Apreciatul Isao Yukisada, regizorul unor productii precum “Crying out love in the center of the world”, “Go”, “Snowy Love Falling in Spring”, dar si al scurt-metrajului “Kimi no yubisaki”, ne ofera o noua calatorie memorabila in perioada inceputului Erei Meiji, dupa ce recent colegul sau de generatie Keishi Ohtomo ne-a delectat cu o trilogie spectaculoasa plasata in aceeasi perioada zbuciumata a Japoniei, “Rurouni Kenshin”. Diferenta dintre cele doua productii, insa, e data de faptul ca filmul lui Yukisada, “Year One in the North”, este unul realist si veridic, reflectand intr-un mod artistic drama transformarii Japoniei, a trecerii ei de la feudalism la modernism. Nu veti vedea in acest film lupte cu sabia, efecte speciale sau macar o actiune care sa aminteasca de specificul filmelor cu samurai aduse la rangul de arta de Akira Kurosawa, ci mai degraba o drama umana ce si-ar gasi mai repede un echivalent la Hollywood in celebrul “Legends of the Fall”. Si asta pentru ca “Year One in the North” spune povestea unei familii (implicit si a clanului acesteia) a carei viata ii e radical schimbata odata cu transformarile politice din a doua jumatate a secolului XIX din Japonia, evolutia acesteia fiind urmarita pe durata a aproape un deceniu. In rolurile principale au fost distribuiti actori cu nume grele in cinematografia japoneza, precum Etsushi Toyokawa (din Platinum Data, 20 th Century Boys, Sword of Desperation), Ken Watanabe (care in acelasi an 2005 aparea in celebra productie “Memoirs of a Geisha”, iar un an mai tarziu in “Letters from Iwo Jima”, dupa ce debutase la Hollywood in 2004 cu rolul din “The Last Samurai”) sau Teruyuki Kagawa, inconfundabil in rolurile negative sau comice deopotriva (Rurouni Kenshin, Kaiji, 20 th Century Boys, Tokyo Sonata, Sukiyaki Western Django). Surpriza placuta a constituit-o, insa, protagonista feminina, Sayuri Yoshinaga, o actrita cu peste 55 de filme la activ si o cariera impresionanta in lumea filmului inceputa in anii ’60, care la 60 de ani cat avea la data premierei, a avut o prestatie deosebita, recompensata de Academia Japoneza de Film cu Premiul de Excelenta in interpretare. “Year One in the North” a mai fost nominalizat de 13 ori de catre Academia Japoneza de Film, in anul 2006, la toate categoriile posibile. Filmul a marcat ultima aparitie pe ecran a veteranului Yu Fujiki, care la sfarsitul lui 2005 s-a stins din viata la 74 de ani, lasand in urma o cariera impresionanta de 50 de ani de actorie si peste 100 de roluri.

In anul 1868, o noua era incepe in Japonia odata cu prabusirea Sogunatului. Guvernarea Meiji exileaza clanul Inada din insula Awaji, situata tocmai in sudul peninsulei nipone, in nordul indepartat numit Ezo (azi insula Hokkaido), asta cu toate ca clanul a pus umarul la rasturnarea Sogunatului. In fapt, exilul era la suprafata o “colonizare” a indeparetatelor tinuturi cu o clima extrem de aspra. In randul colonistilor se afla si familia lui Hideaki Komatsubara, care se afla deja in Ezo si construieste de zor resedinta Inaltimii Sale, capetenia clanului, ce urmeaza sa ajunga si el in indepartatul loc de surghiun. Shino, sotia acestuia, si Tae-san, fiica lui, sosesc dupa mai bine de 2 saptamani de navigat pe mare, impreuna cu o mare parte a membrilor clanului. Iluziile pe care si le fac in timpul calatoriei despre locul unde urmeaza sa se stabileasca sunt spulberate odata cu sosirea pe insula. Aici, totul e exact opusul a ceea ce se asteptau sa gaseasca: terenuri greu de cultivat, o clima neprielnica si schimbatoare, salbaticie. Femeile lucreaza cot la cot cu barbatii, iar hrana e pretuita pana la ultimul bob de orez sau mei. Un negustor, Kurazo, aduce odata cu produsele din Sapporo pe care incearca sa le vanda si un mesaj care demoralizeaza intreaga suflare, ce isi pune intreaga speranta in sosirea Inaltimii Sale. Acesta soseste in cele din urma, dar nimic nu mai e ce pare in zorii noii ere. Nici macar oamenii. Abandonati in indepartatul Nord, colonistii cad in plasa jocurilor murdare ale negustorului Kurazo, care incearca sa profite de situatia ivita. Odata ce Hideaki-sama pleaca la Sapporo pentru a aduce orez adaptat tipului de sol de pe insula, familia acesteia ramane fara apararea in fata abuzurilor negustorului Kurazo. Un misterios vanator, Ashirika, se ofera sa le protejeze pe cele doua femei lipsite de aparare.

Daca in “Rurouni Kenshin” vedem transformarea societatii japoneze din perspectiva a ce promitea noua guvernare Meiji, in “Year One in the North” avem ocazia sa vedem latura realista si dureroasa a ce a insemnat schimbarea brutala a mentalitatii si modernizarea societatii japoneze din unghiul de vedere al omului de rand. In acest film nu avem eroi extraordinari care sa manuiasca sabia cu maiestrie impotriva unui inamic zugravit in tuse intunecate, nu exista spadasinul prin excelenta care sa simbolizeze metamorfozarea unei natiuni prin renuntarea la sabie, deci si la trecutul feudal. Avem doar oameni obisnuiti, condamnati de noul regim la un exil in indepartatul Ezo, al caror inamic e unul invizibil: timpurile. Desi toti barbatii clanului poarta cu mandrie o sabie total inutila, dar simbol al onoarei samuraiului care fiecare se considera a fi, aceasta se dovedeste un simplu element de recuzita pe insula aspra unde au fost trimisi in surghiun. Mai dureros, insa, nu este surghiunul, ci faptul ca sunt considerati inutili de o guvernare a carei ridicare au sustinut-o, luptand impotriva Sogunatului. Iar peste toate, implacabil, se revarsa schimbarile profunde in mentalitate pe care noua guvernare le impune cu forta, sfaramand principiile specifice societatii medievale in care acesti oameni inca traiesc pe insula izolata de lume. Ei inca asteapta venirea Inaltimii Sale ca pe un Salvator, acesta fiind nici mai mult nici mai putin decat capetenia clanului, cel care prin intelepciunea sa, ii calauzea mereu in lupte sau spre prosperitate. Cel mai elocvent exemplu al ciocnirii mentalitatii feudale cu cea moderna e stapanirea insulei Ezo; exilatii, numiti “colonisti” de catre autoritati, sunt trimisi pe insula Ezo pentru a o popula, calatorind cu vasul mai bine de 2 saptamani din orasul lor natal. Odata ajunsi pe insula, acestia nu ezita sa-si manifeste bucuria de a fi “cucerit” un teritoriu pentru Inaltimea Sa, capetenia clanului, singurul caruia li se supun in baza ierarhiei feudale. Cand insa afla ca teritoriul “cucerit” apartine, de fapt, guvernului, isi realizeaza, practic, propria conditie de supusi abandonati. Durerea acestor oameni e impresionanta, la fel ca si sperantele spulberate de abandonarea lor. Cat despre schimbare, aceasta cu greu isi poate face loc in mintile lor. “Year One in the North” este un film in primul rand despre alegeri dificile in viata, despre eternul ciclu sfarsit/inceput care transforma si scrie istoria, despre iubirea inteleasa ca mijloc de supravietuire, despre speranta si, mai presus de orice, despre onoare. Samuraii acestui film sunt oamenii obisnuiti, cu calitatile si defectele lor, esenta insasi a noii natiuni care se nastea in suferinta acelor ani. O productie de aproape 3 ore deosebita, cu mesaje profunde care va vor merge la suflet si va vor face sa intelegeti de ce japonezii sunt ceea ce sunt astazi. Un film ce nu trebuie ratat !

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil