“The 101st Proposition” e deja unul din filmele clasice ce a contribuit din plin la succesul genului romantic in cinematografia coreeana. Practic e un film de manual pentru genul romantic, o poveste de neuitat de la care ar trebui sa incepi daca vrei sa vezi un film romantic facut in Coreea. In anii care au urmat, genul a cunoscut productii tot mai elaborate, insa pe masura ce ne apropiem de prezent, acestea au devenit tot mai lipsite de substanta, odata cu explozia Hallyu si exportarea k-dramelor in intreaga lume. Romantismul, prezent in fiecare serial de televiziune, a dus genul in derizoriu, iar povestile frumoase de dragoste din anii ’90 au devenit o caracteristica doar a tinerelor cupluri aratoase, ce au ajuns modele pentru tanara generatie din prezent. “The 101st Proposition” e original prin faptul ca prezinta o poveste de iubire intre doua persoane trecute de prima tinerete, ajunse la mijlocul vietii, dar care se afla in deriva din punct de vedere sentimental. In ce film romantic din ziua de azi mai vezi examinata o relatie a unui cuplu de varsta mijlocie ? In ziua de azi, parca doar cuplurile de adolescenti au voie moosa iubeasca, varsta iubirii e doar varsta adolescentei, iar iubirea intre doi batrani e intotdeauna folosita de pretext pentru a dramatiza, pentru a moraliza, pentru a smulge lacrimi. Cuplurile de varsta mijlocie, insa, sunt ocolite de productiile romantice pentru marele ecran, lucru total irealist daca stam sa ne gandim ca nu doar societatea coreeana, ci si cea japoneza au o problema cand vine vorba de relationarea intre barbati si femei. Intalnirile pe nevazute, ce sunt si subiectul acestui film, au ajuns in multe cazuri singura posibilitate de gasire a partenerului de viata, insa studiile de specialitate arata ca in Coreea, o mare parte din aceste intalniri sunt sortite esecului. Desigur, in ziua de azi pana si farmecul intalnirilor pe “nevazute” a disparut, “dating-ul” devenind o adevarata industrie mutata in mediul online, un fel de “targ” in care vezi pentru ce platesti intermediarului, alegi ce iti place, iar cand ajungi fata in fata cu persoana, constati ca nu e ceea ce-ti doresti, si dintr-odata totul se transforma intr-o distractie, iar sensul insusi al notiunii de “intalnire” se pierde. Ce bine, insa, ca exista astfel de filme, facute la vremea potrivita, ce ne arata cum au fost odata intalnirile aranjate, si nu ai cum sa nu suspini dupa acele vremuri…

La inceputul anilor ’90, Ku Young-sup (Moon Sung-geun) e un angajat de birou modest, dar constiincios, al unei companii din domeniul constructiilor. Visul lui, ca al oricarui angajat, e ca la un moment dat sa fie promovat, in timp ce in plan personal viseaza sa-si gaseasca un suflet alaturi de care sa imparta cele bune si cele rele. Desi are aproape 40 de ani, locuieste cu fratele sau, Young-hoon (Kim Seung-woo), care il asista la fiecare intalnire pe nevazute la care participa. In ciuda faptului ca e un om cu suflet bun, Young-sup nu are parte de noroc in dragoste, daca tinem cont de faptul ca la varsta sa, tot ce a reusit sa “colectioneze” e un numar de 99 de intalniri esuate. Ajuns un “veteran” in domeniu si deja imun la a fi lasat balta, privit cu mila de colegii de serviciu, Young-sup se lasa convins de fratele sau sa mai participe la o intalnire pe nevazute. Si astfel o cunoaste pe Han Ji-won (Kim Hee-ae), o violoncelista aflata la prima ei intalnire aranjata. Young-sup ramane socat de frumusetea ei si se intreaba cum o astfel de persoana a ajuns la o astfel de intalnire, vazand-o ca un dar aniversar al sortii pentru a o suta intalnire. Bineinteles ca se indragosteste imediat de aceasta, insa Ji-won nu e deranjata neaparat de varsta sau aspectul lui neatragator, ci pare mai degraba captiva intr-o iubire trecuta de care nu se poate desprinde. Misiunea “craiului” Young-sup nu e deloc una facila…

Filmul regizat de Oh Suk-keun, un regizor obscur ce a regizat doar 2 filme in intreaga cariera (in ciuda unui inceput promitator ca asistent de regie al cunoscutului Lee Myung-se, regizorul lui “Duelist” si “M”, ce a scris istorie insa in anii ‘90) are la baza un serial de televiziune japonez celebru de la inceputul anilor ’90, “101st Marriage Proposal” (care, de altfel, in 2006, a fost ecranizat si de coreeni sub numele “The 101st Proposal”, in 15 episoade). In rolurile principale vedem doi actori importanti ai cinematografiei coreene, pe veteranul Moon Sung-geun, aflat la unul din primele roluri dintr-o cariera stralucita ce a debutat in 1990, ce a cuprins pana in prezent nu mai putin de 40 de roluri, si pe simpatica actrita Kim Hee-ae, care a optat pentru o cariera in lumea serialelor de televiziune (practic dupa acest rol, pe marele ecran a urmat o pauza de 21 de ani, timp in care a aparut sporadic in cate un serial tv la cativa ani, dedicandu-se mai mult vietii personale; printre cele mai reusite roluri de serial se numara cele din “A Wife’s Credentials” – ce i-a adus premiul Baeksang pentru Cea mai buna actrita, “Secret Love Affair”, unde il are partener pe mult mai tanarul Yoo Ah-in sau “Mrs Cops”). De remarcat prezenta in distributie, la doar al 3-lea rol din cariera, a indragitului actor Kim Seung-woo, aproape de nerecunoscut la 24 de ani, purtand ochelari, in rolul fratelui personajului principal masculin.

Filmele coreene din anii ’90 nu sunt cladite in jurul unei vedete mai mult sau mai putin artificiale, ci pun accentul pe poveste, ceea ce sporeste farmecul in sine al productiilor. Actorii, uneori in mod intentionat nealesi din randul celor mai aratosi, se apropie mult de tiparul omului obisnuit, de aici si o doza uriasa de realism ce o regasim pana si in filmele romantice care in ziua de azi sunt pline de momente artificiale si clisee consumate, provenite cu precadere dinspre industria serialelor de televiziune. Young-sup e exponentul unei adevarate probleme a societatii coreene a zilelor noastre. Conform statisticilor, in Coreea de Sud varsta optima de casatorie a unui barbat e 31 de ani, iar a unei femei – 29. Fiind vorba de o societate capitalista, viata de corporatist si nevoia asigurarii unei securitati financiare mai intai de orice altceva prin obtinerea si pastrarea cu orice pret a unui loc de munca face ca preocuparea pentru cariera sa primeze in fata unei impliniri in plan personal. Young-sup s-a dedicat carierei, insa nu a avut norocul de a-si gasi, in 20 de ani, o partenera, poate si datorita aspectului sau mai putin atragator. Anii au trecut, intalnirile pe nevazute s-au inmultit, insa fara vreun beneficiu. Varsta de 31 de ani a trecut, iar ajuns in prag de 40 de ani putem spune ca se confrunta cu o adevarata criza in plan sentimental, ce imbraca forma frustrarii de a fi tot timpul respins. Din pacate, in Coreea zilelor noastre, astfel de cazuri sunt tot mai des intalnite, lucru ce ingrijoreaza autoritatile. Intalnirile pe nevazute au ajuns, in prezent, cea mai comuna cale de a-ti gasi un partener, in Coreea, dar ele nu mai sunt doar apanajul tinerilor de pana in 30 de ani. Multi coreeni de peste 35 de ani inca participa la astfel de intalniri, semn ca exista o presiune sociala pentru constituirea unei familii mai ales atunci cand varsta traditionala pentru casatorie a fost de mult depasita. Ji-won, spre deosebire de Young-sup, e la varsta potrivita pentru maritis, insa numai la asta nu-i sta gandul, nereusind sa-si revina dintr-o relatie sfarsita dureros cu 3 ani in urma. Ca in cazul lui Young-sup, si ea a fost impinsa sa participe la intalnire de sora ei, la insistentele matusii sale. Asadar, destinul aduce fata in fata doua persoane greu incercate in plan sentimental, ce nu au avut noroc in dragoste, si care incearca sa-si depaseasca lipsurile punand in prim plan ceea ce au de oferit. Prezentand intr-un mod plin de romantism intreaga poveste, regizorul reuseste sa ne impresioneze prin sinceritatea trairilor redate ale celor doi indragostiti, a caror interpretare e induiosatoare (in special a lui Moon Sung-geun, ce reuseste in unele momente sa smulga chiar unele lacrimi pana si celor mai neutri spectatori). O poveste frumoasa, un film rar (din pacate calitatea imaginii e mai slaba ca la filmele zilelor noastre, datorita faptului ca s-a filmat pe pelicula, insa e bine ca s-a recuperat o asemenea productie si nu a fost data uitarii), o mica bijuterie coreeana romantic ace merita vazuta, care cu siguranta va trezi amintiri si nostalgii.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil