Dae-san simte ca o pierde pe Yoo-jin pentru totdeauna, acum ca a intrat efectiv in pielea lui Lee Joon-hee. Isi doreste sa fie posibil sa redevina cel ce a fost pe vremuri, dar realizeaza ca se afunda tot mai mult in noua sa identitate, de care nu s emai poate nicicum desprinde. Clipele petrecute nu in compania, ci in aproopierea lui Yoo-jin sunt tot mai putine, rezumandu-se la priviri reci aruncate de unul catre celalalt, pe fondul incercarilor lui Jae-min de a o apropia pe Yoo-jin de el, si a tentativei similare a lui Se-eun de a-l apropia pe Joon-hee de ea. Totusi, ceva le sta mereu in cale: faptul ca cele doua victime tacute ale lor continua sa schimbe priviri chiar sub ochii lor. Se-eun se zbate prin orice mijloace sa il indeparteze pe Joon-hee de Yoo-jin, si pentru asta ii propune lui Joon-hee sa mearga impreuna cu ea la Paris, unde sa se si stabileasca cativa ani. Dar oare pe langa obiectivul separarii de Yoo-jin. Se-eun nu e si egoista, gandindu-se doar la propriul ei succes ca designer ? Oare Joon-hee trebuie doar sa fie acolo, langa ea, sa-I tina companie tot timpul ? Greu de crezut ca “Joon-hee” pe care ea l-a redescoperit ar accepta vreodata asa ceva. Oricum, succesul hainelor pentru golf, primul proiect incredintat de d-na presedinte lui Joon-hee ii sporeste increderea acesteia in nepotul ei, care isi incepe efectiv munca la Sopia. Parat ca mai mult leneveste, Joon-hee pare a se fi motivat. Dar marea provocare abia acum apare, in momentul in care bunica le cere celor 2 nepoti sa se gandeasca la un plan de reamenajare a Great East Gate. Obstacole neasteptate ajung sa-i fie puse lui Joon-hee, iar lupta pentru preluarea conducerii Sopia Apparel incepe…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com