Filmul de debut al regizorului/scenarist fost asistent de regie la “A Dirty Carnival”, Sung Si-heub, “The Plan Man”, este o comedie romantic-dramatica despre un om ciudat macinat de fobii si de obsesia planificarii fiecarui moment din viata de zi cu zi. In fapt, Sung Si-heub cuprinde 2 filme intr-unul singur, deoarece prima parte e o comedie neagra savuroasa cu mult umor de situatie, in timp ce partea a doua ia o turnura dramatica, relevand povestea din spatele comportamentului personajului principal. Reteta tipic coreeana pentru ceea ce acestia numesc “comedie”. Iar pe tot parcursul filmului avem parte si de cateva melodii interpretate de personajele principale, latura muzicala a filmului si ideea unei participari la o preselectie fiind in voga in productiile ultimilor ani, aceasta tradand Visul coreean al succesului in viziunea tinerei generatii: iti faci o formatie indiferent cat de mult sau putin talent ai si speri sa vei fi remarcat la una din zecile de auditii organizate de posturile tv. In rolul principal avem parte de un recital actoricesc de senzatie al cunoscutului Jung Jae-young (11:00 AM, Confession of Murder, Moss, Castaway on the Moon – ce a fost, de departe si rolul carierei sale), care in ciuda incruntarii si rigiditatii sale, reuseste performanta sa duca la extrem toate fobiile de care sufera personajul sau si sa fie si comic, si dramatic in acelasi timp. Han Ji-min, pe care ne-o amintim cu drag din “Cain and Abel” si “Rooftop Prince”, interpreteaza personajul total opus lui “Plan Man”, o tanara noncomformista ce traieste clipa fara a planui ceva. Diferenta de varsta dintre cei doi, de 12 ani, e evident vizibila, poate de aceea si chimia celor doua personaje e aproape inexistenta, insa acest lucru afecteaza prea putin evolutia povestii; Jung Jae-young eclipseaza pe toata lumea, stralucind ca o adevarata stea a filmului coreean. “The Plan Man” a obtinut incasari de peste 4 milioane de dolari, insa 2014 pare a fi anul unui succes covarsitor al productiilor hollywoodiene pe piata coreeana, lucru deloc imbucurator pentru industria autohtona de film.

Han Jung-seok (Jung Jae-young) e un barbat de varsta mijlocie, singur, ce-si traieste viata prins zi de zi in paienjenisul propriilor obiceiuri si reguli. Totul, din clipa in care se trezeste dimineata pana in cea la care se culca seara e ordonat de alarma de la ceas. Ea da tonul zilei si dicteaza fiecare pas facut de Jung-seok, anuntandu-l ba ca trebuie sa se trezeasca, ba ca trebuie sa faca dusul matinal, ca trebuie sa ia micul dejun sau pranzul, sau ca trebuie sa mearga acasa. Lucreaza ca bibliotecar si isi indeplineste cu aceeasi obstinatie indatoririle din fisa postului, dar calauzindu-se dupa aceleasi reguli: totul trebuie sa fie ordonat. Daca o carte e iesita din rand pe raft sau un produs la supermarket e putin iesit din rand, simte ca ceva nu e la locul lui si trebuie aranjat. Iar de aici pana la obsesia si teama de microbi, germeni si tot ce e murdar mai e un singur pas, iar pentru a se proteja de aceste pericole are mereu asupra sa dezinfectanti. Pana la a fi catalogat sarit de pe fix mai e doar o jumatate de pas… Si totusi, in tumultul cotidian ghidat dupa regulile menite a-l disciplina, Jung-seok se indragosteste de Ji-won, o vanzatoare la supermarket, pe care o observa timp de 100 de zile in cele cateva minute petrecute in supermarket cand isi cumpara pranzul. Intr-un carnetel isi noteaza fiecare gest al ei, pentru ca nimic nu poate face fara un plan prealabil. Si vine ziua in care se decide sa-i spuna lui Ji-won ce simte pentru ea… Doar ca in acea zi, lucrurile nu merg conform planului, iar in locul lui Ji-won o gaseste la magazin pe So-jung, o tanara pe care nu o mai vazuse. Panicat, fuge de acolo si isi uita carnetelul cu observatiile din cele 100 de zile, fata le citeste, se amuza si scrie un cantec pe care il canta seara intr-un bar: “Plan Man”. In momentul in care Jung-seok aude melodia si realizeaza ca el e sursa de inspiratie a versurilor, ii sare tandura, insa fata vine cu o propunere inedita: sa faca ceva ce nu e planificat dinainte, cum ar fi… sa faca o trupa muzicala cu ea. O terapie e absolut necesara pentru a depasi momentul de criza… Una la psihiatru.

Filmul este o comedie atipica peisajului cinematografic coreean. S-au facut destul de putine astfel de productii in Coreea si sunt rezultatul preluarii unor evidente influente dinspre cinematografia de peste Ocean. Umorul este unul sec catre negru, ironico-parodic, iar intreaga actiune e construita in jurul unui singur personaj central, “Plan Man” (Jung-seok), un “one man show” intruchipat excelent de Jung Jae-young, ce pare un robotel uman in lupta mereu cu propriile defecte. Jung-seok e un personaj tipicar, aproape bizar prin acuratetea si atentia prin care repeta zi de zi aceleasi gesturi in functie de alarma de la ceasul de mana. In fapt, aceasta ii controleaza fiecare etapa de pe parcursul unei zile: ea da semnalul trezirii pentru a nu intarzia la lucru, ea da semnalul dusului de dimineata, al micului dejun, al pauzei de masa, al intrarii zi de zi la 12:15 in supermarketul unde inainte de a-si comanda pranzul aranjeaza meticulos triunghiurile de gimbap. Acesta se ghideaza in tot ce face dupa niste reguli simple, iar una din acestea e ca niciodata nu face ceva ce nu e planificat. Iesirea din rutina zilnica, eliberarea de sclavia timpului si a obligatiilor indeplinite mult prea riguros in societate reprezinta o aventura mult prea periculoasa pentru el, ce duce la instalarea panicii si a sentimentului de nesiguranta si ratacire, cu efectele secundare inerente. Si totusi, nefiind un robot, Jung-seok incalca in cele din urma una din reguli, cea cu planificarea fiecarui pas de peste zi, cand se decide sa ii spuna vanzatoarei de la magazine, Ji-won, ceea ce simte pentru ea dupa 100 de zile de observatie atenta a fiecarui gest al femeii in cele cateva minute petrecute zilnic pe teritoriul ei, la supermarket. Incercarea desi se soldeaza cu un lamentabil esec, are urmari, caci pierzandu-si carnetelul acesta ajunge in posesia surorii mai mici a lui Ji-won, care pe baza notitelor compune un cantec, “Plan Man”. In momentul in care Jung-seok aude intamplator cantecul si se regaseste in versurile lui cuvant cu cuvant, simte ca intregul lui univers e pe cale sa se prabuseasca. Si totusi, iubirea – chiar daca e una neimpartasita, traita doar de el – are puterea de a-l impinge spre schimbare si, treptat, spre renuntarea pas cu pas la regulile ce-i conduc viata. Filmul e o ironie la adresa acelora care nu au timp sa se bucure de o clipa de ragaz, sa admire frumusetea fiecarei zile, sa incalce macar o data pe zi acele lucruri care ne incorseteaza si ne ingradesc libertatea de msicare si de exprimare libera fiecaruia dintre noi. A merge zi de zi la lucru pe acelasi traseu, a urma zi de zi aceleasi reguli, a manca si a dormi la orele stabilite fara o secunda de intarziere transforma omul modern intr-un robot, intr-un sclav al societatii. Si se pune intrebarea: ce ofera societatea omului, in schimb ? Un loc de munca mai mult sau mai putin stabil, o sursa pentru a se intretine, si mult mult stres. “Plan Man” e o satira acida, spusa insa cu zambetul pe buze si prin intermediul muzicii, oferind doua ore agreabile, petrecute altfel decat te-ai fi asteptat in compania unei comedii coreene.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil