The Terror Live a fost fara indoiala filmul surpriza al anului 2013 in Coreea. Cu un buget de doar 3,12 milioane de dolari si filmat aproape in intregime intr-un birou, filmul scris si regizat de Kim Byung-woo (relansat in cariera dupa debutul ratat cu “Written” in 2007) a reusit sa dea o neasteptata lovitura la box-office-ul coreean. Cu un scenariu aparent simplu dar captivant pentru orice categorie de varsta, inspirat din razboiul secolului XXI – cel global impotriva terorismului -, “The Terror Live” a reusit sa cucereasca publicul coreean, obtinand incasari de peste 35,6 milioane de dolari, suma care claseaza productia, la finalul lui 2013, pe pozitia a 7-a in box-office-ul autohton din Coreea, fiind al 5-lea film coreean al anului (raportat doar la productiile autohtone de top din box-office). Regizorul a si fost premiat pentru performanta sa la editia a 34-a a Blue Dragon Film Awards, filmele filmate intr-o singura locatie fiind o adevarata provocare atat pentru regizor cat si pentru audienta, care cu greu are rabdarea de a se lasa captiva unei povesti a carei perspectiva se anunta limitata. De aceasta data tentativa low-budget a lui Kim Byung-woo s-a dovedit un succes total, atat datorita scenariului electrizant cat si prestatiei protagonistului Ha Jung-woo, cunoscut pentru prestatiile memorabile din “The Berlin Files”, “The Client”, “Nameless Gangster”, “The Yellow Sea”, “Love Fiction”, “The Chaser” si multe alte titluri cunoscute. Si de aceasta data Ha Jung-won da o lectie de actorie, in special ca scenariul a fost scris pentru un “one man show”, care reuseste performanta de a trage dupa el tot filmul, 90 de minute aflandu-se scena de scena in prim plan.

Yoo Young-hwa e realizatorul unei emisiuni de dimineata la un post de radio. In ultimul timp, viata n-a fost prea darnica cu el, despartindu-se de prietena lui Ji-su, reporter in televiziunea in care lucra si el, SNC, el pierzand pozitia de prezentator de stiri si fiind exilat la postul de radio ce tinea de acelasi trust media. Viata ca realizator de emisiuni radio e departe de freamatul lumii prezentatorilor de stiri din care a venit, mai ales cand vine vorba de o emisiune matinala. Persoane din diverse medii sociale suna sa-si dea cu pararea despre anumite probleme politico-sociale, unii chiar in necunostinta de cauza, doar pentru a se auzi la radio. Intr-o dimineata, un muncitor din constructii suna pentru a-si spune parerea in direct. Desi tema emisiunii e noul cod fiscal aflat in dezbatere publica, ce impovareaza populatia cu venituri mici si ii favorizeaza pe cei cu venituri mari, Park No-kyu, ascultatorul dornic sa intre in direct, se plange de propriile-i neajunsuri, in special de factura prea mare la curent, ce i se pare nejustificata. Young-hwa il scoate in scurt timp din transmisiune, si ia un alt telefon, dar in scurt timp colegii din studioul radio constata ca Park No-kyu nu poate fi deconectat daca nu inchide el insusi telefonul. In timpul unei pause publicitare, Young-hwa incearca sa-l convinga pe ascultatorul nemultumit sa inchida telefonul, dar atunci apare surpriza: acesta pretinde ca detine controlul asupra unei bombe si ca daca nu va fi ascultat, va arunca un pod in aer. Young-hwa ia aceasta amenitare ca pe o farsa si-l ameninta pe pretinsul terorist ca va fi reclamat la politie. La scurt timp, emisiunea, al carei plan fusese cu totul dat peste cap e reluata, dar curand o explozie zguduie Seulul, iar Young-hwa poate vedea din cladirea unde se afla biroul de transmisie cu podul Mapo e rupt in doua. Primul instinct il impinge pe acesta sa apeleze numar de urgente al politiei, dar in scurt timp se razgandeste. Vazand in informatia ce o detine drept sansa vietii lui de a-si recapata pozitia de prezentator de stiri, incearca sa realizeze o transmisiune in direct a discutiei telefonice cu teroristul ce a ingrozit Coreea. Surprizele vor aparea abia acum…

“The Terror Live” e o ironie fina genial pusa in scena despre lacomia lumii televiziunilor de stiri, unde ratingurile, exclusivitatile si breaking news-urile sunt mai presus de orice. De dragul spectacolului, al audientelor si al zdrobirii concurentei, televiziunile de stiri nu ezita sa arunce milioane de dolari in joc pentru a obtine o exclusivitate aducatoare mai apoi de castiguri importante din reclame, dar si o sporire a prestigiului institutiei media. Asa cum filmele coreene nu au ezitat sa critice in ultimii ani nedreptatea sociala, coruptia autoritatilor si clasei instarite, protejarea privilegiilor celor avuti, de aceasta data regizorul scenarist Kim Byung-woo nu ezita sa puna la zid lacomia canalelor tv de stiri in cautare de senzational. Secolul XXI e unul in care tehnologia a avansat atat de mult incat televiziunea e una din institutiile care are cel mai mult de suferit. Internetul, aparitia a numeroase gadget-uri, dezvoltarea televiziunii online si in general mutarea surselor de divertisment dinspre ecranul tv spre cel al mediului virtual sunt niste realitati mult mai evidente intr-o tara precum Coreea (aflata in topul progresului tehnologic mondial) decat in oricare alta tara din lume. Astfel ca in goana lor dupa senzational, televiziunile ajung sa calce in picioare orice principii. Daca stai bine sa te gandesti, povestea e croita de la inceput pe o anomalie: atentatul terorist asupra unui important pod din Seul ar fi trebuit sa fie un caz rezolvat de autoritatile competente. Insa lacomia unui prezentator de stiri decazut din functie si speranta ca prin intermediul media, se pot impusca 2 iepuri dinr-o lovitura – restaurarea sa in functia din care a fost decazut si capturarea teroristului dupa ce acesta si-a jucat numarul in fata intregii tari, in emisiunea lui – reprezinta maniera egoista prin care unii, in cautare de senzational, incearca sa rezolve in mod propriu ceea ce era treaba politiei. Iar aceasta anomalie e exploatata inteligent de scenarist, care transforma treptat initiativa abjecta pe care personajul principal o are dintr-o tentativa de manipulare a unui caz tragic intr-o capcana in care manipulatorul devine manipulat. Pe masura trecerii minutelor (caci in lumea televiziunilor de stiri, carierele se cladesc in cateva minute de triumf glorios a cate unui “breaking news”), ceea ce la inceput parea un spectacol in care vioara intai era crainicul, se transforma intr-un adevarat joc psihologic, in care toate alternativele incep sa dispara, usile incep sa se inchida, iar crainicul se trezeste la un moment dat cazut in propria capcana intinsa teroristului. Remarcabil stilul thriller-elor coreene, care pornind de la fapte aparent banale ajung prin eliminarea oricaror portite de scapare la situatii pe care nu le poti anticipa, si practic din nimic se naste o poveste care reuseste sa te tina cu sufletul la gura. Iar daca ne gandim la faptul ca “The Terror Live” e un low-budget filmat in proportie de 95% intr-un birou, in care toata actiunea e centrata pe un dialog continuu intre 2 personaje – unul vazut, si altul nevazut -, film care, totusi, reuseste performanta de a nu plictisi nici o secunda, realizam valoarea cineastilor coreeni, ce demonstreaza ca se poate face un film de succes si cu un buget infim. Noutatea adusa de acest thriller e ca scenaristul se transforma in justitiar si devine sabia razbunatoare a spectatorilor. El creeaza personajul principal, care la o prima vedere pare un realizator de emisiuni radio matinale anost, plictisit si pe care parca nimic nu-l poate scoate din aceasta stare de letargie, dar care in momentul in care se produce declicul si se intrezareste intriga, brusc isi arata adevarata fata si, din lacomie si dintr-o dorinta mult prea mare de succes, de a reveni acolo sus de unde a fost alungat, incearca sa manipuleze un incident grav in loc de a-si face datoria cetateneasca si de a ajuta autoritatile. Finalul povestii e ca o ratacire intr-un roman de Kafka, care merita toti banii.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan, cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.com.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil