“Zhongkui: Snow Girl and the Dark Crystal” continua seria ecranizarilor de sorginte fantastica a realizatorilor chinezi inceputa cu mai multi ani in urma, punand pe tapet personaje mitologice sau din folclorul chinezesc care pentru publicul occidental nu pot decat sa reprezinte o provocare in masura a potoli o curiozitate despre cum se reflecta anumite lucruri in mentalitatea asiatica. Filme recente precum “Storm Warriors”, “Painted Skin”, “Journey to the West”, “Legendary Amazons”, “The Sorcerer and the White Snake”, “Tai-chi”, “A Chinese Ghost Story”, “White Haired Witch” sau mult mai complicatul “The Monkey King” ne invita in aceasta mirifica lume a vastei mitologii chinezesti, succesul acestor productii neputand fi posibil fara un efort financiar consistent al producatorilor. O mare parte din bugetul lor a fost cheltuit pe efecte speciale – multe din ele realizate in colaborare cu specialisti chiar de la Hollywood – si pe costume, iar asta e si una din explicatiile pentru care mitologia chineza nu a reusit decenii la rand sa prinda viata in prea multe filme. Iar cand se intampla acest lucru, resursele limitate transformau productiile in filme de duzina peste care s-a asternut praful timpului. “Zhongkui: Snow Girl and the Dark Crystal” este o co-productie China-Hong Kong- Statele Unite cu un buget de 30 de milioane de dolari, ce a fost lasata pe mana lui Peter Pau, aflat la doar al treilea film ca regizor, dar care a semnat imaginea a nu mai putin de 44 de filme, dintre care cateva de renume international precum Crouching Tiger, Hiddeen Dragon (film ce i-a adus Oscarul pentru imagine), The Promise, The Forbidden Kingdom sau Confucius. Iar cand lucrezi cu regizori mari, nu ai cum sa nu furi meserie de la acestia. Tot el e si in spatele camerei, raspunzand, cum se putea altfel, de imaginile minunate pe care povestea ni le dezvaluie. Filmul a fost un succes de box-office, obtinand incasari de aproape 65 de milioane de dolari. Coloana sonora e semnata de spaniolul Javier Navarette, autorul coloanei sonore a filmului “Pan’s Labyrinth”, ce i-a adus o nominalizare la Oscar, si este si de aceasta data superba (mai ales melodia instrumentala cantata la guzheng). In rolurile principale regasim doua figuri cunoscute, pe Chen Kun (din ambele filme Painted Skin) si pe Li Bingbing (Detective Dee, Snow Flower and the secret fan, A World Without Thieves).

De cand e lumea, aceasta e impartita in trei taramuri separate, fiecare cu propriul lui destin: Raiul sau Cerul, locul unde traiesc zeii si unde totul este luminos si stralucitor, imaculat. La polul opus e Iadul, lumea demonilor desfigurati si intunecati, in care cuvantul de ordine e teroarea, flacarile mereu arzande, negrul, pacatul. Intre cele doua lumi e lumea oamenilor, prinsa intre pacat si cainta. Se spune ca omul are pe langa suflet si 7 spirite ce ii controleaza principalele organe ale trupului. Si ca demonii, pentru a subjuga oamenii, le rapeau acestora o parte dintre spirite, depunandu-le in Cristalul Intunecat, pastrat in inima Iadului. Exista insa o zi, o data la un mileniu, in care Cristalul Intunecat se deschidea si elibera spiritele, ce reveneau celor de la care fusesera rapite. Iar acea zi se apropie… Un mic orasel stravechi, Hu, avea sa devina locul de infruntare al Binelui si Raului, al zeilor si al demonilor, asta dupa ce discipolul Maestrului Zhang din Rai, Zhongkui, reuseste sa sustraga Cristalul Intunecat chiar de sub nasul demonilor si sa-l aduca Maestrului sau ce proteja orasul. Pentru a face fata invaziei demonilor, Zhongkui capata puteri demonice de la Maestrul Zhang, pe care trebuie sa invete sa si le controleze, pentru a evita un dezastru. Pe acest fundal, cu o saptamana inainte de ziua mileniului, o trupa de dansatoare soseste tocmai din Apusul indepartat in linistitul orasel…

Zhongkui (sau Zhong Kui), personajul central al filmului, e o figura cunoscuta a mitologiei chinezesti. In folclorul popular, Zhongkui a calatorit alaturi de Du Ping, un prieten din orasul lui natal (prezent si in film ca un prostanac hilar indragostit de sora lui Zhongkui) pentru a lua parte la examenele imperiale din capitala. Desi a obtinut calificative maxime, titlul i-a fost retras de Imparat datorita infatisarii sale desfigurate. De furie, Zhongkui s-a sinucis lovindu-se cu capul de poarta palatului.In timpul judecarii sale de dupa moarte, Regele Demonilor a sesizat potentialul din Zhongkui si, ca stapan peste fantome, i-a acordat acestuia sarcina de a vana, captura si mentine ordinea in lumea fantomelor. Cand va devein rege al fantomelor in Iad, acesta se va intoarce in orasul sau natal de Anul Nou Chinezesc, unde pentru a rasplati bunatatea lui Du Ping, ce l-a ingropat, ii ofera mana surorii acestuia. Aceasta e povestea generala ce nu o veti regasi decat partial in film, si e utila de stiut deoarece exista unele momente in care nu se explica anumite lucruri (ca de exemplu sinuciderea lui Zhongkui, motivul ei). Tot despre Zhongkui se spune ca prima reprezentare intr-o imagine a acestuia vine in timpul dinastiei Tang, cand acesta apare intr-un vis al Imparatului Xunzong, grav bolnav, jurandu-I acstuia ca va scapa Imperiul de rau. Cum Imparatul s-a vindecat miraculous dupa acest vis, i-a ordonat pictorului imperial Wu Daozi sa faca o reprezentare a lui Zhongkui. Pictura acestuia a influentat decisiv toate reprezentarile ulterioare ale personajului.

Filmul e o adevarata explozie de efecte vizuale, pe alocuri excelent redate, pe alocuri lasand putin de dorit (in special reprezentarile grafice pe calculator ale ipostazelor demonice ale protagonistilor, ce au ramas la stadiul de animatii, imbinand fantezia cu realul asa cum au facut-o deja cateva productii hollywoodiene ce au abuzat de grafica pe calculator, gen Beowuld (2007)). Iar spectacolul vizual se imbina perfect cu firul epic, rezultand un film captivant, chiar daca filosofia promovata, mentalitatea si elementele specifice gandirii orientale – atat de departate de modul occidental de a vedea lucrurile – te-ar face sa crezi ca “e o inca o productie greoaie, de neinteles”. Probabil realizatorii chinezi au invatat lectia odata cu “The Monkey King”, adaptandu-si scenariile in asa fel incat mesajul filmului sa fie primit cu usurinta de orice spectator din orice punct de pe mapamond. Fara o chimie evidenta intre protagonisti (care de altfel sunt extrem de aratosi), efectele speciale eclipseaza firul romantic, pana si tematica diferentelor de clasa, a dorintelor umane si a ipocriziei prinzand contur abia spre final. Ce e bine conturat e decorul unde se desfasoara actiunea, un univers in care zeitatile, demonii si muritorii coexista, fiecare taram avandu-si propriile reguli. Interpretarea celor doi protagonisti, in special a lui Chen Kun, e una de zile mari, astfel incat ai mereu impresia ca povestea parca e una reala, in ciuda metamorfozarii fizice a ambilor protagonisti de pe parcurs. Desigur, exista si un cliseu binecunoscut filmelor de fantezie chinezesti, anume iubirea imposibila dintre un om si o creatura apartinand altei lumi, insa tocami atorita nepotentarii laturii romantice, pe putini ii va intrista finalul acestei idile. Cu efecte vizuale si sonore de calitate, imbinand elemente futuriste sub aspect vizual cu elemente estetice chinezesti tipice, cu scene de actiune ce se departeaza de coregrafia traditionala a filmelor cu arte martiale, dar si cu costume magnifice, “Zhongkui: Snow Girl and the Dark Crystal” ne ofera aproape 2 ore captivante in care imaginatia realizatorilor ne invita intr-o lume fantastica cum nu s-a mai vazut, superb zugravita.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil