Tentatia de a regiza o productie internationala e visul oricarui cineast coreean (si nu numai). In 2004, in timp ce vizita obisnuita librarie de benzi desenate din cartierul Hongdae din Seul, inainte sa fi inceput filmarile la filmul care i-a adus notorietatea pe plan international,The Host, Bong Joon-ho a dat peste niste benzi desenate ale unui autor francez de carti pentru copii, Jean-Marc Rochette. Fascinat de povestea din “Transpercenaige”, pe care a citit-o pe nerasuflate la fata locului, a aratat-o prietenului sau Park Chan-wook, care atras de un posibil succes al unei eventuale ecranizari, a achizitionat in 2005 drepturile de ecranizare pentru compania sa, Miho Films. Povestea era seducatoare – lupta unor oameni intr-un tren, pentru supravietuire, intr-o lume inghetata la propriu, dar pentru punerea ei intr-un film era necesar un buget ridicat. Abia peste 7 ani, filmul a putut fi turnat, cu capital majoritar coreean. Este primul film vorbit in engleza al lui Bong Joon-jo, aproximativ 80% din replica fiind in limba lui Shakespeare, restul in coreeana. Au fost investiti aproape 40 de milioane de dolari in producerea lui, filmarile efectuandu-se in totalitate tocmai in Cehia, la studiourile Barrandov. Filmul a dominat 2 saptamani box-office-ul coreean, obtinand incasari de aproape 60 de milioane de dolari, fiind al 4-lea film coreean dupa incasari al anului 2013. Drepturile pentru distribuirea lui “Snowpiercer” pentru continental nord-american au fost vandute inca dinaintea finalizarii filmarilor, in 2012, insa productia va rula in cinematiografele americane abia incepand cu 27 iunie 2014. In Romania, Snowpiercer a fost proiectat in inchiderea festivalului Dakino, pe 15 martie 2014. Distributia pe care a avut-o la dispozitie Bong Joon-ho e una de exceptie: Chris Evans, Song Kang-ho, Go Ah-sung, veteranii John Hurt si Ed Harris, Tilda Swinton, iar intr-un rol ecundar il putem vedea si pe romanul Vlad Ivanov.. Filmul a castigat 2 premii (pentru Cea mai buna imagine la Festivalul Asia-Pacific, si pentru Cel mai bun regizor, la Blue Dragon Awards) si a avut pana in prezent 12 nominalizari.

Intr-o lume a unui viitor foarte apropiat de prezent, in anul 2014, SUA descopera, dupa 7 ani de cercetari, CW7, o formula chimica revolutionara respinsa de ecologisti si unele tari dezvoltate, care se considera a fi remediul la incalzirea globala. Intreaga omenire e entuziasmata, si in aceeasi zi, la aceeasi ora, 79 de tari de pe mapamond lanseaza agentul de racire CW7 in straturile superioare ale atmosferei, acesta urmand a scadea temperatura mondiala la nivelul ideal pentru omenire. Experimentul insa se dovedeste cel mai mare dezastru natural produs vreodata de mana omului, planeta intrand intr-o noua era glaciara, ce a distrus toate formele de viata. 17 ani mai tarziu, in 2031, cateva sute de oameni imbarcati intr-un tren de mare viteza sunt ultimii supravietuitori ai omenirii. Iar trenul merge neincetat in jurul unei lumi inghetate, fiind de fapt o lume in sine in miniatura desenata de mintea bolnava a unui anume domn Wilford, conducatorul trenului. La capatul trenului se aflau calatorii de origine umila, tratati ca niste sclavi, hraniti la ore fixe si folositi in diverse scopuri de catre Dumnezeul trenului. In momentul in care acestia ajung la capatul rabdarii, pun la cale o revolta pentru a prelua Locomotiva, aflata la celalalt capat al trenului. Si astfel incepe o sangeroasa lupta pentru supravietuire intre ultimii oameni ai acestei lumi, rasa umana fiind periclitata.

Scenariul unei lumi post-apocaliptice tine mai degraba de apanajul Hollywood-ului; totusi, de aceasta data, un regizor multilaureat coreean (23 de premii), ce are la activ filme cunoscute in intreaga lume (Memories of Murder, Mother, The Host), Bong Joon-ho, reuseste cu un buget urias de aproape 40 de milioane de dolari sa faca un film vorbit in engleza despre care nu ai spune ca nu e facut la Hollywood. Efecte speciale si scene spectaculoase, imagini ce-ti taie rasuflarea cu peisaje hibernale unice (surprinse de regizorul de imagine, premiat pentru performanta sa, si care e de nationalitate ceha), o interpretare excelenta a unei echipe internationale de actori (fara indoiala prezenta lui John Hurt si a lui Ed Harris a dat o mare greutate filmului), toate sunt atuuri ale unui film mult asteptat despre care s-a vorbit si se va mai vorbi mult, in special ca inca nu a avut premiera pe continentul nord-american. Desi “Snowpiercer” e produs de coreeni, stilul in care e realizat nu aduce nimic cu filmele obisnuite coreene. Acest lucru se datoreaza faptului ca Bong e un regizor caruia ii place sa depaseasca uneori limitele genului, mergand cu anumite lucruri pana la extrem. Asa a fost si in “Host”, unde un monstru marin terorizeaza Seulul, iesind cand te astpti mai putin din raul Han, in timp ce in “Mother”, afectiunea unei mame pentru fiul sau vinovat e dusa pana dincolo de limitele firesti. E clar un lucru: filmele lui Bong Joon-ho sunt intotdeauna spectaculoase si captivante, si nici “Snowpiercer” nu se dezminte. Lumea pe care o descrie e una inchisa, limitata la cutiile metalice numite vagoane in care ultimii supravietuitori ai omenirii isi duceau viata de la lux la veritabila sclavie. Fiecare vagon reprezenta o structura sociala diferita, iar pe masura ce avansezi de la ultimul vagon – locul de viata in cele mai inumane conditii al paturii de jos a societatii – spre primele, paturile sociale se diversifica. In momentul in care incepe lupta pentru supravietuire – echivalenta cu procesul firesc al selectiei naturale, in opinia conducatorului trenului -, nu vorbim doar de o lupta propriu zisa descrisa uneori prin scene extrem de violente, ci si de o descoperire a unei alte lumi, cu fiecare vagon nou cucerit in parte. Iar impactul pe care il au aceste descoperiri asupra celor ce pana in acea zi au trait in mizerie si sclavie, nestiind de existenta luminii soarelui sau ale caror amintiri au inceput sa se estompeze odata cu ratiile de proteine primite zilnic ca hrana, asadar, impactul acestor revelatii echivaleaza cu cel al descoperirii unui taram nou, de niciunul stiut. Cu totii raman socati cand dupa 17 ani ajung sa simta din nou gust de carne consumand un sushi intr-unul din vagoanele de mijloc, sau vazand cum le sunt spalate creierele copiilor de gimnaziu, invatati de mici sa isi aduleze binefacatorul din Locomotiva Sacra. Intregul univers pare parca desprins nu doar din romanele existentialiste sumbre ale lui Kafka ci si din clasicul lui George Orwell, “1984”. Surprizele apar la sfarsit, intr-o concluzie amara ce sanctioneaza naivitatea celor cu idealuri sincere: lumea nu e niciodata locul care pare; tot ce se intampla in ea e consecinta ambitiilor rezultate din ecuatia cauza-efect, a carei singura necunoscuta este vointa umana. Doar aceasta e in masura ca rastoarne orice echilibru prestabilit necesar pentru ca viata sa mearga mai departe. Un film plin de invataminte (pentru cei ce au ochi sa vada altceva decat lupte violente prezentate in detaliu), o descriere perfecta a lumii in care traim. Daca printr-un exercitiu de imaginatie am reduce intreaga populatie a planetei, indiferent de limba, rasa, religie, la cateva zeci sau sute de persoane ce ajung de voie, de neoie, sa convietuiasca impreuna in fata unui cataclysm de proportii globale, fara indoiala ca ceea ce acest film ne arata se va intampla si in viata reala. Omul va fi intotdeauna tentat sa domine si sa posede, sa exploteze si sa subjuge, deoarece in Gradina Edenului omul nu a descoperit doar goliciunea sa proprie, ci si desertaciunea acestei lumi in care a fost exilat. Cata vreme va purta stigmatul imperfectiunii, fiinta umana va fi supusa pacatului.Deci mereu cineva va fi mai presus decat ceilalti. Sau cel putin va aspira la acest ideal. Nota 10 lui Bong Joon-ho pentru aceasta realizare de exceptie, “Snowpiercer” ramanand unul din putinele filme coreene realizate in stil occidental care reusesc sa-si duca ideea pana la capat intr-un mod coerent si captivant pentru publicul din intraga lume.

Multumiri pentru contributie in premiera lui lasedan, cristinab si gligac2002 – Asia Team.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil