Tanarul regizor coreean Uhm Tae-hwa si scenarista Jo Seul-ye au colaborat pentru a doua oara in 3 ani, de aceasta data la o productie mult mai reusita decat “Ingtoogi: The Battle of Internet Trolls” (2013). Este vorba de “Vanishing Time: A Boy Who Returned”, o realizare a anului trecut care, daca ar fi avut in distributie, cum e la moda, 1-2 super vedete, ar fi fost si un important succes de box-office. Din fericire, in Coreea se fac inca filme de o foarte buna calitate si cu actori mai putin importanti, iar cand ai un scenariu bun la dispozitie si un regizor talentat care sa-l puna in valoare, pot iesi mici bijuterii cinematografice, precum aceasta. “Vanishing Time: A Boy Who Returned” a obtinut 3,5 milioane dolari incasari la box-office, trecand un an de la filmarea primelor cadre pana la data premierei, in noiembrie 2016. In rolurile principale avem doi actori copii, e vorba de Shin Eun-soo, care debuteaza ca actrita cu acest rol, si Lee Hyo-je. Shin Eun-soo avea doar 12 ani la data inceperii filmarilor, fiind selectata pentru acest rol in urma unei auditii la care au participat 300 de actori-copii. Interpretarea i-a adus o multime de laude si un premiu de popularitate, primul premiu al carierei. La scurt timp de la premiera filmului, a primit si primul rol intr-un serial, interpretand personajul lui Jun Ji-hyun din copilarie in k-drama “The Legend of the Blue Sea”. Lee Hyo-je, partenerul ei din “Vanishing Time”, e mai mic cu 2 ani decat ea, insa are o experienta mult mai vasta, aparand deja in filme precum We Are Brothers, The Classified File, The Throne, The Priests sau The Last Princess. Daca Shin Eun-soo apare de la inceput pana la sfarsit in acest film, Lee Hyo-je e inlocuit, pe la jumatatea filmului, cu starul Gang Dong-won, ale carui roluri din filme ca “My Brilliant Life”, “Haunters” sau “Maundy Thursday” se apropie mai mult de specificul acestui rol decat cele din filme ca “The Priests”, “A Violent Prosecutor” sau “Master”. Regasim din nou un Gang Dong-won sensibil, care sufera si transmite aceasta suferinta prin privirea sa stralucitoare si prin jocul sau actoricesc desavarsit. In roluri secundare avem ocazia sa vedem mai multe figuri cunoscute ale filmului coreean, precum Um Tae-goo (recent laudat pentru prestatia negativa din “Age of Shadows”, unde interpreta un ofiter japonez strict), Kwon Hae-hyo (in rolul detectivului), Moon So-ri (in rolul scriitoarei ce asculta povestea micutei Su-rin) sau Kim Tae-han (in rolul tatalui unuia dintre copii).

Su-rin (interpretata excelent de actrita-copil Shin Eun-soo) e o eleva in clasa a 6-a care in urma cu un an a trecut prinr-un episod traumatizant. Recasatorita cu un sef de santier din constructii, mama acesteia moare in urma unui accident de masina, iar Su-rin ramane in grija tatalui vitreg. Relatia cu acesta e una foarte rece, pentru micuta fata tatal vitreg fiind un strain caruia ii spune “domnul”. La un an de la moartea mamei sale, Su-rin se muta cu tatal pe insula Hwano, unde acesta din urma e detasat pentru a conduce lucrarile de realizare a unui tunel. Acomodarea lui Su-rin cu locurile si oamenii de pe insula e dificila, mai ales ca de la moartea mamei sale s-a refugiat in propria lume, visand la experiente extracorporale, extraterestri si intalniri cu fantome care sa-i transmita vesti despre mama ei. Colegii de clasa o privesc ca pe o ciudata, in timp ce tatal ei, mult prea ocupat de slujba, o neglijeaza complet. La un moment dat, Su-rin il cunoaste pe Sung-min (Lee Hyo-je in copilarie, Gang Dong-won ca adult), un copil de aceeasi varsta cu ea a carui casa e orfelinatul. Acesta ii marturiseste ca a avut parte de o experienta extracorporala, si astfel stabileste o punte de legatura cu ea. Incet, petrecand tot mai mult timp impreuna, ajung sa se placa, si prima iubire apare in viata amandurora. Intr-una din zile, poznasii clasei decid sa mearga intr-o incursiune pe muntele in care se face tunelul, iar cum Su-rin afla si ea, se alatura grupului. Dar un lucru straniu se petrece pe munte, si nu doar vietile micutilor se schimba pentru totdeauna, ci si a intregii comunitati…

Filmul lui Uhm Tae-hwa aminteste oarecum de o alta productie coreeana ce a avut un rasunator succes, “A Werewolf Boy”. Aminteste prin… elemente fanteziste din scenariu, prin decoruri, prin distributia plina de actori copii in jurul carora se construieste subiectul si, nu in ultimul rand, prin sensibilitatea cu care e zugravita relatia dintre cei doi protagonisti. Actrita-copil Shin Eun-soo se autodepaseste in rolul micutei Su-rin, un personaj prins intre suferinta trecutului si chinul de a fi privita ca o ciudata de toata lumea. In plus, il mai are pe cap si pe tatal vitreg, un individ dezinteresat de viata ei, fata de care niciodata nu a simtit vreun sentiment de atasament. Practic suferinta cauzata de despartirea tragica de mama ei moarta intr-un accident de masina se prelungeste un an mai tarziu, cand Su-rin se muta cu tatal pe insula Hwano, fara ca viata ei sa se schimbe in vreun fel. Daca in lume, Su-rin era o anonima a carei durere se pierdea in indiferenta celor din jurul ei, pe insula, intr-o comunitate mult mai restransa, aceasta suferinta devine mult mai vizibila. Comportamentul ei introvertit, refuzul de a dialoga si de a-si face prieteni la scoala, blogul personal in care e interesata de experiente extracorporale, extraterestri si fantome ii aduc repede eticheta de “ciudata”. Nimeni nu are rabdare sa inteleaga suferinta fetei, si nici ea nu isi doreste sa o impartaseasca cuiva. Dar intr-o zi il cunoaste pe Sung-min, si doua sunt elementele ce o fac sa se increada in el: faptul ca a dialogat anterior cu acesta pe blogul ei, el marturisindu-i ca a cunoscut experiente extracorporale, deci spera ca poate o va invata si pe ea sa ajunga la o asemenea experienta; si, in al doilea rand, de la varsta de 5 ani acesta era la orfelinat, deci, ca si ea, nu are parinti. Apropierea celor doi are loc in decorul mirific al unei case darapanate gasite intr-o zona parasita a insulei, acoperita de vegetatie, amintind de celebrele decoruri din productia de neuitat “Great Expectations” din 1998, de casa unde tanarul Finnegan Bell o cunoaste pe Estella si invata pasii de dans. Iar magia din acest film nu se opreste la decoruri. Urmeaza o poveste de-a dreptul halucinanta, in care fantezia pune stapanire pe scenariu, in care realitatea se imbina perfect cu fictiunea, rezultand o tensiune electrizanta care va tine spectatorul cu sufletul la gura pana la ultimul cadru. Imaginatia nu a mers niciodata atat de departe intr-o productie coreeana, e fascinant ce au reusit realizatorii. Un film care cu siguranta va va fermeca si va merge la sufletul celor indragostiti de romantism, visare si mister, o farama dintr-un basm modern tulburator si emotionant pe care fara indoiala vei dori sa-l revezi cu mare placere cat mai repede.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil