si destinul. E interesant de urmarit prima prestatie intr-un lungmetraj a lui Daigo, si, mai ales, intr-un rol dramatic, acesta fiind cunoscut in Japonia a membru al unui duo de comedie. Asadar, distribuirea acestuia in film aduce un interes aparte: publicul il cunoaste pentru umor, in timp ce personajul sau trebuie sa exprime reticenta, durere si dificultatea de a accepta o realitate neobisnuita. In sfarsit, tanarul actor Rimu Kuwaki interpretează umanoidul care intra in viata familiei Komoto. Personajul ssu reprezinta centrul emotional si filosofic al filmului: desi seamana cu baiatul pierdut, ramane o fiinta artificiala, a carei identitate ridica intrebari dificile. Titlul filmului, “Sheep in the Box” – ”Oaia în cutie” – trimite la universul simbolic al literaturii pentru copii, In special la Micul Print de Antoine de Saint-Exupery. In acest context, imaginea unei fiinte care exista intr-un spatiu delimitat poate fi interpretata ca o reflectie asupra felului in care iubirea, imaginatia si nevoia de a pastra pe cineva aproape ne modeleaza perceptia realitatii.
Filmul are cateva teme centrale captivante. Una ar fi doliul si imposibilitatea acceptarii pierderii celui drag, Koreeda punand direct intrebarea: pana unde putem merge pentru a evita despartirea definitiva de o persoana draga ? Iar legat de aceasta intrebare dureroasa, descoperirea familiei si a identitatii subsidiar devine o alta tema a acestei productii, punandu-se intrebarea daca e suficient sa semeni cu o persoana pentru a ocupa locul acesteia in viata celor ce au iubit-o. Desigur, teme precum inteligenta artificiala si etica sau intrebarea daca reconstituirea unei prezente umane poate alina suferinta sau poate impiedica acceptarea realitatii, toate fac deliciul acestui film bine realizat, in care componenta SF e doar un pretext, miza reala ramanand una profund umana.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !
