Filmat in vara lui 2007 in mare parte pe o insula, “Unforgettable” ne poarta intr-o calatorie in timp in Coreea anilor ’70 prin intermediul amintirilor personajului central, un invatator de scoala primara pentru care copilaria a insemnat, in afara de greutati si griji, si o raza de speranta. Filmarile au fost realizate in asa fel incat daca urmaresti filmul si atmosfera acestuia, nici o clipa nu ai spune ca e un film ce a avut premiera in anul 2008, ci e unul mai degraba realizat undeva la inceputul anilor 2000, in stilul unui “Harmonium in My Memory”. Un lucru este cert, atmosfera in mod sigur te va purta cu gandul spre anii ’70, si nici un moment nu vei resimti prezentul cu toate noutatile sale tehnologice care ne controleaza viata de zi cu zi. Povestea este una simpla, dar mai important decat ea e modul in care e spusa, care e pur si simplu induiosator. Cu doua personaje principale in doua perioade de timp diferite, “Unforgettable” are in distributie o multime de copii, ce nu sunt nici macar actori, lucru care contribuie din plin la naturaletea fiecarei scene. In rolul principal il putem vedea pe Lee Chang-hoon, un actor ce aduce putin la fizic cu Uhm Tae-woong, recent vazut in rolul negativ din serialul “When a Man Loves”, mult schimbat. Rolul principal feminin, cel al invatatoarei Kim, e interpretat de actrita debutanta Oh Su-ah, ce a renuntat intre timp la actorie, debutand si pe micul ecran in 2009 intr-o aparitie cameleonica intr-un episod al serialului “Korean Ghost Stories”. In mod suprinzator, realizatorii filmului au pus mare accent in promovarea filmului pe distribuirea actorului-copil Yoo Seung-ho in rolul invatatorului in anii copilariei. Probabil interesul comercial a fost cel care a impins numele tanarului star in devenire alaturi de numele celor 2 actori adulti mai putin cunoscuti, deoarece Yoo Seung-ho (14 ani la data filmarilor) a avut un rol secundar in acest film, iar in unele locuri chiar pare mai matur decat ceilalti copii, care nici macar nu sunt actori. Desi nici un actor nu iese in mod special in evidenta, desi povestea este simpla, fara mari pretentii, realizarea filmului e una ce te vrajeste pur si simplu. Coloana sonora romantica si tema in sine a filmului – amintirile si copilaria – te rascolesc si te cuceresc definitiv de la primele cadre pana la final, transformand “Unforgettable” intr-unul din cele mai frumoase filme coreene pe tema copilariei realizate vreodata.

Jang Kil-soo (Lee Chang-hoon) e un invatator la o scoala din mediul rural din Coreea zilelor noastre, o meserie care ii aduce multe satisfactii dar si ii starneste multe amintiri. Amintiri din cauza carora, probabil, si-a si ales meseria de dascal. In momentul in care incearca sa isi duca elevii intr-o excursie de 4 zile si 3 nopti, directorul scolii se opune vehement ideii novative, considerand-o nepotrivita. Vacanta de vara se apropie si la ultima ora de curs, dezamagit de refuzul directorului, le da elevilor sai o tema de casa: in momentul reinceperii scolii, fiecare elev sa povesteasca cea mai pretioasa amintire acumulata pe durata vacantei de vara. Napadit de amintirea copilariei si de o intamplare din anii scolii primare, Kil-soo decide sa calatoreasca pe insula copilariei sale, Shindo, locul de unde a plecat sa infrunte lumea. Revenit pe insula, da peste scoala pustie si darapanata unde a invatat, iar amintirile incep sa-i inunde sufletul… Si se regaseste copil, pe o insula inapoiata si saraca a Coreei anului 1976. Abandonat de mama lui, plecata la Seul sa-si castige existenta si lasat impreuna cu sora mai mica sa fie crescuti de un tata alcoolic si violent, Kil Soo descopera fascinat minunatiile pe care invatatoarea Kim, o femeie de varsta mamei sale, le destainuie elevilor ei. Toata lumea ramane atrasa de o bicicleta desenata de invatatoare pe tabla, intrebandu-se ce poate fi ? Iar lamuririle vin ulterior: in Seul, toata lumea se deplaseaza cu biciclete. Si, mai mult decat atat, Seul e tinta unei excursii cu clasa pe care tanara invatatoare vrea sa o organizeze la o fabrica de prajituri unde fusese invitata cu elevii. Bucuria acestora e nespusa, dar apar doua mari probleme: banii pentru deplasare si, mai ales, mentalitatea parintilor copiilor, niste insulari cu orizonturi inguste ce nu vad in aceasta excursie nici o oportunitate pentru copiii lor.

“Unforgettable” este un film despre copilarie. Si despre amintiri. Si mai ales despre oamenii care insufletesc aceste amintiri. Cu o sensibilitate aparte, regizorul debutant Song Dong-yoon ne spune povestea pe doua planuri temporale diferite, fara ca vreo deosebire sa poata fi simtita. Pe de o parte avem planul prezentului, Coreea anului 2008, intr-o asezare rurala, in care singurul lucru ce tradeaza timpurile prezente sunt telefoanele celulare ale elevilor cu parinti mai avuti sau sfatul profesorului Jang dat elevilor sai sa nu stea toata vara la jocurile video de pe calculator. Pe de alta parte avem lumea Coreei anilor ’70, despre care profesorul Jang isi aminteste cu drag. Coreea copilariei sale nu e lumea in care profesorul Jang e protagonistul povestii; el e un simplu spectator ca elev de scoala primara pe o insula uitata de lume. Personajul central al povestii e altcineva, anume invatatoarea Kim Eun-young, cea care din dragoste pentru meseria pe care si-a ales-o, a optat sa se intoarca din Seul pe insula unde a copilarit si sa predea copiilor de acolo. Aceasta este, pentru copii, mai mult decat o invatatoare care le calauzeste primii pasi in viata, e ca o adevarata mama pentru ei, severa cand fac boacane, iertatoare si intelegatoare cand acestia au nevoie de ajutor. Stiind ca viata niciunuia dintre copii nu este una plina de nuante de roz, toti provenind din familii sarace ce-si castiga existenta din pescuit sau din cules de stridii si scoici (din ce altceva poti trai pe o insula prafuita, uitata de timp si de autoritati ?), invatatoarea Eun-young incearca sa aduca o raza de speranta in copilaria acestor copii. Corespondand intens cu reprezentantii unei fabrici de dulciuri din Seul, reuseste intr-un final sa-i convinga sa accepte o vizita a clasei sale la fabrica. Pentru copii, aceasta e o rara oportunitate de a parasi insula, de a vedea altfel lumea, multi dintre ei nevazand in viata lor o bicicleta, un tren, o motoreta… Astfel ca invatatoarea incearca sa-i pregateasca pe copii de socul descoperirii civilizatiei, tinandu-le o lectie teoretica despre bicicleta. Dar toate aceste eforturi sunt la un pas de a fi zadarnicite de mentalitatea localnicilor, care daca la inceput aveau sentimente de admiratie pentru tanara invatatoare, ce si-a sacrificat tineretea pentru a-i educa pe copiii lor in acel loc uitat de lume in care nici un invatator n-a rezistat mai mult de un an, mai tarziu, cand afla de intentia excursiei invatatoarei, devin refractari si isi pun intrebarea simpla: “Ce folos pentru copiii lor, cata vreme cand vor fi mari vor face ce fac si ei, adica vor pescui si vor strange stridii pentru a-si castiga existenta ?” Astfel, filmul ne ofera o introspectie a gandirii omului simplu, de la tara, din Coreea anilor ’70, o mentalitate care poate fi regasita in orice loc de pe mapamond in orice perioada de timp, in regiunile mai sarace si inapoiate. Am vazut-o si in Sudul sarac italian, o vedem cu ochii nostri in mediul rural romanesc in care tehnologia si civilizatia parca refuza sa patrunda pana si in secolul XXI. Copii care la 6 ani se imbata consumand pe ascuns alcool, tratamente violente aplicate de parinti minorilor, mentalitatea ca acestia obligatoriu trebuie sa le calce pe urme, parintii considerandu-se singurele modele demne de urmat pentru copii etc etc, toate aceste lucruri spuse in film sunt de fapt realitati crunte in tarile in care progresul e doar o promisiune pe buzele unor politicieni dezinteresati de soarta semenilor lor. Suna oare prea familiar ? Lumea din “Unforgettable” e una cu adevarat de neuitat, si asta nu pentru frumusetea acelor locuri si timpuri, ci pentru ca regizorul reuseste un lucru pe care putini cineasti il reusesc, anume sa transpuna amintirile celui care aparent pare a fi personajul principal al povestii, elevul de ieri, in orizontul de asteptari al spectatorului, in asa fel incat urmarind filmul ai senzatia ca prin intermediul acelor amintiri calatoresti si tu in timp, in niste locuri care, in mod straniu, ti se par familiare. Dar poate lucrul care e cel mai fascinant la acest film e miracolul pe care ni-l prezinta. Miracolul pe care il reuseste invatatoarea Kim nu se vede pe loc; ea nu reuseste sa schimbe o mentalitate, ea reuseste sa miste niste suflete. Cele ale elevilor ei. Peste ani, Kil-soo, pentru care invatatoarea a fost ca o mama la propriu, isi aminteste de ea ca de un model care i-a inspirat drumul in viata, ca de un exemplu calauzitor in a deveni om cu O mare. Si, paradoxal, meseria aleasa de el nu e una intamplatoare: cea de profesor. Oare ce dascal nu si-ar dori acest lucru ?

Un film deosebit, care va va misca sufletele si inevitabil va va trezi amintiri despre copilarie asa cum poate nici un alt film nu a reusit sa o faca vreodata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil