Anuntat cu surle si trambite in urma cu 2 ani, in sfarsit proiectul realizatorilor coreeni, “The Berlin File”, a ajuns disponibil pe dvd si bluray pretutindeni in lume. Dupa o jumatate de an de filmari si dupa cateva luni de postprocesare, filmul a avut in sfarsit premiera pe 29 ianuarie 2013. Aflandu-se doar o saptamana pe primul loc in box-office, “The Berlin File” a beneficiat din plin de perioada lunga de difuzare in cinematografele coreene, din 29 ianuarie pana pe la mijlocul lui martie reusind sa obtina incasari de peste 48 de milioane de dolari, suma care, la jumatatea lui 2013, propulseaza filmul pe locul 2 in box-office-ul anual dupa “Miracle in Cell no 7”, cu 48.168.000 dolari incasari. Insa in ciuda succesului de casa, filmul confirma proverbul “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”. Asteptarile de la acest film au fost foarte mari, in special ca filme pe tema spionajului sunt destul de putine in cinematografia coreeana. Dar apetitul deschis de tema spionajul Nord-Sud, odata cu serialul IRIS in 2009, a ajuns sa fie transpus si pe marele ecran, insisi realizatorii serialului de succes lansand la incheierea difuzarii serialului si un film “IRIS” pentru marele ecran. Apoi pe aceeasi reteta “Athena” a incercat sa dea si ea lovitura, lansand un film la finalul serialului. Insa primul film de spionaj realizat profesionist, la standarde occidentale, in care problematica relatiilor Nord-Sud e invaluita in haina a globalizarii si incadrata tematicii spionajului international este acest “The Berlin File”. Poate si din aceasta cauza asteptarile au fost mari, insa dezamagirea a fost si ea pe masura. Distributia exceptionala a atras publicul coreean in cinematografe, protagonistii fiind nume mari ai filmului coreean. Ha Jung-woo, protagonistul din “Nameless Gangster”, “Love Fiction” si “The Client” interpreteaza de aceasta data rolul “celui rau”, fiind un spion nord-coreean vanat atat de sud-coreeni cat si de propria tabara. Han Suk-kyu (interpretul regelui Sejong din “Deep Rooted Tree”, pe care asiacinefilii au avut ocazia sa-l vada in numeroase filme – Indian Summer, Eye for an Eye, The Scarlet Letter, The Contact etc) interpreteaza rolul unui spion sud-coreean experimentat ce il vaneaza pe agentul din Nord cu ajutorul CIA. “Tipul rau-rau” e din nou Ryoo Seung-boom, un actor croit parca pentru roluri negative sau controversate (The Unjust, The Servant, Suspect X, No Mercy). In sfarsit, rolul principal feminin e interpretat de Gianna Jun (Jun Ji-hyun), care dupa ce a renuntat la cariera de model pentru cea de actrita a cunoscut celebritatea in filme precum “Il Mare”, “My Sassy Girl”, “Windstruck” sau “Daisy”. Ultimele roluri in care a fost distribuita au adus filmelor respective un mare succes la box-office: “Blood, the last vampire”, “Snow Flower and the Secret Fan”, evident “The Thieves” si acum “The Berlin File”. Regia si scenariul sunt semnate de Ryoo Seung-wan, regizorul lui “Die Bad”, “Crying Fist” sau “The Unjust”. “The Berlin File” nu a fost trecut cu vederea la recentul Baeksang Film Awards, obtinand 2 nominalizari (Cel mai bun film si Cea mai buna regie) si premiul pentru Cel mai bun actor, ce i-a revenit lui Ha Jung-woo.

O importanta tranzactie cu arme urmeaza a avea loc la Westin Hotel in Berlin. O intalnire de taina a traficantului de arme rus Yuri cu arabul Assim si un necunoscut din Coreea de Nord are loc in hotelul impanzit de microfoane, instrumente de spionaj si camere de supraveghere plantate de serviciile secrete a trei tari in incaperea unde avea loc negocierea. NIS, Serviciul Secret sud-coreean ce avea o echipa speciala in Berlin condusa de Jung Ji-soo (Han Suk-kyu) nu reuseste sa-l identifice pe nord-coreean, ce pare a fi, in jargonul lumii spionajului “o fantoma” (adica un personaj necunoscut ce nu apare in bazele de date ale niciunui serviciu secret strain). Nord-coreeanul e un anume Pyo Jong-sung (Ha Jung-woo), cunoscut in tara sa drept “Eroul Republicii”, detasat in Berlin pentru a-l supraveghea pe ambasadorul nord-coreean din capitala germana. Cand agentul sud-coreean decide ca echipa sa intervina si sa-i aresteze pe toti cei prezenti la intalnire, un lucru neprevazut intervine: agentii Mossad, aflati pe urmele traficantului rus si teroristului arab intra in actiune fara a sti de misiunea sud-coreenilor, iar agentul nord-coreean reuseste sa fuga, nu inainte sa aiba o infruntare fata in fata cu seful agentilor din Sud, pe acoperisul hotelului. Esecul misiunii atrage desfiintarea echipei de supraveghere sud-coreene, insa Ji-soo e decis sa afle si sa-l captureze pe agentul nord-coreean care i-a nenorocit pe viata un coleg. Pentru asta apeleaza la un vechi amic din CIA aflat la Berlin, care il ajuta neoficial. Pyo Jong-sung se ascunde o vreme, insa esecul tranzactiei nu se lasa fara urmari. Un temut agent nord-coreean, Dong Myung-su (Ryoo Seung-boom) e trimis in Berlin pentru a detecta de la cine a venit scurgerea de informatii din interiorul ambasadei nord-coreene. In realitate, acesta are un plan ascuns, bine pus la punct, ce vizeaza eliminarea vechilor agenti detasati in Berlin odata cu schimbarea de regim de la Pyeongyang, unde tanarul Kim Jong-un a preluat puterea. Si astfel, “Eroul Republicii” de ieri se trezeste vanat atat de sud-coreeni cat si de agentul trimis direct de la Phenian, si o spectaculoasa confruntare are loc in capitala-simbol a Europei de ieri.

“The Berlin File”, in ciuda succesului sau de box-office si a spectaculozitatii sale, beneficiaza de un scenariu pe alocuri lipsit de consistenta. Pentru a prinde ideile filmului trebuie sa fii extrem de atent la detalii si la subiect, in special ca montajul a fost destul de prost facut, combinand mai multe fire narative succesiv inainte de a te fi familiarizat cu personajele si locul lor in poveste. In plus, unele personaje apar si dispar, derutand si nestiind in ce tabara sa le asezi. Aceasta inconsistenta a scenariului si montajului distrage atentia de la spectacolul vizual, care e unul remarcabil, cu unghiuri de filmare dintre cele mai spectaculoase. Filmul este structurat aproapem dupa tipicul productiilor de actiune din Hong Kong: s eintra direct in actiune, in ritmul alert al lumii spionajului, al tranzactiilor ilicite, al filarilor de catre serviciile de spionaj si contraspionaj. Actiunea e spectaculoasa si tensionata, din cadrul inchis al unei camere de hotel mutandu-se in exterior. Dupa 10 minute, actiunea se linisteste si se lasa loc intrigii, dar cu fiecare secunda scursa, tot ce cu cateva minute in urma a fost spectaculos se estompeaza, facandu-si loc o poveste incalcita cu multe lacune pe care trebuie sa o urmaresti atent pentru a nu avea impresia ca nu intelegi nimic din ea. Iar pana cand din nou actiunea isi intra in rol, mai e de asteptat ceva. Ce descoperim in acest film ? Ca lumea spionilor isi are tabieturile ei, ritmul ei propriu si mai ales limbajul ei codat si plin de jargon. Spionii vorbesc intr-o alta limba decat cea a privitorului, iar folosirea acestui limbaj coroborat cu stagnarea actiunii dupa primele 10 minute da o usoara senzatie de plictiseala celor ce si-au facut mari sperante atrasi de trailerul captivant al filmului. Tonul ambiguu continua si pe parcurs, fiind accentuat de numarul mare de personaje implicate in poveste si de evolutia lenta a subiectului intins in mod inexplicabil pe durata a doua ore. O comprimare a subiectului ar fi dus la concentrarea scenariului si la o productie mult mai captivanta. Aceasta e principala hiba a filmului.

Personajele din “The Berlin File” sunt spioni, ambasadori sau personae cu implicatii politice, cu interese sau ambitii. Banii si puterea sunt dimensiunile acestei lumi, iar asocierea dintre lumea diplomatiei si cea a spionajului (veche de cand lumea) e partea fascinanta a acestui film. Uneori, deciziile unui diplomat sa iau in urma analizarii informatiilor spionilor de pe teren, dar si viceversa: decizia unui sef de stat se poate baza pe raportul unui diplomat, acest scop justificand spionajul in sine ca instrument neoficial al diplomatiei. Daca avem parte de o intriga complicata si de actiune spectaculoasa, un alt capitol la care filmul da gres e dezvoltarea firului romantic. In general filmele de spionaj, pornind de la clasicul “Mata Hari” au in desfasurarea lor si o poveste romantic-amoroasa, menita parca sa justifice rolul eternei Eve in lumea exclusivista a spionajului dominata de barbati. Dar poate ca acest lucru e valabil doar pentru lumea occidentala, in cea orientala pozitia femeii fiind cu totul alta. Gianna Jun are un rol destul de sters, fiind o translatoare din cadrul ambasadei nord-coreene, sotia spionului nord-coreean ce ajunge sa fie urmarit de toata lumea, iar relatia lor sot-sotie e foarte slab schitata. Nu exista aproape deloc afectiune in cadrul acestui cuplu, iar in ciuda cursului pe care il iau evenimentele in centrul careia ajunge personajul ei, spectatorul nu se simte prea miscat de deznodamantul acestei relatii. In locul actritei Gianna Jun probabil orice alta actrita de mana a doua s-ar fi descurcat, doar ratiunile strict financiare aducand-o pe aceasta pe afisul filmului.

Cu toate plusurile si minusurile, “The Berlin File” ramane un film bun, poate prea rasfatat la box-office, in care principalii actori isi interpreteaza rolurile bine si care lasa loc de un sequel, povestea ramanand deschisa cu perspectiva unui… “Vladivostok File”. Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, colabiratorii din echipa fiind LASEDAN, CRISTINAB si GLIGAC2002.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com