“The Wrath” (2018) este al doilea film de lungmetraj al regizorului Yoo Young-seon, regizorul serialului de succes “Vampire Detective”, un cineast pasionat de genul horror/mister care nu se dezminte nici de aceasta data, regizand practic un remake dupa un horror clasic coreean din 1986, “Cry of a Woman” (sau “Woman’s Wail”). In ciuda faptului ca vorbim de o productie realizata cu buget redus, ce a obtinut doar 470.000 de dolari la box-office, aceasta a fost vanduta in nu mai putin de 20 de tari inca dinainte de data premierei. Cea mai cunoscuta actrita din distributie e Seo Young-hee, ce are o prestatie ce aminteste de anteriorul rol dintr-un film horror, “Bedevilled”, in timp ce tanara Son Na-eun, membra a trupei “A-Pink”, cunoscuta din mai multe telenovele, e pentru prima oara protagonista pe marele ecran, o actrita destul de putin experimentata ce mai are multe de invatat in domeniu. Lee Tae-ri, un tanar actor al carui nume real aminteste de un star al tinerei generatii, Lee Min-ho, e principalul actor al productiei, interpretand un saman. Regizorul a incercat sa aduca stilul horror-ului din anii ’80 intr-o productie de secol XXI, fara a se obosi prea mult sa realizeze o adaptare pe masura, motiv pentru care scenariul lui Park Jae-bum nu reuseste sa aduca dinamismul specific productiilor moderne.
In Joseonul secolului XIX, Myung-kyu, tanarul stapan al unei instarite familii aristocrate incearca sa rupa un blestem ce pare a duce spre stingerea familiei: nici o femeie din familie nu poate aduce pe lume un baiat, iar cand minunea se produce, urmasul moare in mod misterios. Intreaga situatie se datoreaza unui spirit malefic care controleaza familia tanarului stapan. Pentru a pacali spiritul, doamna Shin (Seo Young-hee), stapana casei, apeleaza la un sclav, Yeon-du, care isi intra in rolul de tanar stapan si caruia ii gaseste o sotie, pe Ok-boon (Son Na-eun), o tanara orfana adusa in familie doar pentru a purta copilul falsului tanar stapan. Substituirea tanarului stapan era necesara din cauza blestemului, care spune ca in noaptea nuntii, spiritul malefic ia viata fiului stapanului casei, in scopul de a stinge spita familiei. Intre timp, tanarul stapan Myung-kyu poneste in cautarea Ucigasului Demonului, o sabie legendara despre care se spune ca omoara spiritele malefice…
“The Wrath” are toate ingredientele necesare unui film horror, iar plasarea povestii in decorul dinastiei Joseon de secol XIX nu ar trebui decat sa faca si mai captivanta povestea. Insa filmul isi are limitele sale prin faptul ca regizorul a insistat – probabil din cauza constrangerilor bugetare – sa realizeze un film puternic ancorat in atmosfera filmelor de groaza din anii ’80, limitate in mijloacele de exprimare. Replicile aproape sablonate si previzibile, povestea ce curge intr-o singura directie, fara planuri secundare care sa o diversifice si sa o faca mai interesanta, efectele speciale de calitate foarte slaba, machiaje inspaimantatoare, momente de tensiune prea banale sau povesti mult prea familiare fac din “The Wrath” o productie ancorata in alte vremuri, nicidecum una dinamica, care sa aduca ceva inedit. Or, se stie, fara a aduce ceva nou, surprinzator, in special in genul horror, atat de exploatat in numeroase cinematografii, rezultatul final nu poate fi decat unul de duzina. Desi filmul nu-si depaseste conditia, prestatia actritei Seo Young-hee este peste nivelul productiei, iar povestea in sine este suficient de atragatoare pe alocuri pentru fanii genului pentru a captiva atentia, desi pe alocuri prea statica. Un film ce merita vazut o data, insa care cu siguranta va fi repede uitat… Il puteti incerca.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Dude in Me (2019) – Jin Young şi Park Sung Woong fac schimb de suflete într-o comedie relaxantã
Regizorul si scenaristul Kang Hyo-jin a debutat in 2007 cu drama “Punch Lady”, insa abia in 2010 a obtinut o oarecare notorietate cu comedia de actiune “Twilight Gangsters”, in care trei bunicute incearca sa-si implineasca visul de o viata – o calatorie in Hawaii – dand spargere la o banca. Abia in 2015 reuseste lovitura carierei de pana atunci cu “Wonderful Nightmare”, ce i-a adus 6,6 milioane de dolari incasari. “The Dude in Me”, lansat in acest an, vine dupa doua productii modeste ce l-au aruncat intr-un con de umbra, insa revenirea in prim plan e una reusita: filmul a fost un neasteptat succes de box-office, obtinand incasari de 14,6 milioane de dolari. Productia imbina comedia cu fantezia, o reteta ce prinde foarte bine in Coreea, adresandu-se tuturor categoriilor de varsta, si chiar daca nu are o distributie cu nume foarte mari in prim plan, filmul a reusit sa capteze atentia publicului coreean prin nota sa optimista. Jin Young, fost membru al trupei k-pop B1A4, are primul sau rol principal pe marele ecran, dupa ce a debutat in 2014 cu un rol secundar in mega-succesul “Miss Granny” si a aparut in roluri secundare in seriale de televiziune precum “Warm and Cozy”, “Love in the Moonlight” sau “Persevere, Goo Hae-ra”. Cunoscutul Park Sung Woong e partenerul sau de nazbatii, insa desi e creditat cu rol principal, mai degraba acesta sustine protagonistul dintr-un rol oarecum secundar ca intindere si numar de scene. Pe langa ei, in roluri secundare apar figuri cunoscute ale filmului coreean, precum Ra Mi-ran, Lee Joon-hyuk, Kim Kwang-kyu sau Kim Hong-fa.
Jang Pan-su (Park Sung Woong) e un gangster care se respecta, arogant si mereu imbracat la patru ace, atent la cele mai mici detalii cand vine vorba de propria imagine dar si de succesul afacerilor companiei pe care o conduce. E casatorit cu fiica presedintelui Han, ce i-a dat puterea de a conduce compania, insa relatia lor de cuplu e una destul de rece. Intr-una din zile se decide sa manance un ramen cu macrou asa cum obisnuia in urma cu un deceniu, insa constata ca restaurantul unde ultima oara il servise avea un cu totul alt proprietar, o doamna artagoasa al carei meniu nu ii cade deloc bine. Mai mult, se alege si cu nota de plata consistenta a unui elev tocilar si mare amator de mancare. Pentru generozitatea de a-i fi platit consumatia tanarului elev, misterioasa proprietara a localului ii promite o favoare. In aceeasi zi, un tanar se prabuseste de pe o cladire exact peste el, ajungand amandoi in spital. Cand isi revine, Jang constata ca se afla in corpul celui care cazuse de pe cladire, nimeni altul decat Kim Dong-hyun (Jin Young), elevul caruia ii platise consumatia, in timp ce corpul lui zace pe un pat la Terapie Intensiva, in coma profunda. Aflat in trupul unui adolescent cu 30 de ani mai tanar decat el, Jang incearca sa se acomodeze la rigorile vietii de licean, deloc lipsite de pericole, mai ales ca Dong-hyun este un fricos terorizat de batausii clasei. Urmeaza o poveste plina de momente amuzante si rasturnari de situatii, asa cum ii sade bine unei comedii…
Publicul coreean a primit cu bratele deschise aceasta comedie fantezista in conditiile in care de ani buni genul a avut de suferit in Coreea din cauza lipsei de originalitate a scenariilor. Nici “The Dude in Me” nu se poate spune ca are la baza o idee originala, insa parca reuseste sa aduca buna dispozitie fara prea mari eforturi, ceea ce inseamna ca scopul realizatorilor a fost atins. Schimbarea sufletelor intre doua corpuri ? Hm, o idee consumata de mult la Hollywood, abordata de cateva ori si in cinematografia coreeana, chiar cu actori mai importanti in distributie. E surprinzator cum un asemenea scenariu poate avea, inca, un succes atat de mare in Coreea, o tara cu un public cinefil extrem de pretentios cand vine vorba de originalitate (poti distribui cei mai mari actori ai momentului in rolurile principale, tot degeaba o faci daca filmul nu are acel vino-ncoa’ care sa-l recomande din vorba in vorba si sa umple salile de cinema). Si mai suprinzator e cum a reusit sa cucereasca peste 1,5 milioane de spectatori prestatia unui actor – Jin Young – cvasi-necunoscut in lumea filmului, cu o popularitate in crestere pe micul ecran, care a facut practic un rol dublu, jumatate din film aparand in ipostaza de tocilar supraponderal, total neatragator din punct de vedere fizic, care mai apoi se transforma intr-un Don Juan ce are toate fetele la picioare, mai putin pe cine trebuie. Daca faceti un joc al imaginatiei si vi-l inchipuiti pe actorul Park Sung Woong rostind replicile lui Jin Young din pielea lui Jin Young, veti avea o uriasa surpriza. E evident ca tanarul actor l-a studiat in amanunt pe seniorul sau in materie interpretativa, rezultatul fiind impresionant. Cu toate astea, daca ar mai fi adaugat ceva carisma personajului sau, Jin Young ar fi avut o prestatie perfecta, insa pentru primul rol principal al carierei nu dezamageste. Park Sung Woong da consistenta actiunii, insa are un numar mult redus de scene in care apare, prezenta lui mult mai activa in scenariu putand constitui un atu ce a fost ratat de realizatori. Remarcabila e ca de obicei prestatia lui Ra Mi-ran, o actrita foarte indragita in Coreea, care de fiecare data cand e distribuita intr-un rol secundar reuseste sa creeze o atmosfera pe placul spectatorilor. “The Dude in Me” nu e genul de comedie exploziva, cu gaguri sau parodieri care sa starneasca hohote continue de ras, insa are o doza decenta de umor si de buna dispozitie care face agreabila vizionarea lui. Asadar, daca sunteti cumva in cautarea unui film relaxant, acesta e o alternativa ce nu trebuie evitata.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
“The Wrath” (2018) este al doilea film de lungmetraj al regizorului Yoo Young-seon, regizorul serialului de succes “Vampire Detective”, un cineast pasionat de genul horror/mister care nu se dezminte nici de aceasta data, regizand practic un remake dupa un horror clasic coreean din 1986, “Cry of a Woman” (sau “Woman’s Wail”). In ciuda faptului ca vorbim de o productie realizata cu buget redus, ce a obtinut doar 470.000 de dolari la box-office, aceasta a fost vanduta in nu mai putin de 20 de tari inca dinainte de data premierei. Cea mai cunoscuta actrita din distributie e Seo Young-hee, ce are o prestatie ce aminteste de anteriorul rol dintr-un film horror, “Bedevilled”, in timp ce tanara Son Na-eun, membra a trupei “A-Pink”, cunoscuta din mai multe telenovele, e pentru prima oara protagonista pe marele ecran, o actrita destul de putin experimentata ce mai are multe de invatat in domeniu. Lee Tae-ri, un tanar actor al carui nume real aminteste de un star al tinerei generatii, Lee Min-ho, e principalul actor al productiei, interpretand un saman. Regizorul a incercat sa aduca stilul horror-ului din anii ’80 intr-o productie de secol XXI, fara a se obosi prea mult sa realizeze o adaptare pe masura, motiv pentru care scenariul lui Park Jae-bum nu reuseste sa aduca dinamismul specific productiilor moderne.In Joseonul secolului XIX, Myung-kyu, tanarul stapan al unei instarite familii aristocrate incearca sa rupa un blestem ce pare a duce spre stingerea familiei: nici o femeie din familie nu poate aduce pe lume un baiat, iar cand minunea se produce, urmasul moare in mod misterios. Intreaga situatie se datoreaza unui spirit malefic care controleaza familia tanarului stapan. Pentru a pacali spiritul, doamna Shin (Seo Young-hee), stapana casei, apeleaza la un sclav, Yeon-du, care isi intra in rolul de tanar stapan si caruia ii gaseste o sotie, pe Ok-boon (Son Na-eun), o tanara orfana adusa in familie doar pentru a purta copilul falsului tanar stapan. Substituirea tanarului stapan era necesara din cauza blestemului, care spune ca in noaptea nuntii, spiritul malefic ia viata fiului stapanului casei, in scopul de a stinge spita familiei. Intre timp, tanarul stapan Myung-kyu poneste in cautarea Ucigasului Demonului, o sabie legendara despre care se spune ca omoara spiritele malefice…
“The Wrath” are toate ingredientele necesare unui film horror, iar plasarea povestii in decorul dinastiei Joseon de secol XIX nu ar trebui decat sa faca si mai captivanta povestea. Insa filmul isi are limitele sale prin faptul ca regizorul a insistat – probabil din cauza constrangerilor bugetare – sa realizeze un film puternic ancorat in atmosfera filmelor de groaza din anii ’80, limitate in mijloacele de exprimare. Replicile aproape sablonate si previzibile, povestea ce curge intr-o singura directie, fara planuri secundare care sa o diversifice si sa o faca mai interesanta, efectele speciale de calitate foarte slaba, machiaje inspaimantatoare, momente de tensiune prea banale sau povesti mult prea familiare fac din “The Wrath” o productie ancorata in alte vremuri, nicidecum una dinamica, care sa aduca ceva inedit. Or, se stie, fara a aduce ceva nou, surprinzator, in special in genul horror, atat de exploatat in numeroase cinematografii, rezultatul final nu poate fi decat unul de duzina. Desi filmul nu-si depaseste conditia, prestatia actritei Seo Young-hee este peste nivelul productiei, iar povestea in sine este suficient de atragatoare pe alocuri pentru fanii genului pentru a captiva atentia, desi pe alocuri prea statica. Un film ce merita vazut o data, insa care cu siguranta va fi repede uitat… Il puteti incerca.
