“The Moon is… the Sun’s Dream” e filmul de debut al regizorului celebrei trilogii a razbunarii din cinematografia coreeana, Park Chan-wook. Apreciat pentru fiecare din filmele realizate pana in prezent, ca vorbim de “Joint Security Area”, “I’m a Cyborg but that’s ok”, “Oldboy” si cele doua “Sympathy for…”, “Thirst” sau recentul “The Handmaiden”, Park Chan-wook a adus un suflu nou in cinematografia coreeana, contribuind decisiv la explozia lui inceputa in anii 2000. Tocmai din aceasta perspectiva, cunoscandu-i stilul si reusitele ulterioare, a viziona primul sau film scris si regizat tocmai in indepartatul an 1992, la varsta de doar 29 de ani, nu poate fi decat o delectare pentru orice cinefil adevarat. Satisfactia e cu atat mai mare cu cat ani de zile, acest film a fost o totala necunoscuta pentru filmografia celebrului regizor, in conditiile in care a avut premiera in 1992 intr-o singura sala de cinema, iar singura copie ce facea posibila vizionarea lui era pe suport vhs, fara subtitrare in orice alta limba. Abia in 2014 filmul a avut premiera in sfarsit in mediul online, in sistem IPTV, iar apoi pe dvd si bluray, insa tot fara subtitrare. Asadar, vorbim de un film rar, o bijuterie care in sfarsit poate ajunge in atentia publicului larg din intreaga lume, introducandu-ne in universal imaginat de Park Chan-wook, un tanar aspirant in regie de doar 29 de ani care, dupa cum se va vedea, a reusit dintr-o tema clasica sa realizeze o adevarata opera de arta, inca nedesavarsita. In rolurile principale – parca Park a fost un vizionar, intuind logica a ceea pe peste mai bine de un deceniu avea sa insemne industria k-dramelor pentru cinematografie – regizorul a distribuit doi cantareti cunoscuti ai vremurilor, e vorba de celebrul Lee Seung-chul si simpatica Na Hyun-hee. Lee Seung-chul debuta pe marele ecran direct din lumea muzicii, in 1992 fiind deja un star al muzicii coreene, cu 4 albume la activ. E imposibil, daca ati urmarit telenovele sau filme coreene, sau daca ascultati Radio Asiacinefil, sa nu fi dat peste vreuna din melodiile interpretate sau scrise de el, in special balade sau melodii cu accente rock, precum “Can you hear me now”, “My Love”, “That Person”, “Did You Forget”, “No One Else”. Na Hyun-hee la randu-i era cunoscuta la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90 pentru baladele sale, dar si pentru rolurile din serialele de televiziune in care aparuse pana atunci, nu mai putin de 15 ! Si cum se putea, altfel, filmul lui Park Chan-wook e colorat de o coloana sonora minunata interpretata de cei doi cantareti, ce realizeaza chiar un duet ce se constituie in tema muzicala a filmului.

Ha-Young (Song Seung-hwan) e un fotograf in plina ascensiune, pasionat de meseria sa, ce crede in obiectivitatea camerei foto, nu si a cameramanului. Colaboreaza cu manageri ce impresariaza viitoare vedete sau, dupa caz, vedete a caror stea a apus, si pe care incearca sa le readuca in prim plan, cum e cazul fostei starlete Su-Mi, decazuta din privilegii dupa ce cade in patima alcoolului. Are un frate vitreg, dintr-o relatie extraconjugala a tatalui sau, Mu-Hoon (Lee Sung-chul), de care se ataseaza repede in anii facultatii, cand afla de existenta lui, cei doi devenind foarte apropiati. Dar Mu-Hoon a fugit in adolescenta de acasa si s-a alaturat unei bande de gangsteri din Busan, ducand o existenta plina de faradelegi, crime si violenta. Intr-una din seri, intorcandu-se beat acasa, zareste in camera obscura a fratelui sau o poza a unei tinere, Eun-Ju (Na Hyun-hee), de care se indragosteste pe loc. Mai mult sau mai putin fortat, o intalneste pe strada si o salveaza din mana unor gangsteri, dar pe cand sa se infiripe iubirea, Eun-Ju e luata cu forta de seful lui Mu-Hoon, devenind iubita acestuia. Nerezistand sentimentelor ce le are fata de fata, Mu-Hoon o ia pe aceasta si, cu o suma mare din banii bandei, fuge departe, timp de un an de zile nefiind de gasit. Dar seful sau nu poate trece peste aceasta umilinta si il cauta in toata Coreea…

“The Moon is… the Sun’s Dream” e un amestec de film noir cu actiune si romantism in care regasim tema preferata a regizorului, pe care avea sa-si cladeasca renumele international, e vorba de tema razbunarii. Subiectul in sine poate parea in zilele noastre epuizat, avand valoare de cliseu – clasica poveste de iubire intre un gangster si o cantareata -, insa exprima un spirit al unor vremuri tulburi, marcate de coruptie si nesiguranta (nu ca astazi nu ar fi coruptie in Coreea; s-ar fi gandit cinva atunci ca peste 25 de ani, insusi presedintele Coreei va fi condamnat la zeci de ani de inchisoare ?!). In 1992, organizatiile interlope faceau legea in tara, lupta anticoruptie era una sterila, iar violentele in plina strada erau la ordinea zilei. Aceasta crunta realitate a inspirat cinematografia coreeana, in anii ’90 si pana pe la mijlocul anilor 2000 inflorind productiile ce au in centrul lor fenomentul gangsterismului. In ele, gangsterul era privit ca exponentul unui stil de viata independent, rebel si lejer, construit in jurul unui lider si a violentei, iar aceste filme au marcat multi tineri, dandu-le impresia ca viata de gangster are ceva eroic si admirativ in ea. Mu-Hoon, personajul principal din “Moon…” e un astfel de tanar; are 20 de ani si fugise de acasa de la inceputul adolescentei, tatal sau fiind principala sursa a nefericirii sale, acesta avand o relatie de scurta durata cu mama lui si apoi parasind-o. Provenind dintr-o familie dezorganizata, isi gaseste adapost in sanul unei bande de gangsteri din Busan si devine un simplu executant pentru seful sau. Jefuieste, ucide, recurge la violenta si intimidare, dar cand o cunoaste pe Eun-Ju, de care se indragosteste la prima vedere, realizeaza ca viata lui trebuie sa se schimbe, ca a fi gangster nu e tocmai un lucru cu care sa se mandreasca. Cand seful sau i-o ia cu forta pe Eun-Ju, transformand-o in iubita lui, Mu-Hoon se razvrateste si decide sa puna capat vietii traite in umbra legii… savarsind o ultima faradelege: impreuna cu Eun-Ju, ia si banii bandei sefului sau si fuge. Aparenta libertate pe care o obtine e asemanatoare libertatii unui evadat, care va trai pana la momentul inevitabil al capturarii sale cu spaima ca in orice moment va fi prins. Se bucura pentru scurt timp de iubirea cu Eun-Ju, insa fuga sa va abate consecinte cumplite nu doar pentru el ci si pentru apropiatii lui, Eun-Ju si fratele vitreg Ha-Young. Povestea pare simpla, dar mereu apare ceva ce o complica si te tine cu sufletul la gura pana la final. Se pot observa inerentele lipsuri din realizarea de debut a regizorului: o chimie insuficient exploatata intre protagonisti; crearea unui triunghi amoros ce pare artificial cata vreme firul romantic e dezvoltat doar intr-o singura directie; tendinta de a sari peste unele detalii care daca ar fi fost lamurite ar fi sporit coerenta povestii; modul in care regizorul de imagine manevreaza luminile si culoarea lasa de dorit. In schimb, se observa unele elemente care aveau sa-l faca celebru pe regizorul scenarist, precum modul noncomformist de filmare (multe cadre dinamice inspirate din filmele de actiune din Hong Kong-ul acelor vremuri, ce dictau tonul in genul actiune) sau valentele metaforice ale naratiunii la persoana intai, ce sporesc profunzimea trairilor personajelor. E ca si cum Park Chan-wook introduce poezia in viata unor gangsteri ce n-au citit in viata lor o carte, cam astfel ar putea fi caracterizat acest film pana la urma excelent, un inceput de cariera ce avea sa anunte geniul inconfundabil al lui Park Chan-wook ce a explodat cand a avut sansa de a colabora cu actori adevarati, precum Choi Min-sik, Lee Young-ae, Song Kang-ho, Lee Byung-hoon sau Ha Jung-woo.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil