Un numar tot mai mare de producatori, reporteri, tehnicieni si alti angajati se alatura miscarii de protest sub forma unei greve indreptate impotriva legislatiei care ar permite asocierea unor trusturi de presa cu posturi de televiziune. Marele Partid National, care conduce Coreea in prezent, a incercat sa treaca prin parlament legea care, in opinia acestora, are ca scop intarirea afacerilor din domeniul media astfel incat companiile coreene sa poata concura cu succes cu companiile gigant din strainatate. Opozitia, reprezentata de Partidul Democrat si uniunile sindicale din media, contesta aceasta lege care, in opinia lor, ar oferi controlul marilor corporatii asupra programelor de stiri cu caracter local. Uniunea Nationala a sindicatelor din media, o uniune a sindicatelor locale din industria de televiziune, a anuntat declansarea unei greve extinse, chemand mai multe companii si pe angajatii acestora sa li se alature. 2.000 de sindicalisti ai postului tv MBC (unul din cele 3 posturi tv importante din Coreea) au participat la acest protest, care a fost prima greva din industria de televiziune din ultimii 9 ani.

In ziua grevei (26 decembrie), locul figurilor cunoscute care prezentau stirile in Coreea a fost luat de nesindicalisti angajati ai companiilor. Poductia unor emisiuni important ear putea, in curand, sa fie paralizata. SBS s-a alaturat si ea acestei greve, insa a decis sa pastreze cativa angajati de baza pe pozitii, pentru a asigura bunul mers al programelor difuzate. Insa cei mai multi prezentatori de stiri ai SBS s-au imbracat in negru, in semn de protest.

Adjunctul ministrului culturii, Shin Jae-min, a declarat ca greva este „ilegala” si „imorala”, afirmand ca guvernul va raspunde „in conformitate cu dezideratul mentinerii legii si ordinii” in tara. Propusa de Comisia pentru Comunicatii a Coreei, legislatia preconizata slabeste restrictile impuse proprietarilor de posturi radio si televiziune. Cea mai disputata parte a legii permite companiilor mamut cu bunuri mai mari de 10 trilioane de woni (circa 7,7 bilioane de dolari), companiilor de presa locale si agentiilor de presa, sa cumpere pana la 20% din actiunile unui post de radio sau televiziune. In schimb, companiile cu bunuri mai mici de 10 trilioane woni pot cumpara pana la 49% din actiuni.
Acest sistem al controlului unor mari companii asupra unor posturi de televiziune si de radio, concomitent cu un control exercitat asupra unor trusturi de presa s-a consacrat in SUA in perioada interbelica si de dupa razboi. Spre exemplu, New York Times este proprietara postului de radio WQXR Radio, in timp ce Chicago Tribune are relatii similare cu WGN Radio si televiziune. Principalele aspecte criticate la o asemenea legislatie ar fi: stagnarea economica si irosirea capitalului ce-ar putea fi concentrat in sporirea productivitatii. E de urmarit ce se va intampla cu aceasta lege, deoarece ea ar putea arunca in aer industria de televiziune coreeana care, se stie, este una extrem de solida, bazata in principal pe programele de stiri si pe k-dramele finantate din buget propriu.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com