Episodul 16: „Brother” si sfarsitul perioadei contemplatiei
Pe cand se afla la Cannes cu filmul sau „Kids Return”, Kitano l-a intalnit pe Jeremy Thomas. Thomas era un celebru producator britanic de film, nimeni altul decat omul cu banii din spatele filmului lui Bertolucci, „The Last Emperor”, care a castigat in 1988 premiul Oscar pentru cel mai bun film. Kitano il cunostea pe Thomas de multa vreme si, vechi prieteni fiind, neintalnindu-se de mai bine de 13 ani, au luat masa impreuna si au vorbit de vremurile de altadata. In timpul acestor discutii, Kitano a mentionat ideea ca viitorul film proiectat a-l realiza, „Brother”, ar vrea sa il filmeze in Statele Unite. Thomas s-a aratat incantat de idee, insa nu au avut timp sa aprofundeze ideea in conditiile in care Kitano s-a intors a doua zi in Japonia pentru a incepe productia lui Hana-bi.
Un an mai tarziu, cand Kitano a venit la Londra pentru a prezenta Hana-bi la Festivalul International de Film londonez, cei doi s-au intalnit din nou. Thomas se gandise mult la idee si era dispus sa produca filmul. In consecinta, i-a propus o colaborare lui Kitano, care imediat a acceptat. Intors in Japonia, Kitano si Mori (scenaristul sau) pregateau deja „Brother”, in timp ce inca filmarile de la Kikujiro nu erau incheiate.
Realizarea unui film in Statele Unite a ridicat in fata amandurora unele probleme. In privinta lui Thomas, acesta trebuia sa creeze acelasi mediu de care Kitano beneficia in Japonia, sustinand ca „era important ca el (Kitano) sa continue munca in modul in care era obisnuit sa o faca in trecut. Pentru cele mai bune rezultate, Kitano trebuia sa poata lucra confortabil.” In privinta lui Kitano, problema era sa reuseasca sa-si creeze suficient timp liber, astfel incat sa se imparta intre 10 zile de lucru la productia sa de televiziune, 10 zile sa lucreze pentru cartea sa, pentru scenariu si regie (eventual editare) si timpul necesar deplasarii pentru filmari in Statele Unite. In final, a reusit sa economiseasca suficient timp, incat isi putea permite sa stea 7 saptamani pentru filmari in Los Angeles.
Initial, Kitano si-a inchipuit ca loc de desfasurare al actiunii New York-ul, insa cum avea nevoie de proximitatea comunitatilor suburbane, in cele din urma a optat pentru Los Angeles. Temandu-se cel mai mult de castingul american, Kitano a fost surprins sa descopere ca toate zvonurile si temerile sale erau inutile. Echipa Americana nu era lenesa, cum se zvonea, din contra, cand se punea pe lucru acestia lucrau chiar mai repede decat echipa japoneza de la filmari. In fapt, s-a dovedit ca singurele probleme au aparut in jurul unui actor japonez, Kato Masaya. Acesta avea propriile sale idei, iar Kitano s-a suparat atat de tare incat vroia sa strige la acesta. Chiar exista o scena in film in care unul din personaje, Aniki, ii spune lui Shirase sa stinga tigara; in fapt, cel care a strigat la personajul interpretat de Masaya a fost chiar… Kitano, interpretul lui Aniki.
La inceput, Kitano intentiona ca „Brother” sa fie un sequel la „Sonatine”, dar intre timp a intervenit ceva si ideea a cazut pana cand l-a intalnit pe Thomas la Cannes. In acest fel, „Brother” il reprezinta pe vechiul Kitano, cel din prima lui perioada, opunandu-se complet celor mai recente filme ale sale, incat ai spune ca nu e vorba de opera aceluiasi regizor. Cu „Brother”, Kitano punea capat si perioadei „contemplatiei”: „Brother marcheaza sfarsitul acelei faze. Poate ca „Brother” marcheaza insusi punctul in care reabilitarea mea dupa teribilul accident este complet incheiata„, afirma acesta intr-un interviu.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
VA URMA