In ziua de azi, tot mai putine ecranizari dupa romane ajung pe marele ecran in cinematografia japoneza, sursele predominante de scenarii fiind benzile desenate. Pe fondul lipsei unor scenarii originale solide, filmul japonez si-a schimbat mult infatisarea in ultimii 10 ani, pierzand multe din caracteristicile impregnate de marii regizori pe care Japonia i-a dat celei de-a saptea arte. Azi, filmul japonez a ajns un cocktail colorat de imaginatie, violenta, drama si comercial ce se adreseaza in primul rand publicului japonez, care de decenii se hraneste si creste cu manga si anime-uri, elemente fara un impuls prea puternic in lumea occidentala. In Japonia acestea sunt ca un cult, fac parte din cultura nationala, astfel explicandu-se succesul fulminant al celei mai mari parti a ecranizarilor dupa fictiuni desenate. Din fericire, filmul despre care vorbim azi, “The Professor and His Beloved Equation”, e o ecranizare de acum un deceniu dupa un roman devenit celebru, e vorba de “The Housekeeper and the Professor”, scris in 2003 de autoarea japoneza Yoko Ogawa (foto). Celebrul scriitor Kenzaburo Oe spunea despre Ogawa ca “e capabila sa exprime cele mai promitatoare elemente de psihologie umana in proza, intr-un mod subtil, dar profund.” Daca ne gandim la aceste cuvinte, regasim din plin aceasta caracterizare in minunata poveste din “The Professor and His Beloved Equation”, adaptata de regizorul veteran Takashi Koizumi. Koizumi e cunoscut pentru o alta adaptare celebra, e vorba de scenariul scris de Akira Kurosawa, adus pe marele ecran in anul 2000 odata cu “After the Rain” (Ame agaru). Veteranul Akira Terao, ce a aparut in 3 filme ale lui Koizumi, ne incanta inca o data cu interpretarea sa blanda si sensibila, in timp ce actrita Eri Fukatsu, atat de laudata pentru rolul din “Villain”, ce i-a adus 4 premii, e si ea o prezenta placuta. Bugetul estimat al filmului, de 5 milioane de dolari, nu se justifica, cu atat mai mult la nivelul anului 2006, nefiind o productie care sa presupuna cheltuieli atat de mari.

In prima zi in care preda matematica la noua sa clasa, tanarul profesor poreclit Radical incearca sa-si cucereasca elevii si sa-i faca sa indrageasca studiul matematicii spunandu-le o poveste personala. Cea a modului in care s-a indragostit de matematica. Si ne intoarcem in timp cu 20 de ani in urma, in anii ’80, cand Radical avea 10 ani, iar mama lui, o mama singura ce s-a dedicat cresterii lui, s-a angajat ca menajera la o firma de specialitate. Seful ei o aloca unui client problematic, un profesor de matematica pensionat, cu care nici o menajera nu a reusit sa se impace. Profesorul a ramas marcat de un accident petrecut cu ani in urma, in urma caruia in fiecare zi are doar 80 de minute de luciditate, dupa care uita totul. Mai mult, se incapataneaza sa traiasca in trecut, evenimentele din anii ’70 fiind pentru el “ziua de ieri”. Singura persoana pe care o recunoaste e cumnata lui, cea care are grija de el si-i pune la dispozitie toate lucrurile necesare. In momentul in care mama lui Radical devine menajera profesorului, initial e surprinsa de pasiunea dusa pana la obsesie a acestuia pentru cifre si matematica, de boala ciudata de care sufera, trebuind ca in fiecare zi sa i se prezinte ca “noua lui menajera” si sa asculte aceleasi cuvinte de complezenta repetate zilnic, insa ulterior o relatie speciala se va stabili intre aceasta si profesor, Radical jucand un rol aparte.

Filmul este o fidela ecranizare a romanului, cu toate ca exista cateva mici diferente ce nu schimba cu nimic cursul evenimentelor, cum ar fi perspectiva din care e spusa in film povestea. Daca in roman, povestea e spusa din unghiul de vedere al naratorului, in film totul e redat din perspectiva lui Radical, ajuns la 29 de ani, care isi aminteste la primul sau curs la clasa de profesorul sau si de mama sa. De asemenea, filmul contureaza o apropiere intre profesor si cumnata vaduva, care in roman e mai putin conturata, insa toate acestea sunt amanunte nesemnificative, firul principal nefiind afectat. Povestea la prima vedere e una banala, o menajera ajungand sa descopere frumusetea vietii prin matematica si numere, atunci cand clientul pe care il serveste se dovedeste un mare caracter cu care in scurt timp empatizeaza si il intelege, in ciuda amneziei de care sufera. Dar simplitatea de la prima vedere e inlocuita, pe masura ce povestea avanseaza, de profunzime, sinceritate si sensibilitate, dezvaluindu-ni-se o poveste extraordinara de prietenie si solidaritate umana. Ecuatia profesorului e, metaforic, ecuatia vietiilor celor trei, a caror necunoscuta se schimba o data pentru totdeauna atunci cand matematica da nastere unei relatii speciale. Limbajul matematicii, abstract si dificil, e cel ce ascunde frumusetea acestei lumi, iar ecuatia matematicii e aluzia la necunoscutele acestei vieti – interrelationarea cu cei de langa noi si puterea ratiunii de a intelege lumea din jurul nostru. Ecuatia se rezolva odata cu gasirea unui raspuns la aceste necunoscute… cu ajutorul inimii. Un film deosebit, cu o coloana sonora fermecatoare semnata de Takashi Kako ce iti delecteaza auzul si sufletul deopotriva, jocul actoricesc de mare clasa, toate se transforma in atuuri ale acestei productii de neuitat, ce o recomanda. Toti cei care nu au posibilitatea sa vizioneze acest film au marea sansa de a putea citi cartea, care este tradusa si in limba romana de anul trecut, si care va va oferi o experienta minunata, lucru valabil si pentru cei ce au vizionat filmul. Placerea de a te afunda in lecturarea unei astfel de carti nu poate fi decat una maxima, nestirbind cu nimic din pasiunea ca cinefil. Cititul si a saptea arta se impaca de minune atunci cand nimic nu este artificial sau comercial. Iar “The Professor and His Beloved Equation” ne ofera un exemplu de originalitate tipic japoneza in tratarea relatiilor interumane. Vizionare si lectura placuta !

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil