17. Kitano secolului XXI
Dorinta de a crea ceva nou si complet original a fost scopul din spatele filmului „Dolls”. Obosit de comentariile critice legate de violenta din filmele sale, Kitano a conceptualizat o viziune bazata pe scrierile lui Chikamatsu Monzaemon. La vremea premierei, filmul nu a fost primit stralucit de public, insa in zilele noastre, tot mai multa lume vede in „Dolls” unul din cele mai bune filme ale lui Kitano.
Mai apoi a intrat in discutii pentru un proiect indraznet, „Zatoichi”, un film care a fost ecranizat intr-un serial de televiziune japonez foarte popular in anii ’60-’70. Sovaitor, Kitano a acceptat, desi era cunoscuta popularitatea regretatului Shintaro Katsu (interpretul personajului principal din serialul Zatoichi). A regizat si a preluat rolul principal in acest film, destramand intregul mit Zatoichi, inversandu-l. Nu intamplator viitorul sau proiect („Izo”) a ajuns sa semene cu o conceptualizare a cubismului in film. „Zatoichi” a fost cel mai mare succes de box-office in Japonia al unui film al lui Kitano. Pe plan international s-a comportat excelent, castigand numeroase premii, inclusiv Leul de Argint la Venetia.
Kitano a revenit pe ecran si in calitate de actor. Printre rolurile cele mai importante din ultimii 10 ani se inscriu cel din Taboo (1999) si din Battle Royal (2000), un blockbuster japonez controversat. In 2004 a colaborat cu Takashi Miike la „Izo” (unde a avut un rol marunt), insa in acelasi an are o prestatie de exceptie in filmul lui Yoichi Sai, „Blood and Bones”, unde interpreteaza cu maiestrie rolul unui tata autoritar al unei mari familii care ajunge sa se destrame datorita violentei capului ei. Din 2005 pana in 2008, Kitano a mai realizat 3 filme de lung metraj, in fapt o trilogie care ii incununeaza cariera cinematografica: „Takeshi’s”(2005), „Kantoku Banzai” (2007) si „Achilles and the Tortoise” (2008). In cadrul lor, acesta face o radiografie acida, cu ajutorul satirei si al umorului negru, a carierei sale cinematografice. Parcurgand aceasta biografie detaliata, episod cu episod, veti avea surpriza sa regasiti totul cuprins in aceste 3 filme, prezentat intr-o maniera unica si cu mult stil.
Unul din colaboratorii de marca ai lui Kitano a fost compozitorul de renume mondial Joe Hisaishi. Acesta a compus coloana sonora a majoritatii filmelor sale. In 2002 insa, in timpul colaborarii de la filmul „Dolls”, cei doi s-au certat, iar din acel moment colaborarea a incetat, nefiind reluata pana in prezent. Kitano si-a continuat cariera in domeniul televiziunii, unde isi are propriile emisiuni, scrie, picteaza, regizeaza. Lucrul care il intristeaza cel mai mult este ca imbatraneste. Aceasta stare este reflectata atat in 2 din recentele sale carti, „Growing Old” si „Aging”, cat si in „Dolls” si „Zatoichi”. Un Lucru curios, in interviurile sale, Kitano vorbeste despre accidentul sau ca despre o binecuvantare, ca despre ceva care i-a schimbat viata, maturizandu-l. In scrierile sale, insa, nici urma de astfel de ganduri. Vorbind despre experienta care l-a adus atat de aproape de moarte, in cartea sa „Soredemo Onnaga Suki”, Beat Takeshi spunea: „Poate ca ar fi trebuit sa traiesc mai profund viata, acum ca m-au repus pe picioare”.
Un lucru este sigur: viata lui Kitano, cu rele si cu bune, ne invata un lucru. Anume ca niciodata nu ai de unde sa stii ce-ti aduce ziua de maine. Poate fi cel mai fericit lucru, sau cel mai trist din aceasta lume. Kitano a stiut mereu sa-si pacaleasca destinul, surprinzandu-ne mereu si mereu. Ramane poate cel mai mare actor japonez in viata, si unul din cei mai apreciati regizori, daca nu in tara sa, la nivel international cu siguranta.
Articole realizate de cris999 © www.asiacinefil.com