Anul 2012 a fost cel mai prolific din istoria industriei coreene de film, atat ca numar de producti lansate cat mai ales sub aspectul incasarilor obtinute. Cu experienta nefericita a unor blockbuster-uri ce n-au dat lovitura la box-office precum Sector 7 (2011), My Way (2011) sau R2B Return to Base (2012), era nesigur ca “The Tower” va reusi sa incheie acest glorios an 2012 in mod stralucit. Si totusi, cu actiunea petrecandu-se in Ajunul Craciunului, cu nume mari in distributie si cu premiera tocmai… de Ajunul Craciunului, “The Tower” a risipit orice urma de indoiala dupa prima zi de la lansare, intrand in istorie ca cel de-al doilea film coreean din toate timpurile dupa incasarile obtinute dupa prima zi de rulare in cinematigrafe ! Filmul calca pe urmele lui “Haeundae”, o alta superproductie de succes a ultimilor ani ce prezinta lupta comunitatii locale pentru supravietuire in fata unui dezastruos tsunami ce loveste celebra plaja Haeundae. Ambele filme sunt productii calculate, ce includ o doza ridicata de dramatism in structura scenariului lor, dar si de spectaculozitate. Titlul filmului, dincolo de semnificatia propriu-zisa are si una profunda, Tower Sky fiind o puternica metafora vizuala a inaltei societati. Paradoxal, regizorul insista pe redarea unor momente marunte din viata oamenilor obisnuiti ce tin in viata Turnul prin munca lor, cum ar fi agentii de paza, bucatarii, menajerele sau pompierii salvatori, zugraviti in antagonism cu locatarii de lux ai imobilului, plini de ingamfare, aroganta si lipsa de umanitate.

Pentru un film despre o catastrofa (sau cum le place americanilor sa spuna – “film-dezastru” – fara a sesiza posibila ironie in cazul unui esec la box-office cum se intampla des cu productiile lor de gen recente), cea mai importanta e distributia. Chiar daca nu exista un personaj principal care sa canalizeze toata atentia spectatorilor, distribuirea in fiecare rol a unor nume mari sau figuri cunoscute a fost cea mai inteleapta decizie a staffului de productie, deoarece fiecare cuplu si-a jucat perfect partitura in lupta pentru supravietuire, creionandu-se prin intermediul lor cate o mica poveste in marea poveste de fundal. Veteranul Sol Kyung-gu (No Mercy, Public Enemy, Troubleshooter, Voice of a Murderer, Haeundae), minunata Son Ye-jin (Spellbound, Open City, Art of Seduction, April Snow, A moment to remember, Lovers Concerto, Summer Scent) si Kim Sang-kyung (ce a impresionat in May 18) intruchipeaza personajele pilon in jurul carora se dezvolta principalele fire narative ale povestii, dar si rolurile secundare sunt pline de nume grele: veteranul Ahn Sung-ki, simpaticul Lee Han-wi, Cha In-pyo, Jeong In-gi, Song Jae hee si multi altii. Scenariul e scris de Kim Sang-don, scenaristul celui mai de succes film de razboi coreean, “Brotherhood of War” si al lui “Once Upon a Time in Seoul”, iar regia e semnata de Kim Ji-hun, omul din spatele lui “May 18” si a semi-succesului “Sector 7”. Filmarile au durat 7 luni in decursul anului 2011, iar filmul a stat in stadiul de post-procesare apoape un an de zile, premiera lui fiind pe 24 decembrie 2012. “The Tower” a fost un veritabil succes de box-office, aflandu-se 2 saptamani consecutiv pe prima pozitie si obtinand incasari de peste 35 de milioane de dolari. Cu aceste incasari, filmul a intrat in topul primelor 10 filme coreene ale anului 2012, fiind al patrulea film coreean al anului, dupa Thieves, Masquerade si A Werewolf Boy.

Tower Sky sau turnurile gemene din Seul sunt mandria capitalei coreene. Locatie de lux de peste 80 de etaje, acesti zgarie nori reprezinta cea mai exclusivista cladire din Seul, fiind caminul a peste 5700 de locatari din inalta societate. Spectacolul extraordinar in aer liber organizat cu un an in urma de Craciun de catre directorul Jo (Cha In-pyo) a adus prosperitate locatiei, crescand peste noapte preturile apartamentelor si aducand prestigiu. Asteptarile sunt mari si cu ocazia Ajunului Craciunului de peste un an, iar directorul Jo incearca sa realizeze un spectacol si mai fascinant. Tower Sky e o lume in miniatura, un hotel dotat cu toate facilitatile, cu restaurant si personal de elita, locuri de recreere, apartamente luxoase, o vedere panoramica superba si cu un serviciu ireprosabil. La acest hotel lucreaza si Lee Dae Ho (Kim Sang-kyung), un tata singur al unei fetite, Hana, ce-si doreste de Craciun un singur lucru: sa ninga, promisiune pe care tatal mincinos i-o face inainte de a pleca la lucru. E manager de mentenanta, adica un fel de supervizor a tot ce tine de securitate in hotel. Timid din fire, acesta flirteaza cu sefa Yun Hee (Son Ye-jin), responsabila de tot ce tine de bucatarie, fara a avea curajul sa-i ceara o intalnire. In paralel avem ocazia sa cunoastem diverse personaje atat din randul angajatilor cat si a persoanelor cazate in respectiva locatie, iar separat de lumea Tower Sky cunoastem brigada de pompieri Yeouido, condusa de capitanul Kang Young-ki (Sol Kyung-gu), ca si pe noul pompier primit in brigada, Lee Sun Woo. Petrecerea din Ajun de la Tower Sky e grandioasa datorita prezentei a 10 elicoptere ce imprastie zapada artificiala spre bucuria spectatorilor. Dar in toiul petrecerii, un lucru anticipat dar ignorat se petrece, iar unul din Turnurile gemene cade prada unui devastator incendiu tocmai de la etajul 63. E momentul in care brigada de pompieri trebuie sa intervina pentru a stinge incendiul si a salva cat mai multe vieti ramase captive in turn.

“The Tower” este structurat dupa tiparul clasic al filmelor despre dezastre: in prima jumatate de ora ne sunt prezentate personajele in mediul lor familial si profesional, cu visuri si aspiratii, fara a fi ocolit umorul unor situatii menit a ironiza caracterul unora dintre personaje. Introducerea e placuta, in special ca avem ocazia sa revedem o multime de figuri cunoscute ale filmului coreean, astfel ca spectatorul se familiarizeaza repede cu eroii filmului. Partea a doua, lunga de 90 de minute, prezinta catastrofa propriu-zisa, o situatie exceptionala in care oamenii simpli devin eroi iar unii dintre eroi devin legende prin sacrificiul lor. Personajele stabilesc o puternica conexiune intre ele din dorinta disperata de a scapa cu viata, iar orice tentativa de a se remarca un personaj individual e estompata de forta personajului colectiv, care ia chipul fiecarui erou in parte. Deosebirea dintre The Tower sau Haeundae si orice productie hollywoodiana de gen e data de faptul ca in filmul coreean nu exista niciodata un singur erou cu iz de “Bruce Willis” care salveaza pe toata lumea. Aici e diferenta esentiala de mentalitate a celor doua societati: cea americana, ce crede in mitul unicului erou salvator (Superman, Chuck Norris, Bruce Willis), si cea coreeana (sau asiatica in general), in care eroul este unul colectiv, in care orice reusita e consecinta constributiei mai multor eroi. Iar in spatele acestei mentalitati se ascunde inflorirea Coreei de Sud din ultimul deceniu, acesta e secretul care a propulsat Coreea in randul celor mai puternice tari asiatice ale momentului sub toate aspectele. Si totusi, The Tower, in ciuda spectaculozitatii sale, ramane un film cat se poate de realist, o fresca in miniatura a societatii coreene ce nu ezita sa ironizeze nedreptatea sociala si aroganta inaltei societati la adresa marii mase de oameni obisnuiti. Tower Sky e un vis pentru oamenii simpli, dar exista si muritori de rand care ajung sa lucreze aici pentru un salariu bun si care tin cu dintii de slujba obtinuta. In momentul in care parintele Kim (interpretat de simpaticul Lee Han-wi) castiga la loterie un apartament in Tower Sky, personalul hotelului il primeste cu bratele deschise oferindu-i acelasi tratament ca si persoanelor VIP, insa vecinii de apartament ai acestuia, aroganti pana in maduva oaselor, il trateaza ca pe un paria imbogatit peste noapte. Parintele nu e din lumea lor, e un parvenit ce nu le cunoaste tabieturile si eticheta, deci nu poate fi decat demn de dispret. Filmul subliniaza si eroismul si spiritul de sacrificiu al pompierilor, acei oameni aflati in serviciul public care trebuie sa intervina pentru a salva vieti la orice ora din zi si din noapte, in cele mai periculoase situatii. Dupa “Love 911”, “The Tower” aduce un elogiu acestei meserii care poate infaptui miracole datorita daruirii unor oameni competenti, responsabili si dispusi oricand sa-si sacrifice propria viata pentru salvarea altora.

Un film spectaculos, impresionant si plin de invataminte, ce prezinta o situatie ipotetica dar oricand posibila intr-o lume mult prea grabita si prea indiferenta fata de propria siguranta. De dragul bunastarii financiare, uneori lacomia poate duce la adevarate dezastre al caror barometru sunt pierderea de vieti inocente. Un film despre o calamitate are in primul rand un mesaj moralizator si de sensibilizare, iar aceasta productie coreeana reuseste sa imbine realismul unei astfel de situatii cu spectaculosul efectelor speciale folosite la ilustrarea proportiilor catastrofei descrise.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, traducatorii din echipa – gligac2002 si uruma44 – urand asiacinefililor vizionare placuta si Paste fericit !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com