“Twenty”, mult asteptata productie sud-coreeana dedicata tinerilor, unul din filmele-surpriza ale acestui an, nu dezamageste. Depinde de asteptarile fiecaruia de la o comedie romantic-dramatica despre adolescenti, ce nu ezita, dupa modelul hollywoodian, sa abunde intr-un limbaj licentios care pe unii ii pot deranjant. In afara de acest aspect, e un film de la care merita sa ai mari asteptari, pentru ca in mod sigur ti le va confirma. In primul rand avem o distributie extraordinara de actori tineri ce isi interpreteaza rolurile mai mult decat perfect. Daca vei urmari atent fiecare rol, parca revezi protagonisti din seriale coreene de succes distribuiti exact in rolurile ce le vin cel mai bine actorilor: Kim Woo-bin e acelasi rebel nebunatic si imatur din “The Heirs”, Lee Jun-jo (Junho sin 2M) zici ca e un adolescent simpatic ce stie sa dea si dramatism rolului interpretat (surprinzator pentru un cantaret cu atat de putina experienta pe marele ecran, acesta fiind doar al doilea sau rol din cariera de actor) si Kang Ha-neul (ce a aparit si el in “The Heirs”, de aceasta data avand un rol nu atat de grav ca in amintitul serial, fiind responsabil in mare masura cu buna dispozitie ce decurge din naivitatea sa. Fetele din distributie se ridica la nivelul baietilor, interpretand excelent si cu personalitate rolurile din film. Jung So-min (razvratita din Bad Guy si Big Man) e plina de nerv in interpretare, la fel ca Lee Yo-bi din Pinochio si Royal Tailor, extrem de artagoasa si obraznica. Min Hyo-rin (din The Grand Heist) interpreteaza un personaj de alta factura, o fata misterioasa care cade extrem de usor in capcana dragostei, insa doar in aparenta, in timp ce Jung Joo-yeon, o actrita mai putin cunoscuta, interpreteaza chiar o actrita debutanta dispusa sa faca orice pentru succesul in cariera. O asemenea disrtibutie de actori tineri si frumosi nu putea fi pusa laolalta si sa performeze fara a avea un scenariu de calitate si o regie pe masura. Tanarul regizor, scenarist si producator Lee Byeng-hun, autorul scenariilor unor filme de succes precum Sunny, Speed Scandal, Never Ending Story, Tazza the hidden card si Love Forecast, a reusit o treaba deosebita, nu doar cu scenariul ci si cu crearea pe platoul e filmare a unei atmosfere de familie, in special ca multi actori se cunosc intre ei si sunt prieteni, aparand in filme si seriale impreuna. Filmul a fost un succes de box-office al primei jumatati de an, in Coreea, obtinand incasari de 21,8 milioane dolari.

Pasul de la adolescenta spre maturitate e intodeauna o provocare. Iar trei prieteni din liceu vor simti asta pe propria piele mai mult decat orice altceva. Dong Woo (Lee Joon-ho), Chi Ho (Kim Woo-bin) si Kyung Jae (Kang Ha-neul) sunt prieteni aflati la un pas de a absolvi liceul. In ciuda prieteniei lor, toti sunt indragostiti de aceeasi fata, So Min (Jung So-min). Intaietatea in a avea o relatie cu apetisanta colega de clasa e stabilita de cei trei prin clasica metoda coreeana “piatra hartie foarfece”. Si, cum era de asteptat, cel mai smecher dintre ei, Chi Ho, castiga. Dar astfel de amintiri placute din anii de liceu trebuie lasate in urma, caci urmeaza o noua etapa a vietii. Fiecare din cei trei prieteni trebuie sa-si urmeze propriul drum, fara insa ca prietenia lor sa aiba de suferit. Kyung Jae reuseste sa intre la facultatea de Managementul Afacerilor si spera la o iubire “de campus” ca in serialele de televiziune; iar visul e la un pas sa i se implineasca. Dong Woo, pentru ca provine dintr-o familie saraca si numeroasa, neavand bani sa se inscrie la facultate, decide sa repete ultimul an de liceu pentru a avea timp sa se angajeze part-time si a strange banii de taxa. Si astfel ajunge coleg de clasa cu sora prietenului sau Kyung Jae, So Hee, ce nu ezita sa il sufoce cu prezenta ei exasperanta si cu obraznicia ei. In ce-l priveste pe Chi Ho, acesta fiind fiul unei familii instarite, are tot ce isi doreste, mai putin un tel in viata. Isi pierde timpul toata ziua, iar noaptea traieste viata la maxim in cluburi, agatand fete pentru aventuri efemere. Filmul prezinta eolutia prieteniei celor trei, dar si provocarile care le ies in cale si pe care trebuie sa le trateze cu deplina maturitate si seriozitate pentru a le depasi. Dar sunt acestia pegatiti de viata adevarata ?

„Twenty” e un film dedicat in primul rand tinerilor, insa si tuturor celor care au trecut de prima tinerete dar care au nostalgia anilor de inceput ai vietii de adult. Pentru multi, acesti ani se identifica cu cea mai frumoasa perioada a vietii, si asta datorita tineretii, efervescentei si energiei debordante pe care ti-o da sentimentul ca ai toata viata inainte, si ca daca ai apucat-o poe un drum gresit, este timp sa te intorci inapoi de unde ai plecat si sa corectezi greseala. Filmul lui Lee Byeong-hun nu e „inca o comedie despre adolescenti”, ci probabil una din cele mai bune realizari ce au ca subiect adolescenta, din cinematografia coreeana. Desi incepe ca o comedie in care personajele – ca orice tanar – nu ezita sa foloseasca cuvinte mai putin ortodoxe, semn al emanciparii si trairii clipei la maxim, filmul evolueaza mai apoi catre o drama, pe masura ce fiecare adolescent ajunge sa se ciocneasca de greutatile vietii de zi cu zi de care pana atunci au fost feriti sub aripa ocrotitoare a familiei. Spre final, accentele comice revin, si trebuie spus ca avem o proportie perfecta de 33% comedie romantica, 33% drama si din nou 33% comedie. Aceasta echilibrare a genurilor in cadrul scenariului si mai ales realismul sau au fost unul din pilonii succesului productiei, si unul din factorii ce deosebesc acest film de alte filme de aceeasi factura. Nu doar radem de curiozitatea specifica varstei adolescentei de experimentare a sexului, a consumului de alcool, a fumatului, dar si avem de invatat din cazurile prezentate in film, pentru ca odata cu terminarea liceului, fiecare din cei 3 prieteni isi urmeaza propriul drum in viata. Iar acest drum, din pacate, e intotdeauna conditionat de „background-ul” familial si social. Exemplele alese de scenarist sunt edificatoare pentru tabloul social al Coreei, ca de altfel al oricarei societati: Cha Chi Ho e ful unei familii instarite, are tot ce isi doreste, astfel ca niciodata nu isi pune problema banilor care sa ii implineasca orice dorinta. El are in ADN imaginea ca e mai presus de toata luma, ca e un ticalos arogant, iar acest lucru nu ezita sa-l arate cu nonsalanta in fata fiecarei cuceriri in materie feminina ce o face. Desigur, pana cand cade victima – nu credea nici el vreodata – adevaratei iubiri, si stie cum e sa fie dezamagit, dupa ce la randu-i a dezamagit atatea fete. Nu de aceeasi situatie materiala se bucura Dong Woo. El viseaza sa ajunga intr-o zi un mare artist manhwa, insa situatia de acasa e dezastruoasa: tatal i-a murit de putin timp, mama nu reuseste sa preia rolul de cap al familiei pentru ca frumusetea de pe vremuri nu a invatat-o si cum sa gateasca si sa fie o buna gospodina, ci doar a lasat-o cu o droaie de copii in grija, pe langa Dong Won, un frate de varsta lui, Dong Woo mai avand doi frati gemeni ce nu au implinit 10 ani. Pentru ca nu reuseste sa stranga banii pentru a se inscrie la examenul de admitere la facultate, Dong Woo decide sa se mute de unul singur in capitala, sa-si gaseasca locuri de munca part-time si sa repete ultimul an de liceu. El e prototipul tinerilor din familii sarace, carora sistemul aproape ca le tranteste usa in nas, ingradindu-le accesul la studii superioare. Si, nu in ultimul rand, il avem pe Kyung Jae, exponentul tinerilor din clasa mijlocie, care reuseste sa intre la facultate, dar care are de ales intre invatatura fara distractie sau distractie cu mai putina invatatura. In Coreea, accesul la o universitate e privit aproape ca un privilegiu, de aceea multi din tinerii din clasele de mijloc si de jos se dedica trup si suflet invataturii, tanjind dupa farmecul vietii de student uneori fara a-l cunoaste. Mai importanta e „vanatoarea de slujbe” ce-i asteapta odata cu incheierea facultatii, constientizand rolul crucial al acestei etape in viata si formarea lor profesionala. Kyung Jae incearca sa le imbine pe amandoua, atat studiul constiincios cat si distractia, neezitand sa calce stramb inca de la inceput. Insa tot raul spre bine, caci poznele de inceput ii aduc prietenia unei fete la care poate nici nu ar fi visat. Ceea ce e interesant si probabil da o nota aparte abordarii regizorului scenarist e faptul ca acesta incearca sa prezinte diferit relatia dintre diversele categorii sociale ce compun societatea coreeana actuala. Cei trei sunt prieteni de catarama in ciuda divergentelor pentru cucerirea unei fete, ba mai mult, aceste divergente sunt cele ce stau la baza prieteniei lor trainice, ce nu se incheie odata cu liceul. Raman prieteni si pe mai eparte, se intalnesc des, isi dezvaluie lucruri intime si rad de ele ca o gasca adevarata, deci nici urma de diferente sociale asa cum le vedem hiperbolizate in k-drame. Diferentele sociale sunt prezentate realist, normal, cum e in orice societate, iar fiul unei familii instarite nu are porbleme in a fi prieten adevarat cu cineva a carui familie trece prin greutati financiare. Aceasta prezentare subtila a societatii coreene si faptul ca regizorul nu ezita sa critice dur (injurand chiar de cateva ori, prin intermediul personajelor) sistemul care parca tine inlantuit tineretul coreean pana dupa 20 de ani in privinta unor chestiuni intime, sunt note de originalitate, ce nu au mai aparut in alte filme de acelasi gen. Toate parca mergeau pe aceeasi gandire, incercand sa sublinieze diferentele sociale si nedreptatile ce decurg din ele, nu sa apropie tinerii, indiferent de statut. Si aceasta e doar una din surprizele placute ale acstui film, care daca il veti urmari va va lasa o impresie placuta, si parca pe masura ce se apropie de final, iti doreste sa nu se mai termine. Chimia personajelor e perfecta si datorita talentului tinerilor actori, care, totusi, sunt nume de top din tanara generatie, nu actori e mana a doua care isi incearca talentul. Acest film nu este un experiemt, si tocmai acesta e punctul sau forte, ce-l deosebeste de alte productii similare. E o realizare solida, amuzanta si originala (e suficient sa amintim scena bataii de la final, filmata in slow-motion pe niste ritmuri si versuri ce amplifica comicul situatiei, ce e de-a dreptul geniala), cu o coloana sonora superba de la inceput pana la sfarsit, cu un scenariu excelent lipsit de majoritatea cliseelor specifice filmelor cu adolescenti, cu realism, romantism si putina „nebunie” desprinsa parca din comediile traznite despre sex de acum un deceniu, ca Sex is Zero. Un film care te atrage ca un magnet daca esti tanar, si nu numai.

Traducrea a fost efectuata in pemiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil