Cunoscut cu titlul initial de “Bloody Fight” sau “Blood Battle”, “The Showdown” il are ca regizor pe tanarul Park Hoon-Jung. Desi acesta e filmul lui de debut, viziunea lui regizorala este una profunda, originala si unica in cinematiografia coreeana contemporana. Se poate spune ca este primul film coreean de epoca care aduce cu adevarat ceva din efectele vizuale ale unui succes international precum cele ale filmului “300”. Au mai existat tentative in ultimii ani (“Blades of Blood”, “The Sword With No Name”), insa sub aspect vizual “The Showdown” este, probabil, cel mai aproape de standardele occidentale in materie, la ora actuala. Park Hoon-Jung nu e un necunoscut in lumea filmului coreean, lansandu-se ca scenarist anul trecut. Astfel, pe langa scenariul la “The Showdown” acesta a mai scris 2 secanrii stralucite la 2 filme de mare success: “I Saw the Devil” si la recentul “The Unjust”. In rolurile principale au fost distribuiti Park Hee-soon (din “The Scam” si “A Million”), starul Hallyu Jin Goo (“A Dirty Carnival”, “Truck” sau “Mother”- ce i-a adus si 2 premii pentru cel mai bun rol secundar) si veteranul Kim Kap-soo (Joseon X Files, The Slave Hunters, Jejungwon, Emperor of the Sea, Rebirth etc). In mod suprinzator, filmul a rulat in cinematografele coreene doar 2 saptamani, la sfarsitul lunii februarie si inceputul lui martie, fara a iesi in evidenta, iar in prezent participa si are premiera internationala in cadrul festivalului de film asiatic de la Udine.

In anul 1619, in al 11-lea an al domniei regelui Joseonului Gwang Hae-gun, Joseonul, pentru a intari bunele relatii cu dinastia Ming, trimite simbolic niste trupe in Manciuria. Aici, la acea vreme, manciurienii, ramasi fideli Casei Ching, duc lupte crancene cu ostirile dinastiei Ming. In urma unei astfel de lupte si contrar oricaror reguli militare, 3 soldati ai Joseonului, raniti, reusesc sa scape cu viata: un general, cel mai bun prieten al acestuia si un soldat de rand.  Intamplarea face ca toti trei sa se refugieze la o taverna parasita folosita de negustori in drumurile lor dinspre China inspre Joseon, situata la 3-4 zile distanta de mers de hotarele Joseonului. Dar in scurt timp, intre cei 3 tovarasi de ocazie incepe sa se dea o lupta mult mai periculoasa decat cea din care tocmai scapasera cu rani importante. Ranile propriului trecut isi spun cuvantul, iar in acel spatiu inchis va incepe lupta pentru supravietuire, pe masura ce fiecare isi aminteste de lucrurile dureroase lasate in urma.

Filmul incepe cu scene spectaculoase de lupta, ce amintesc de sangeroasa batalie a Gladiatorului din padurile germanice, in baiata fulgilor de nea. Mai apoi, urmarind agonia celor 2 personaje ce reusesc sa scape, treptat, avem parte de o insiruire de dialoguri aparent fara noima deoarece scenaristul nu ne spune, inca, ce ascunde fiecare personaj in parte. Cu ajutorul procedeului de “flashback”, asemeni unui puzzle, sunt aduse din trecut in prezent scene care, inr-un final, puse cap la cap, dau impresia unui scenariu solid si ingenios. In momentul in care cele 3 personaje se intalnesc accidental intr-o taverna parasita, practic incepe un veritabil joc psihologic in trei, din care fiecare incearca sa supravietuiasca. Dintre cei 3, soldatul e elementul de legatura a dramei celor doi protagonisti: el este omul din popor tarat cu forta in acest razboi inutil din care Joseonul nu avea nimic de castigat, dar la care a participat in urma jocurilor politice de la Curte. Ca si in “The Unjust” (scris, dupa cum am mai spus de acelasi regizor-scenarist al lui “The Showdown”), avem o imagine bine conturata a celor care nu conteaza, in paralel cu excesele si abuzurile unei clase politice corupte, avide dupa bani. Indiferent ca e vorba de societatea feudala, cu sclavi si biruri ce ajung in buzunarele aristocratiei, sau de societatea moderna, coruptia si firea umana nu are limite temporale si statale. Ea se manifesta pretutindeni. Soldatul de rand reprezinta prima drama din acest inedit triunghi; mereu spune in soapta vorbe grele la adresa celor doi tovarasi din clasa nobiliara si, pana la un anumit punct, de comporta slugarnic in speranta ca va fi crutat pentru faptul ca a dezertat si va putea sa-si vada sotia si cei 4 copii ce-l asteapta acasa. De cealalta parte, generalul si prietenul sau sunt exponentii – unul al talentului nativ dar care nu are sansa de a avea pe cineva puternic care sa-l propulseze intr-o functie importanta, altul – talentul imperfect si neperfectibil, dar care are sansa de a avea un tata complotist care ii aranjeaza viitorul. In aceasta situatie, prietenia dintre cei doi – care in viata reala a fost sanctionata de clanul din care provenea generalul, prietenul sau facand parte dintr-un clan rival – evolueaza de la un trecut fericit sau, dupa caz, plin de frustrari, spre o acumulare de tensiune evidenta pe masura ce flashback-urile reconstituie trecutul.

O excelenta realizare coreeana de epoca, ce aminteste de un “Little Big Soldier” recent realizat in China. Nu interpretarea actorilor este punctul forte al peliculei, deoarece pana sa te dezmeticesti care personaj e cel pozitiv si care e cel negativ (cam greu de spus daca exista un personaj pozitiv in acest film), nu te mai intereseaza sa te atasezi de vreunul. Toate personajele sunt creionate in asa masura incat te atasezi foarte putin de ele. Poate ca singurul personaj care ar putea atrage simpatia cuiva e chiar bietul soldat de rand, a carui drama e, poate, mai profunda decat a personajelor centrale. Imaginile (exceptand scenele intunecoase) si scenariul atrag la acest film, iar daca intr-unul din rolurile principale era distribuit un nume mai cunoscut decat Jin Goo, cu mai mare experienta, probabil ca salile de cinematograf ar fi fost pline in perioada de promovare. Un film ce arata valentele artistice ale tanarului proaspat regizor Park Hoon-Jung si talentul scenaristului din el, una din mintile cele mai stralucite din cinematografia coreeana actuala. “The Showdown” ofera aproape 2 ore agreabile ce ne poarta in salbaticia si pustietatea Manciuriei secolului XVII, intr-o lume aparte, ale carei valori morale nu se deosebesc prea mult de cele ale lumii contemporane. Cu certitudine, un film ce nu trebuie ocolit.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com