Daca pana acum am avut ocazia sa cunoastem genul “noir” din perspectiva japoneza (“A Night in Nude” si “A Night in Nude: Salvation”, multumita colegului nostru lasedan) si cea coreeana (“M“, multumita colegei noastre Elenas), a sosit timpul unei incursiuni in genul neo-noir vazut din perspectiva cineastilor chinezi. Mai precis a celor din Hong Kong, o cinematografie mult mai apropiata de cea occidentala decat cea chineza continentala. Si facem acest lucru prin intermediul unui film ce a avut premiera la un an de la trecerea Hong-Kong-ului sub administratie chineza, “The Longest Nite”, un film surprinzator pentru o cinematografie a carei axa e filmul de actiune, dar care reuseste sa aduca ceva nou fata de modul in care se faceau pana atunci filmele in Hong Kong. Genul “neo-noir” e un stil de realizare a unui film ce are la baza tot apanajul unui film noir autentic, dar care are un continut, o tema si elemente vizuale moderne, ce nu se regasesc in clasicele filme noir ale anilor ’40-’50. Termenul a fost acceptat de criticii de film in anii ’70, considerandu-l un gen separat de cel noir. La Hollywood, unul din cele mai celebre filme neo-noir din toate timpurile a fost “The Postman Always Rings Twice” (“Postasul suna intotdeauna de doua ori”). “The Longest Nite” e regizat de Patrick Yau, fiind apogeul carierei sale de regizor. In 2008 a regizat o productie comerciala fara mari asteptari, “Kung Fu Chefs”, dupa o pauza de 7 ani, astfel ca “The Longest Nite” ramane cel mai important film regizat de acesta. Paradoxul face ca acesta sa fi facut munca doar pe jumatate, Johnnie To si Wai Ka-fai (Mad Detective, Written By) preluand fraiele filmului pe la jumatatea acestuia, ultimul rescriind finalul. Cei doi de altfel au pus bazele in 1996 a celebrei companii “Milkyway Image”, ce avea sa devina una din companiile independente de film de cel mai de succes din Hong Kong din toate timpurile. Desi nu sunt creditati pentru contributia lor, se spune ca Johhnie To a regizat a doua jumatate a filmului, in timp ce Wai Ka-fai e responsabil pentru partea a doua a scenariului. Acest lucru, din pacate, se va simti pe masura vizionarii filmului, prima parte fiind un amalgam de evenimente aparent fara nici o logica, in timp ce partea a doua e una plina de cursivitate si spectaculozitate. Tony Leung Chiu Wai si Sean Lau, mult mai tineri decat ii stim din filmele ultimilor ani, tin capul de afis al distributiei, avand o prestatie remarcabila.

Inspirat din razboaiele dintre bandele interlope din Macau din perioada revenirii Hong Kong-ului la China, filmul spune povestea a 2 bande rivale – a d-lui K si a d-lui Lung – ce-si disputa suprematia in Macau. In violentul razboi ce dureaza de mai bine de 8 luni se implica in mod neasteptat d-l Hung, un gangster octogenar ce revine dupa 10 ani in Macao ingrijorat de afectarea afacerilor sale. Drept urmare, acesta doreste sa faca curatenie si sa scape de ambele bande, tocmai cand acestea erau pe cale sa puna capat confruntarii. Sam (Tony Leung) e un politist corupt, ce trage cu banda d-lui K, care ii plateste bani frumosi pentru a-i face jocurile. Sam primeste de la d-l K misiunea de a avea grija ca nimic neprevazut sa nu se intample in noaptea de dinaintea semnarii intelegerii dintre cele doua bande rivale. Lucrul devine aproape imposibil in momentul in care se raspandeste zvonul ca d-l K ar fi dispus sa ofere o recompensa de 5 milioane de dolari pentru capul rivalului sau, d-l Lung. O serie de evenimente stranii si violente au loc, pe fondul aparitiei in Macau a unui anume Tony (Sean Lau). Pentru a evita orice incident pe durata noptii si aparitia din senin a cine stie carui asasin dornic sa puna mana pe recompensa, Sam da ordin ca Tony sa fie dus de colegii politisti pana la primul vapor, intuind ca ar putea crea probleme. Dar belelele abia acum incep, si se vor tine lant, lucrurile luand o turnura surprinzatoare.

Filmul, ce a castigat un premiu si a avut parte de 5 nominalizari, are doua parti diametral opuse. Prima jumatate e anosta, lipsita de logica, fiind axata pe prezentarea politistului Sam (Tony Leung), surprins in lumea sa. Metodele sale de operare sunt pline de violenta, iar orice caz era rezolvat in sensul dorit de acesta, prin intimidare si prin aplicarea de masuri coercitive la adresa martorilor, in vederea schimbarii declaratiilor in sensul dorit. Aparitia in scena a personajului Tony (Sean Lau) si actiunile fara o legatura logica ale acestuia irita si mai mult spectatorul, punandu-i serios la incercare rabdarea. Dar in momentul in care te-ai hotarat sa renunti la vizionarea filmului si sa-l califici ca fiind “de duzina”, vei avea parte de o surpriza placuta, deoarece partea a doua parca e deja un alt film: actiunea e la ea acasa, lucrurile incep sa se limpezeasca si ramane doar un regret: ca totul se termina atat de repede. La o prima vedere, povestea pare una prost scrisa, dar pe parcurs, realizezi ca spectator ca de fapt scenaristul a cautat sa spuna intr-un mod mai aparte o poveste despre conspiratie si coincidente. Nimic din prima parte a filmului nu lasa sa se intrevada rasturnarea de situatie in genul “Suspectilor de serviciu” ce se petrece in a doua parte. “The Longest Nite” insa este inainte de toate un film despre anti-eroi. Nu exista nici un personaj pozitiv, si daca inceputul iti da senzatia ca Sam e un politist dur ce procedeaza violent in slujba legii, la scurt timp avem si dovada adevaratului sau caracter si a faptului ca de fapt e omul uneia din bandele de gangsteri ale orasului. Personajul Sam al lui Tony Leung fura, minte, pacaleste, tortureaza si bate oameni, chiar nu ezita sa ucida. Nu regasim la el nimic din calitati precum curajul, loialitatea, generozitatea, adica o mica umbra de speranta care sa il faca pe spectator sa simpatizeze cat de putin cu el (ca in multe alte filme in care anti-eroii desi personaje negative pana in maduva, reusesc sa atraga atentia prin unele calitati). Sam are o singura calitate: e loial bandei d-lui K, si asta datorita banilor pe care ani de zile i-a primit de la acesta. Altfel spus, Sam e loial banului. Desi personajul lui se transforma, tot unul negativ ramane pana la final. Celalalt personaj principal, Tony, al lui Sean Lau, e un asasin platit, un personaj negativ aproape clasic: e curajos, de o inteligenta sclipitoare, violent dar nu in mod gratuit, ca rivalul sau. Inca de la prima sa aparitie, acest anti-erou reuseste sa atraga privitorului o doza de simpatie si chiar de compatimire, cazand in plasa de a-l considera un tip de treaba intr-o lume rea, rea, rea. Cand cei doi protagonisti incep confruntarea pe viata si pe moarte, sentimentele spectatorului devin confuse. De ce ? Pentru ca lupta nu e intre Bine si Rau, ci intre doi… anti-eroi ! Merita urmarita prestatia celor doi rivali, interpretii lor sunt memorabili.

Cu o coloana sonora foarte potrivita pentru a te atrage in atmosfera sumbra a filmului si cu imagini nocturne ale unui Macau aflat in ultimul an inainte de a iesi de sub titulatura de ultima colonie europeana in Asia, “The Longest Nite” ramane un film de referinta pentru cinematografia din Hong Kong. Cu un scenariu remaniat si cu o prestatie de 5 stele ale celor doi protagonisti, filmul iti ofera senzatia unei calatorii la viteza maxima cu un montagne-russe intr-un Macau nocturn intunecat si sumbru, intr-o lume neo-noir halucinanta… Un “must see” devenit deja clasic, ce nu trebuie ratat de iubitorii filmului asiatic.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil