Pe la inceputul secolului XI, in timpul apogeului perioadei Heian, o nobila doamna insotitoare japoneza, Murasaki Shikibu, avea sa scrie un roman care si la o mie de ani distanta e citit cu drag de japonezi si nu numai: “Genji Monogatari” (The Tale of Genji), devenit o scriere clasica a literaturii japoneze. Unii au numit “The Tale of Genji” “primul roman din lume”, “primul roman modern” sau “primul roman psihologic”, acesta ilustrand moravurile curtenilor din timpul perioadei Heian. Cert este ca romanul scriitoarei japoneze este considerat la nivel mondial o capodopera a literaturii universale, prima traducere a acestuia in engleza realizandu-se abia spre finalul secolului XIX, dar aceasta era doar o traducere partiala, a unui capitol. Intregul roman va fi publicat tradus complet in engleza abia in 1976. Romanul a fost transpus si pe marele ecran, pentru prima oara in 1951, apoi in 1966 (in regia cunoscutului Kon Ichikawa), iar in 1987 s-a realizat si un anime ce acopera doar primele 12 capitole. Un anime pentru televiziune s-a realizat recent, in 2009. In 1999 a fost compusa si o opera inspirata din acest roman. In 2011, necunoscutul regizor Yasuo Tsuruhasi a fost angajat de celebra companie Toho sa regizeze filmul “Tale of Genji: A Thousand Year Enigma”, o adaptare inedita dupa romanul clasic de secol XI. Noutatea, in aceasta ecranizare, sta in ideea celor doi scenaristi de a folosi ca baza romanul scriitoarei Shikibu Murasaki(imagine dreapta), dubland povestea din roman cu cea a creatoarei personajului Genji, ce devine personaj in film. De altfel, cele doua povesti sunt atat de apropiat redate incat la un moment dat spectatorul e derutat si nu mai deosebeste realitatea de fictiune. Cu un buget de 11,6 milioane de dolari, filmarile au durat 3 luni, iar faza de postprocesare aproximativ 6 luni (o perioada extrem de lunga de postprocesare, in conditiile in care nu au fost necesare prea multe efecte speciale sau retusari). Filmul, ce il are in rolul lui Genji pe tanarul star japonez Toma Ikuta, iar in rolul scriitoarei Shikibu pe Miki Nakatani, e unul destul de diferit ca structura fata de alte productii de epoca japoneze ale momentului. Evolutia lenta e inlocuita cu o poveste dinamica, pigmentata de culoare si substanta, cu elemente romantice evidente. Amatorii filmelor cu samurai doritori de actiune si mai ales de un scenariu simplist si liniar nu vor gasi aceste lucruri in “Tale of Genji: A Thousand Year Enigma”, ce e o realizare de o cu totul alta factura.

In plina perioada Heian a evului mediu japonez, lordul Michinaga o angajeaza pe Shikibu, o scriitoare a acelor timpuri, sa scrie o poveste care sa fascineze sufletul Imparatului. In timpul lecturii respectivei povesti in fata Imparatului si a Curtii, privirile acestuia ar fi urmat sa fie atrase de fiica lordului Michinaga, Shoshi, concubina la Palat, iar timpul petrecut de cei doi impreuna ar fi urmat sa duca la zamislirea unui urmas la tron si la inlesnirea, astfel, a drumului catre putere a Lordului. De aceea, povestea scrisa de Shikibu trebuia sa fie acaparanta si sa faca tot mai dese vizitele Imparatului la resedinta Lordului. Si asa ia nastere o poveste cum nu s-a mai auzit pana atunci. Aceasta spunea ca in vremea unui imparat oarecare, exista o concubina de o rara frumusete, in Palatul Interior, care desi nu era de origine nobila, era preferata imparatului. Dar Doamna Kiritsubo, caci asa o chema, a starnit invidia celorlalte concubine, in special a celei dintai concubine, Doamna Kokiden. Intamplarea a facut ca in schimbul nasterii pruncului imperial, Doamna Kiritsubo sa moara datorita unor complicatii. Fiul nascut de aceasta, Hikaru, va deveni Print, iar imparatul o va lua de soata pe o fosta concubina a imparatului anterior, printesa Fujitsubo, ce semana izbitor cu raposata Doamna Kiritsubo. Anii au trecut, iar la varsta maturitatii, fiul Doamnei Kokiden deveni Print Mostenitor, in timp ce Hikaru, preferatul Imparatului, a devenit un simplu slujitor in Palatul Interior, in absenta sustinerii politice. Luand numele de Genji (“enji” insemnand “stralucitor”), Printul Hikaru devine un cuceritor la Curte, atragand privirile tuturor doamnelor din Palatul Interior si din afara acestuia. Dar curand acesta ajunge sa nutreasca la o iubire interzisa, indragostindu-se de sotia Imparatului, Doamna Fujitsubo.

“Tale of Genji: A Thousand Year Enigma” este o poveste in poveste, in care planurile lumii reale si celei imaginare se intrepatrund nepermis de mult. La inceput schimbarea de plan e semnalata de vocea scriitoarei, ce-si nareaza povestea, concomitent cu schimbarea decorurilor si peisajelor, dar mai apoi cele doua povesti – cea reala si cea imaginara a scriitoarei – se intrepatrund si privitorul se poate regasi intr-o stare de confuzie. Poate ca scenariul nu prevedea crearea acestei confuzii, insa regizorul nu a avut capacitatea de a separa clar in mintea spectatorului personajele povestii de cele ale lumii reale de la care porneste scrierea fictiunii. Din aceasta cauza, deseori ai impresia ca personajele din poveste si lumea reala sunt unul si acelasi lucru si, contrar asteptarilor, in loc sa se introduca elemente de fantezie in cadrul povestii narate, acestea sunt introduse in lumea reala a scriitoarei, de unde mai apoi se scurg spre lumea fictive. Toate acestea doar au sporit starea de confuzie a spectatorului, care se va mentine pana la final, cand cele doua planuri ajung sa nu se mai distinga deloc, devenind unul singur sub forma unei metafore a intalnirii scriitoarei cu personajul sau, fata in fata. In ce dimensiune, ramane la aprecierea fiecaruia. Daca am trece cu vederea aceasta stare de dezorientare pe care ne-o induce regizorul, “Tale of Genji” este o readaptare interesanta a acestei povesti medievale clasice a literaturii nipone. Decorurile si costumele iti taie rasuflarea, sakura si dansul traditional ne prezinta sufletul Japoniei, ramas la fel de tanar ca in vremurile de altadata, iar povestea ar putea fi asemanata cu orice roman popular european de ev mediu de aventuri amoroase ale unui Don Juan al oricaror epoci. Din aceasta perspectiva, filmul abordeaza frivolitatea si modul de viata libertin al apropiatilor Imparatului, ce ramane, totusi, un reper de “moralitate” atat cat mentalitatea acelor vremuri si regulile Palatului Interior o permiteau. Femeile ajunse in haermul Imparatului, concubinele acestuia si tot universul Palatului Interior pe langa faptul ca au fost o realitate a Japoniei medievale, sunt si un simbol al rolului de obiect (uneori decorativ) pe care il aveau femeile intr-o societate exclusiv a barbatilor. Din aceasta perspectiva, povestea scrisa de Doamna Shikibu, despre aventurile amoroase ale Printului Genji si despre iubirea interzisa a acestuia, ne apare drept una mai mult decat indrazneata intr-o societate in care onoarea era mai presus de orice. A scrie despre moravurile usoare ale clasei conducatoare si mai ales a face asta din pozitia de femeie era un lucru de neimaginat pentru acele vremuri. Ramane intrebarea – pusa si de realizatorii filmului in avertizarea de la inceput – de ce a fost scrisa aceasta poveste ? Si chiar daca misterul din jurul autoarei lui “Tale of Genji” si a intentiilor acesteia ramane o enigma nedescifrata de un mileniu, in ziua de astazi e, inca, una din cele mai citite povesti ale litareturii japoneze, continuand a fascineze generatii la rand.

Traducerea in premiera in Romania a acestui film superb a fost efectuata de gligac2002 si lasedan – Asia Team Romania.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com