“Teacher and Three Children” (2008) e penultimul film din cele 48 regizate in intreaga cariera de marele regizor japonez Kaneto Shindo. In 2008, la 95 de ani, Shindo a ocupat din nou scaunul regizoral, avand in spate o cariera stralucita, celor 48 de filme regizate alaturandu-li-se nu mai putin de 238 de scenarii de film, ce au stat la baza unor filme regizate de regizori renumiti, precum Kon Ichikawa, Keisuke Kinoshita, Tadashi Imai sau Fumio Kamei. “Teacher and Three Children” este un film cu multe semnificatii personale pentru Shindo. In primul rand, povestea lui se petrece pe meleagurile natale, in prefectura Hiroshima, unde se nascuse cu 95 de ani in urma. Pe atunci, in 2008, Shindo credea ca acesta va fi si ultimul sau film, astfel ca incarcatura emotionala a lui a fost una aparte. Din fericire, in 2011, acesta a mai regizat un film, “Post Card”, inspirat tot dintr-o experienta personala traita in anii razboiului, film care i-a adus 4 premii. In al doilea rand, “Teacher and Three Children” are la baza o poveste reala inspirata din copilaria regizorului, figura centrala a productiei fiind profesorul sau din scoala primara. In acest fel, Shindo aduce un omagiu persoanei care l-a format ca om pentru aceasta lunga viata plina de greutati, care s-a sfarsit dupa un secol (Kaneto Shindo a decedat din cauze naturale la o luna distanta de la implinirea centenarului, in 2012). Nu in ultimul rand, un alt element personal introdus in acest film e aluzia la meseria aleasa de elevul preferat al profesorului, aceea de scriitor de scenarii, care face evident trimitere la drumul ales in viata de insusi Shindo. Din distributia filmului fac parte nume mari ale filmului japonez, cei mai multi aparand si in ultimul film al lui Shindo, “Post Card”. Rolul emotionant al profesorului e interpretat magistral de veteranul Akira Emoto, in timp ce Etsushi Toyokawa si Shinobu Otake refac cuplul din “Post Card”. Filmul a castigat Marele Premiu al Festivalului de film de la Moscova in 2008.

Anul 1925, satul Ishiuchi, prefectura Hiroshima. Yoshio Ichikawa e un profesor de scoala primara respectat de toata lumea pentru modul in care relationeaza cu elevii. E indragit de acestia, dar nu ezita sa fie aspru cand elevii gresesc. Somnorosul clasei, Sankichi, e trezit din somnul ce l-a apucat la ore si pedepsit, insa in momentul in care afla ca bietul copil a trebuit sa lucreze parcela de orez noaptea, din cauza situatiei de acasa, profesorul se inmoaie si plange ca un copil in fata clasei pentru ca si-a pedepsit elevul. Yamakashi e seful clasei, fiind preferatul profesorului, dar si al lui Midori, care il iubeste in secret. O iesire in natura cu clasa ramane o amintiure de neuitat pentru Yamakashi si ceilalti, deoarece in timpul excursiei clasa da peste o filmare a unui film cu samurai, pe care cu talentul lui deosebit de persoana impiedicata, profesorul Ichikawa reuseste sa o strice. Asa cum o alta amintire memorabila e casatoria profesorului cu mai tanara lui colega de breasla Michiko. Odata cu incheierea anilor de scoala primara, drumurile elevilor se despart, iar Yamakashi pleaca in Tokyo, lasand in urma o Midori inlacrimata, ce nu a reusit sa-si exprime iubirea direct. Anii trec, iar peste 30 de ani are loc o reuniune de clasa, la pensionarea domnului profesor. Din cei 32 de elevi absolventi ai promotiei 1925, sunt prezenti doar 16. Intre ei, insa, si cei 3 elevi dragi profesorului: somnorosul Sankichi, indragostita Midori si preferatul sau, Yamakashi. Si amintirile incep sa se depene…

“Teacher and Three Children” e mai mult decat un film despre viata, pe care daca il vizionezi nu ai cum sa nu te lasi cuprins de nostalgie. Kaneto Shindo, desi e un regizor de scoala veche, al carui stil nu se regaseste in filmele colegilor lui de breasla mai tineri de astazi, stie sa imbine umorul cu drama cu o maiestrie specifica doar marilor regizori. Umorul lui e penetrant, ironic, pana la sarcasm, apeland la figuri de stil pentru a transmite in imagini idei. Si nimic nu este la intamplare introdus in acest film. De exemplu, in timpul excursiei cu scop pedagogic din natura, grupul de elevi da peste o filmare a unui film, si datorita galagiei create de elevi si unui incident nefericit petrecut pe platoul de filmare din aer liber, se isca o incaierare generala, din care cel mai sifonat iese profesorul Ichikawa. Scenele care se filmeaza pentru film sunt redate de regizor in alb-negru, pentru a transmite mai usor atmosfera si modul in care se faceau filme in anii ’20, in copilaria sa. Mai mult, un cap retezat de manechin il sperie pe micutul Yamakashi (interpretat la maturitate de actorul Etsushi Toyokawa) ce asista la scena si-l face sa urle de spaima, pana cand vorbele colegei Midori ca e un trucaj il linistesc. Insa pentru el, a fost un moment crucial in existenta, deoarece l-a facut sa-si gaseasca menirea, peste 30 de ani regasindu-l scriitor de scenarioi, in care el insui putea reteza din penel cate capete de personaje fictive dorea. Lasand la o parte stilul deosebit in care e spusa povestea, cu intercalari de flashback-uri si cu cadre mute cu personajele copii din trecut zambind, ce fac in mod emotionant o punte de legatura cu prezenul, 30 de ani mai tarziu, “Teacher and Three Children” este, mai presus de toate, o poveste despre relatia speciala dintre un profesor entuziast si elevii pe care ii formeaza inca de la primii pasi din viata. Profesorul Ichikawa e un model de profesor ce defineste o tipologie. Isi iubeste elevii, glumeste si e deschis cu acestia, stie sa se faca iubit de ei, cu toate ca uneori glasul lui ridicat si puternic iti da senzatia unei severitati ce atrage ca un magnet un firesc respect. Se inmoaie si plange ca un copil atunci cand greseste fata de elevii sai, pe care ii considera ca pe propriii lui copii, iar la batranete, cand se retrage, o face intr-o casa situate in fata scolii, doar pentru a putea auzi pentru tot restul vietii galagia facuta de elevi la scoala, pe care nu si-o poate scoate din minte. Dar si mai emotionant e gestul elevilor sai, care desi nu au mai pastrat legatura cu el sau intre ei, se reunesc 30 de ani mai tarziu, pentru a-i fi aproape profesorului lor drag pe care il considera ca un tata, ca un indrumator ce le-a deschis ohii in viata. De remarcat modul in care se oficializeaza momentele importante din viata unei persoane, in societatea japoneza rurala. Daca in “Postcard” am avut ocazia sa vedem modul in care familia si comunitatea isi lua ramas-bun de la defunct, intr-un cadru cat se poate de oficial, cu sunet de toba si alai zgomotos, de aceasta data prtrecerea pensionarii profesorului Ichikawa marcheaza retragerea acestuia dintr-o slujba din care a slujit comunitatea si societatea zeci de ani. Cadrul este cat se poate de solemn, organizarea e stricta, maestru de ceremonii fiind somnorosul Sankichi, devenit contabil la primaria satului. Profesorul si sotia lui stau in fata salii, pe un covoras, in timp ce elevii, unii din ei fara a se recunoaste, stau in fata profesorului, in pozitia sezand. La semnalul lui Sankichi, intr-o ordine anume, fiecare elev incepe sa-si povesteasca viata de pana atunci, dramele care ies la iveala (suntem in prefectura Hiroshima, sa nu uitam, unde americanii au lamsat o bomba atomica in 1945) fiind sfasietoare, unele stranind din nou lacrimile emotivului profesor. Momentul se incheie cu intonarea imnului scolii, cu aplauze pentru proaspatul profesor pensionat si cu un cadou memorabil primit de la elevi.

Chiar daca subiectul este apaent simplu si neatragator, povestea merge mai departe, se intinde si pe anii ce urmeaza acestei reuniuni, axandu-se pe relatia deosebita dintre cei 3 elevi apropiati profesorului si domnul si doamna profesoara. Pe masura ce firul epic se apropie de sfarsit, povestea devine din ce in ce mai emotionanta, fara insa a se dezlipi de specificul japonez al simplitatii si demnitatii umane ridicate la rang de opera de arta. Un film induiosator, sentimental, despre viata in general si vieti in special, de cele mai multe ori neimplinite sau netraite la maxim. Kaneto Shindo realizeaza o adevarata opera de arta cu “Teacher and Three Children”, un film deosebit despre valori fundamentale ale vietii, precum respectul si recunostinta, care innobileaza omul.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil