Incepe ancheta care confirma otravirea Lordului Intendent, dar singurul martor care-ar putea descalci itele « sinuciderii », este eliberat de capitan inainte de-a fi marturisit evenimentele premergatoare mortii. Gwi-Dong e foarte suparat si incearca in zadar sa dea de adevaratul vinovat. Ca sa-si mai aline necazul, face o vizita vechilor sai prieteni Dong-Nyeo si Chun-Dong, de la care pleaca beat crita fara sa uite totusi ca a daua zi trebuie sa faca raport privind comportamentul impropriu functiei sale, al capitanului care elibereaza suspectii. Va primi o noua lectie de injustitie si de nepotism, asa cum isusi parintele sau l-a avertizat.
In ascunzatoarea tainica, fostul magistrat, acum fugar, lefter si plin de vicii face numai incurcaturi, din care cea mai mare e de departe siluirea slujnicii trimise sa-i poarte de grija si consecintele desfranarii pe care sora lui, sotia nobilului Kim nu mai stie cum sa le ascunda.
Chun-Dong are si el motive de ingrijorare dar, mai precaut, nu-si permite sa se-mbete. Toata ziua a fost o zarva pentru el. Negustorii din targ au motivat lipsa la masuratoare a matasii din suluri si i-au cerut sa reduca din pret iar el, naiv, i-a crezut pana cand Dong-Nyeo a luat masura drastica a retragerii marfii si verificarea integritatii balotilor. Apoi, isteata fata le-a predat alor sai o lectie de negociere negustoreasca bazata pe deductie, pe buna dreptate aplicata celui care a voit sa-i insele.
In competitia pentru mana Dong-Nyeon-ei, bunicul Wang il sfatuieste pe Chun-Dong sa stea in banca lui, caci clasele sociale nu se amesteca intre ele, nici cu pretul banilor. Se dovedeste ca la fel de licitata este si persoana Chun-Dong, disputat atat de nobila Geum-Ok cat si de pantofareasa Dal-Yi.
In vanzoleala prilejuita in targ de trupa de dansatori si soldatii marsaluind peste tot, un personaj misterios il cauta pe Chun-Dong: defunctul razvratit, vanatorul Kang, deloc defunct ! Si uite-asa, ajunge Chun-Dong sa se joace de-a contrabanda.
Maestrul Wang, cel insarcinat cu administrarea bunurilor provenite din mita, gaseste in poarta sa un bilet, infipt in lemnul portii cu o lama ciudata, cu un singur cuvant: “Arae”. Neavand alt indiciu, isi pune oamenii sa caute prntre cei din pleava societatii, urme despre o astfel de lama. Inutil insa, Kkuk-Ji nu stie ce sa zica, iar avertismentul isi arata roadele cand e din nou jefuita caruta, oamenii imobilizati si insotitorul – ucis.
Pentru Chun-Doong, semnele lasate de hoti sunt o adevarata impietate. Sunt semnele pseudonimulului prin care, in copilarie, Dong-Nyeo isi facea cunoscuta prezenta in cabana lui parasita, alungandu-i spaimele si dandu-i speranta in ziua de maine. De ce sunt ele acum folosite la comiterea de furturi si crime? De asemenea, incepe sa-i para ciudata preocuparea tot mai multor oameni pentru cariera sa si statutul lui social. Intrebari stanjenitoare despre viata lui are bunicul Hwang, dar si nobilul Kim pune presiune pe zilele sale, indemnandu-l ba sa ia examenele de stat pentru traducatori ori, daca nu, macar pe cele militare. De negustor nu e bun ! Nici nu stie cum sa negocieze cu functionarii si cum sa se adapteze obiceiurilor locului. In sfarsit, lui Dong-Nyeo i se face mila de el si-i explica toate motivele nobilului Kim: vrea sa-l faca ginere, fata-l iubeste de mult, iar Gwi-Dong ar fi si el fericit sa-l aiba cumnat. De ce se infurie Chun-Doong ?
La sediul prefecturii e agitatie mare, ca inainte de inspectie. Gwi Dong, fireste, intarzie dar motiveaza sugubat c-a intarziat pentru a schimba calul comandantului cu unul mai bun (de fapt o martoaga) pe care-o lauda ca pe-un cal inaripat. In targ, afisele « Arae » sunt citite de toti, mai putin politistii-nestiutori de carte (ca-n bancurile noastre)-. Se constituie detasamente speciale pentru prinderea hotilor, sub comanda ofiterului Gong dar in ochii lui Gwi-Dong se citeste grozava indoiala in privinta reusitei actiunii. Razia incepe prost, prin descoperirea cadavrului Lordului Intendent, care pare-se, a baut otava.
Mak-Soon si-a gasit un dragut, invatatul Cho, din a carui cauza se imbata, dispare si lasa crasma toata in grija lui Soe-Dol, care inca o mai asteapta. Noroc de Keun-Nyeon care se straduie sa ajute la repararea lucrurilor.
Dal-Yi face incaltaminte pentru Palat si bunicul Hwang colectioneaza ciorapi regali despre care se spune ca aduc noroc. Kkuk-Ji inca mai da lectii de furat nevestei sale in timp ce Do-Gab prefera sa faca singur toata treaba doar sa nu-si mai vada parintii certandu-se.
Nobilul Kim, influent inca, doreste sa-si plateasca datoria de oanoare catre Chun-Doong si vrea sa-l faca functionar sau ofiter regal si sa-l insoare cu fiica lui, Geum-Ok ! Geum-Ok a crescut, e frunoasa deja, are o personalitate deschisa si indrazneata si fireste, crede ca totul i se cuvine, mai ales favorurile si atentia lui Chun-Doong.
Uciderea invatatului Yi Sal-Hwon da de lucru politiei iar ofiterul Gwi-Dong trebuie sa ia parte la investigatii in timp ce Kkuk-Ji e folosit ca « expert » la reconstituirea jafului din casa celui ucis. Banii subtilizati au aparut in casele din satul cersetorilor si, pe ulite, cateva afise anunta ca Arae e cel care redistribuie bogatiile. La anchetarea crimei, slujitorul isi aminteste de un magistrat de provincie care venea mereu sa ceara bani si era alungat in mod rusinos de catre victima. Descrierea acestuia ii aminteste ofiterului Gwi-Dong de o astfel de persoana, care-i ceruse mancare si doi nyang, chiar in ziua crimei. Aflam apoi ca banii ceruti erau destinati jocurilor de noroc, obicei de care cumnatul nobilului Kim nu se poate dezbara, oricat de nevoias a ajuns.
La sediul Trezoreriei Regale apar probleme. Marfurile nu sunt primite fiindca negustorii obiecteaza asupra mitei ce li se cere pentru a le fi acceptate darile. E chemat si Chun-Doong sa-si negocieze partea de contribuite neagra si e martor la disperarea oamenilor care-si vad castigul dus pe apa sambetei (a se citi buzunarul functionarilor). Transportul mitei a devenit o problema, pentru ca hotii au aflat traseul si caruta a mai fost rapita o data, asa ca se decide schimbarea locului de imbarcare si ofiterul Gong, seful sectiei de politie, isi va primi partea cuvenita pentru serviciile prestate.
Desi a promis ajutor, Pan-Sol decide sa nu-si puna pielea la bataie si Gwi-Dong ramane doar cu ajutorul lui Chun-Doong si al lui Sae-Gap pentru a o scoate pe Dong-Nyeo din casa de placeri. Din fericire, planul era bine facut si istetimea baietilor ca si curajul lor da rezultatele scontate. Fata ajunge cu bine la crasma, in grija lui Mak-Soon.
Taranii au inceput zavera si ataca poarta prefecturii. Soldatii au fost inarmati si macelul incepe dar e stavilit de grupul de vantori in frunte cu Kang, ce ataca din spate si scot din lupta soldatii. Ca la orice rascoala, oamenii au doar cateva griji: sa se inarmeze, sa arda registrele darilor si evident, sa imparta mancarea din hambare. Urmatoarea tinta ? Oficiul Magistraturii. Cu maini tremurande, paznicii ramasi dechid temnitele si detinutii sunt eliberati. Din nefericire marele vinovat iar a scapat. Magistratul a fugit cu o ora in urma. Incercand sa fuga la rau unde spera sa gaseasca o barca, nobilul Kim si Gwi-Dong sunt prinsi de rebeli iar cel care care tine cutitul la gatul lordului, nu e nimeni altul decat fiul lui… cel cu pata din nastere pe gat, Chun-Doong, dornic sa razbune moartea maestrului…
Au trecut zece ani. Revolta a adus schimbari in viata unora si timpul a adus schimbari in vietile tuturor. Fostul magistrat, a fost exilat timp de sapte ani si acum, cu hainele peticite, vine in vizita la cazarma unde e incartiruit Gwi-Dong, sa ia o masa cu terci de fasole si sa ceara imprumut doi nyang. Desi e ofiter de politie la Departamentul de Dreapta, responsabil cu Poarta de Est, Gwi-Dong e la fel de neglijent cu datoria: se imbata, doarme in grajd, lipseste de la demonstratii si se fofileaza cat de mult poate. Chun-Doong e negustor, calatoreste in China si aduce marfa pe care-o administreaza impreuna cu Dong-Nyeo a carei unica grija este sa razbune moartea parintelui. In afara de oficiali, care cer « vama » negociabila, in functie de cunostintele influente sau nu ale negustorilor, mai exista hoti care cer si ei birul, si ce-i mai rau… inca exista copii care cersesc sau ingheata pe drumuri si fac foame.
Intamplarea si Do-Gab care incearca sa castige bunavointa fostei sale victime, il duc pe Chun-Doong iarasi catre curtea nobilului Kim. Asa afla de semnul din nastere al nobilului si al fiicei lui, asemanator cu al sau dar nu pare sa dea atentie, desi pentru o clipa gandul sau a zburat nu se stie unde. La coliba pantofarului e jale mare. Dal-Yi a urmarit toata ziua ce se-ntampla cu bunicul si inimioara ei se frange de mila lui. Ocupat cu inmormantarea maestrului, Chun-Doong afla abia seara si nu are cum s-o consoleze pe Dal-yi dar, surprins in timp ce se antrena, ii impartaseste planul de razbunare. Mai lucida, fata-i arata toate hibele si in disperare de cauza, croieste si propriu-i plan care sa fie mai realist. A doua zi e targ si Magistratul isi va plimba trufia pe ulite pentru a intimida oamenii. Glontul pornit din pistol umple tunica magistratului de sange iar soldatii cauta innebuniti faptasul. Cu pistolul ascuns sub haina, Dal-Yi scapa necontrolata si reuseste a fugi impreuna cu Chun-Doong si ajutati de mama lui Bud-Deul se stabilesc temporar in casa lui Bong-Sam, culegator de ierburi.
Din « fericire » Magistratul nu si-a pierdut viata si cei care regreta faptul sunt mult mai multi decat cei multumiti. Petitia insa a ajuns la Palat si fiind o copie nesemnata, a fost amanata pana se clarifica imprejurarile din scrisoarea ce denunta uciderea maestrului Sung si implicarea Magistratului. Din aceasta cauza guvernatorul a fost silit sa-si faca prezenta si e grozav de furios. Nici faptasul nu e de gasit desi suspectat e vanatorul Kang. In mana soldatilor insa, cade Kkuk-Ji, prins cu …gainile-n sac si nimereste in temnita rebelilor.
Dupa macelul orchestrat de Magistrat, nu mai e nimic de indreptat. Nobilul Kim are insa o datorie de fost prieten si camarad asa ca, face tot ce-i sta in putinta sa-l determine pe criminal macar sa crute viata fiicei maestrului, care-i tinuta la carcera subterana sub invinuirea de a fi copila rebelului Sung. Trecuta in grija denuntatorului Yi, Dong-Nyeo e vanduta unei case de placeri, sa invete meserie. Micul informator al lui Gwi-Dong, Pan-Sol, ii da de stire, dar deocamdata nu e nimic de facut. Grabit din cale-afara, Gwi-Dong merge la carciuma si cere o odaie libera din care, peste doua ore iese, spre disperarea doicii…. o adorabila gisaeng. Astfel deghizat, flacaul patrunde in casa de placeri si afla ca Dong-Nyeo e pregatita pentru a fi data invatatului Yi, chiar in acea seara.
Pentru prima data Gwi-Dong priveste la propria-i neputinta. Desi stie cat de nevinovat poate fi dascalul sau de armurarie, nu poate face nimic. Ba i se face si lui o mare injustitie, pedepsit fiind pentru ca a incercat sa aplice invataturile primite din cartile pentru care tatal sau facea atata caz si pentru insolenta de-ai da lectii de justitie unchiului-magistrat si parintelui sau. Dezamagirea e totala. Lume corupta, familie corupta.
In lumea copiilor, conflictele s-au stins cu-o strangere de mana. In cea a adultilor, cu stingere de vieti.Tatal lui But-Deul e ucis in bataie. “Conspiratorii” sunt vanduti de insusi invatatul Yu si arestati, iar soldatii fac marele act de vitejie de a aresta o fata in pragul curtii ei in timp ce parintele-i este ucis in padure. In curtea vanatorului Kang, sub ochii ingroziti ai lui Chun-Doong, se prabuseste plin de sange, insotitorul maestrului ucis, care nu mai poate face dacat sa inmaneze misiva recuperata de la ucigasi. Apoi Dal-Yi si Chun-Doong se ocupa de stergerea urmelor pentru a proteja satul.
La Oficiul Magistratului, nobilul Kim varsa o lacrima vazand cadavrul fostului sau prieten si-si admonesteaza dur cumnatul pe care el insusi l-a numit in acest post, oripilat de planurile diabolice ale acestuia si de dovezile falsificate pentru a-si inlatura oponentii.
La lumina zilei, din satul macelarilor, Chun-Doong ia urma ranitului si astfel gaseste pantofii daruiti maestrului sau, pantofi ce n-au parcurs decat cateva sute de pasi. Sufletul lui plange cu lacrimile sangelui gasit pe pantofi. Iar i-a fost luat cineva drag. Cu disperarea urii va urma sfatul de despartire al vanatorului Kang. « Invata cum sa te lupti dar sa nu ucizi, ci pentru a putea salva oamenii ». Soldatii vin si-l aresteaza si pe bunicul Hwang si asa, copiii raman singuri.
Responsabil pentru o gramada de lucruri, Chun-Doong se intoarce la Kkuk-Ji pentru ajutor. Negociaza un imprumut de bani pentru a continua productia de pantofi, imprumuta cersetorii pentru a face inmormantarea profesorului si-si planuieste razbunarea.
Vanatorul Kang ii oblojeste ranile lui Chun-Doong si obtine aprobarea ca acesta sa ramana in sat, sa invete meseria de pantofar. Baiatul nu e incantat, dar e oricum mai bine decat in catunul cersetorilor, numai ca Soe-Dol trebuie sa obtina acordul lui Kkuk-Ji care cere « numai » 200 de nyang pentru a-l lasa liber.
Spalat si imbracat curat, cu totul alta fiinta, Chun-Doong pleaca in cautarea cartilor sechestrate de cei pacaliti la atacul asupra cabanei din munte. Nu e numai proprietatea lui in joc, ci si orgoliul, caci pacalitul e Gwi-Dong, domnisorul nobil si a descoperit preferinta lui Dong-Nyeo pentru acel cersetor. Fara nici o sansa in fata adversarului, Chun-Doong pierde prima runda dar nu-si abandoneaza pricipiile. Din fericire, Gwi-Dong are si el mandria lui si nu vrea o izbanda facila. Vrea doar sa i se recunoasca superioritatea, asa ca, runda a doua trebuie sa inceapa cum trebuie… mic dejun si egalitate de sanse, pentru ca tenacitatea sa face ca adversarul sa merite tot respectul. Si infruntarea se termina cu… oferta de prietenie.
In satul macelarilor, la casa pantofarului, Chun-Doong invata sa prelucreze pielea, sa prepare cleiul si in timpul dintre treburi, vanatorul Kang il invata sa manuiasca sabia, lucru pentru care e aspru dojenit de bunicul Hwang.
Slujnica Mak-Soon e rasplatita pentru munca de 15 ani si poftita sa-si caute altceva de lucru, in afara casei nobilului Kim. Isi va afla salas la o crasma pe care-o inchiriaza si totul poate fi bine pana cand e sub acelasi cer cu domnisorul Gwi-Dong si poate avea sperante sa-l vada. Soe-Dol a asteptat in van 15 ani ca Mak-Soon sa-l vada; locul lui nu va fi nici acum langa ea.
Maestrul Sung se pregateste sa duca petitia la Hanyang, s-o prezinte regelui. Isi pune in ordine hartiile, arde tot ce-ar putea fi compromitator, isi scoate casa la vanzare si gaseste adapost fiicei sale Dong-Nyeon in casa invatatului Yi si-i lasa cateva carti lui Chun-Doong. Totul pregatit meticulos, ca pentru ultimul drum.
La Magistratura tinutului a inceput colectarea taxelor ce trebuie sa acopere cei 20.000 nyang care sa acopere costul obtinerii postului. Prima victima e But-Deul care desi a platit pentru scutire, e trimis in armata, si tatal sau, care e arestat pentru incitarea satenilor la neplata noilor taxe.
Pana ce eruditii sa gaseasca o solutie crizei – nobilul Kim i-a anuntat ca le sunt urmarite toate miscarile indeaproape – vanatorul Kang decide sa actioneze. Situatia nu mai poate fi indreptata cu binisorul si cu rugaminti. Oficialii au prea multe de pierdut si nu vor ceda de bunavoie iar oamenii nu mai pot astepta. Oricum, iesirea lor este una singura: aceea a mortii prin jecmanire si infometare sau prin executare, ca rasculati. Maestrul Sung, care s-a alaturat cauzei sperand sa poata evita escaladarea la violenta, si-a pus viata in joc fiindca rapoartele spionilor infiltrati il vor desemna ca sef al rebelilor.
Fara sa stie de pericolul ce-i paste tatal, Dong-Nyeo e ingrijorata de pericolul care-l paste pe Chun-Doong. Revolta din lumea adultilor se scurge, la alta scara, in cea a copiilor. Chun-Dong si adaposteste comorile, dar vrea sa lupte, cabana parasita fiind singurul loc in care vagabondul simte ca are-o casa pentru suflet.
Cu aceeasi determinare ca a tatalui sau si ferm convins ca apara comunitatea, Gwi-Dong decide sa extermine mitul fantomei din padurea de pe munte. Ca urmare, pentru a-si face rost de arma, isi infrange temerile si incearca sa recapete increderea lui Dal-Yi, lucru mai periculos decat fantoma insasi. « Comandoul » de pe munte, condus strategic, ca la carte, esueaza lamentabil, iar o simpla zi de targ se transforma intr-o totala nebunie ce macina destinele fiintelor ca intr-un mojar: sotia si fiica nobilului Kim cumpara incaltaminte de la Dal-Yi, le este furata de Do-Gab la instructiunile mamei sale, returnata de Chun-Doong care administreaza o corectie sangeranda feciorului lui Kkuk-Ji si este la randu-i tabacit de seful clanului dar salvat de Dal-Yi care-l aduce in graba pe unchiul Kang ce impune limitele lui Kkuk-Ji. Fireste ca vor fi urmari. Morala din Clasici nu se potriveste cu a Vagabonzilor si razbunarea trebuie sa acopere paguba. Kkuk-Ji formeaza la repezeala o alianta cu sefii clanurilor de hoti si cersetori ale satelor Dong-San si Sae-Dal pentru a ataca satul macelarilor unde locuieste agresorul ce trebuie pedepsit. Aliantei ii lipseste telul si consistenta, asa ca vanatorul Kang si bunicul Hwang nu pot face decat sa asiste la comedia din marginea satului.
Uimit de tenacitatea cersetorului caligraf de caractere chinezesti care citeste « Opera in sprijinul Guvernarii », maestrul Sung ii ofera lui Chun-Doong cel mare cadou: unelte pentru scris si o data cu ele, pe sine, ca profesor. Astfel isi adjudeca recunostinta vesnica a flacaului. Incredea acordata e raspalatita de baiat cu poeme uimitoare in care foloseste in mod stralucit jocurile de cuvinte si asociatiile de idei, dovedind un spirit elevat. Miscata si ea de orgoliul cersetorului care nu accepta decat invatatura din partea acelei case, Dong-Nyeo refuza scumpa pereche de pantofi a domnisorului Gwi Dong, dar strabate noaptea, singura, padurea de bambusi pentru a-si satisface curiozitatea in privinta lui Chun-Doong si a-l detemina sa-i accepte portia de mancare.
Zvonurile umbla prin sat si copiii se ingrozesc de fasntasma care lumineaza noaptea in coliba parasita din padure. Lui Chun-Dong ii convine, astfel nimeni nu-l va deranja si acolo-si poate macina disperarea si ura pentru parintii stiuti sau nestiuti care l-au lasat in totala parasire. Oricat de mare e bunavointa strainilor ce l-au crescut, recunostinta paleste in fata dezamagirii ca nu e recunoscut si iubit ca orice alta loaza de copil.
In timp ce tinerii isi vad de-ale lor, adultii au mari probleme pentru a hotari cine sa inmaneze regelui un protest privid coruptia functionarilor si situatia incinsa a tarii aflate in prg de revolte. Oameni din varii straturi sociale decid sa apeleze la sprijinul printului Heung-Sun pentru a-i inmana regelui o petitie in acest sens si vor ca maestrul Sung sa le fie purtator de cuvant, fara a gandi prea mult la pedeapsa care s-ar abate asupra lui, un nobil razvrtit, fost condamnat la moarte si exilat in acest satuc. Tot ce poate face maestrul Sung este sa apeleze la autoritatea fostului sau tovaras si prieten, nobilul Kim, sa tempereze lacomia de nestavilit a noului magistrat.
Altfel, lumea s-ar putea schimba deoarece oprimatii nu mai pot rabda nedreptatile si jecmaneala.
La salasul vagabonzilor, cele doua neveste ale lui Kkuk-Ji se minuneaza de « desteptaciunea » feciorului Do-Gab care a reusit sa scie CER, dar pana la PAMANT mai e mult…
In targ, Chun-Doong, in zdrente dar binevoitor cu toata lumea, ajuta cu vorba buna sau fapta si e iubit de toti. Imparte terciul castigat cu unul mai putin norocos, se lasa ciomagit bestial pentru o desaga de cartofi pe care-i duce la salasul cersetorilor, isi cauta cu disperare mama care l-a abandonat si, pe zi ce creste, seamana tot mai mult la chip cu nobilul Kim. A fost crescut din cersit de Keun-Nyeon, sotia mai varstnica a lui Kkuk-Ji, care-i poarta de grija, si acum si de Soe-Dol care munceste orice-i de lucru prin targ. Numai ca in satul vagabonzilor nu exista secrete, iar Chun-Doong afla despre doica din casa nobilului Kim si-o urmareste peste tot, dorindu-si sa fie recunoscut ca fiu. In momentele de repaos, refugiul copiilor din salas e o cabana militara parasite, in padure, peste care Chun-Doong s-a instapanit, unde si-a adapostit cartile-comori, unde a invatat singur sa scrie si sa citeasca cu ravna mostenita de la parintele sau.
Lui Gwi-Dong, in afara de pusca, vanatoare si lectiile de tintit pe care le ia de impreuna cu Dal-Yi, nepoata orfana a vanatorului Kang, ii mai place si sa scrie versuri pentru Dong-Nyeo, fata profesorului sau. Cand considera necesar, e capabil sa incaseze o bataie guvernamentala pentru a salva viata unui satean si are mijloace neconventionale prin care sa-si demonstreze nevinovatia in fata severului sau parinte.
Dong-Nyeo dispretuieste versurile si darurile domnisorului caci din vina atotputernicei familii Kim, parintele sau a avut de suferit. In schimb, i se lipeste de suflet vagabondul venit intr-o noapte sa cerseasca tatalui ei invatatura.
Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com
The Duo (2011) – pe urmele lui „Slave Hunters” într-o sageuk-drama ineditã, tradusã în premierã de Asia Team !
Toamna aduce noi surprize la asiacinefil ! Un nou serial de epoca a ajuns la momentul promovarii, beneficiind de o subtitrare in premiera absoluta in Romania oferita de echipa Asia Team. “The Duo” este un serial fascinant, o fresca a societatii medievale coreene zugravita realist pornind de la paturile de jos si mergand pana la elite. Cu acest serial, suntem transportati din nou in perioada Jeoseon, una din cele mai lungi guvernari a unei dinastii din Asia, caracterizata, evident cu unele exceptii, ca perioada de stabilitate politica, economica si militara. Venita o data cu revolta sclavilor, invazia japoneza din 1592-1598, a fortat Joseon-ul sa inteleaga ca doar amicitia Dinastiei Ming nu e suficienta. Apararea fata de lumea din afara si fata de evenimenele interne trebuia consolidata si modernizata. Chiar in timpul razboiului, coreenii s-au dotat cu temutele arme de foc pe care s-au bazat japonezii. Odata invadatorul infrant, diabolicele inventii apusene care scuipau plumb – pusca si, raritate inca, pistolul, au continuat a fi folosite de armata, politie, si de breslele vanatorilor pentru castigarea existentei. Meseria de vantor a devenit o chestiune de pricepere mai mult decat de forta, iar armele au capatat si alte intrebuintari, dupa nevoie.
Relativa vasalitate fata de Qing (dupa a doua invazie Manciuriana din 1637) asigura tarii qvasi-liniste militara pentru aproape 200 de ani. Aceasta a favorizat impamantenirea de practici si obiceiuri, nu neaparat toate bune. Lipsa tragediilor majore ale razboiului nu conduce obligatoriu la bunastare. Clasele superioare fac legea tarii, iar cei care-o suporta nu au de ales decat sa incerce a supravietui. Liderii care, dupa lege si datina, trebuiau sa fie exemplu pentru “prostime”, dau acum un exemplu rau. Coruptia functionarilor ajunge pana la Ceruri, dar acestea… raman impasibile. Numai oamenii ar putea face ceva, daca le-ar sta in putinta!
Lasand la o parte viata fastuoasa si ordonata de Curte, cu care ne-au obisnuit serialele de epoca coreene in ultimii ani, ne trezim in targ, unde nobilii si stratul de plebe al societatii isi consuma vietile impreuna. Distanta dintre ei este gardul inalt de piatra al curtii celui avut, ce desparte acareturile si averea de golanii ulitei. Si de cele mai multe ori nobilul este nevoit sa ia cunostinta de existenta calicilor: fie ca ii sunt de trebuinta, fie ca e calea cea mai usoara spre liniste, macar pentru un moment.
In buna traditie a lui “Hong Gil Dong” si a lui “Chuno”, coboram din nou in lumea fara speranta a mestesugarilor marunti, pantofari, macelari, cersetori, hoti, vagabonzi si sclavi, oameni fara nici o avere si deci, fara preocupare pentru a proteja ceva. De aceea, marinimia le este caracteristica, depinzand de bunavointa, uneori rautacioasa, a semenilor. Pentru a supravietui, cersesc, fura, mint, ameninta si comit delicte si mai grave, se joaca cu vietile si destinele oamenilor. Isi creeaza propria lume si ierarhie, propriile principii si reguli morale, o lume in care sa se simta importanti si-n care sa-si gaseasca rostul. Fireste ca in lumea lor e chiar mai mare nevoia de EROU. Eroul salvator, care sa razbune nedreptatea, sa fie steaua ce calauzeste nadejdea si aprinde speranta. Ca si in evul mediu european, aceleasi racile cer aceleasi corectii. Occidentul ii are pe Robin-Hood si Wilhelm Tell, romanii ii au pe Iancu Jianu si Pintea, coreenii ii au pe Iljimae si Hong Gil-Dong. Intre ei, o pleiada de luptatori pentru dreptul la viata si umanitate, dar numele lor le stiu traditiile si uneori, cronicile poterei.
Asa cum ne-au obisnuit producatorii coreeni, povestea gandita in “The Duo” are de toate: este o melodrama presarata cu actiune si suspans, impanata cu romantism, desfasurata pe un fundal istoric plin de culoare locala, costume elaborate si peisaje ce-ti taie rasuflarea, fie ca e un sat de calici fie o padure montana de pini. Cuvintele cheie care urmeaza sa atraga publicul sunt de-o schioapa : secretul nasterii, substituirea identitatii, transformare, relatiile interumane, asasinat, gelozie, dragoste neimpartasita, prietenie si eroism. In esenta, povestea ne spune despre doi copii, nascuti in aceeasi noapte, unul in casa nobilului Kim Jin-Sa, a carui sotie moare la nastere si lasa un prunc in mare nevoie, Gwi-Dong. Al doilea se naste in catunul cersetorilor, clanul Calului Dragon, dintr-o mama sclava fugara, Mak-Soon, si e numit Chun-Doong. Mak-Soon va ajunge doica fiului orfan al nobilului Kim. Fiindca nobilul nu-si tine cuvantul si n-o lasa sa se intoarca la fiul ei, doica si proteguitorul ei “oraboni” vor schimba copiii, astfel ca in casa nobilului creste fiul sclavei si-n catunul cersetorilor, creste, insetat de carte, sub obladuirea sefului de clan Jong Kkok-Ji, feciorul biologic al nobilului, sub noul nume de Chun-Doong, ce va ajunge negustor. Cel crescut in casa nobila va deveni ofiter de politie si astfel, pe cai nebanuite ajung amandoi sa alerge in cautarea dreptatii.
Personajele feminine sunt isteata Dong-Nyeo, fiica invatata a dascalului Sung Cho-Shi, (nobil exilat, decazut din dreptruri) care conduce scoala din sat, Dal-Yi, razboinica nepoata a pantofarului din satul macelarilor, tintas de elita si pantofar de lux pentru persoanele avute si Geum-Ok, mezina incapatanata de familie buna, rasfatata si nestapanita dar cu suflet bun. In jurul lor, se invarte o intreaga lume de nobili, functionari, negustori, ofiteri, si o lume si mai mare de fermieri, vagabonzi, sclavi si cersetori. Jumatate din ei duc o viata dubla, in care ziua nu are de-a-face cu noaptea.
Distributia e pe masura povestitrii. Sub bagheta regizorala a lui Im Tae-Woo si Kim Geun Hong (de la care avem Jumong,Yi San, Queen Seon-Deok si cel mai nou, Gye Baek-gratie echipei Asia Team), pe viziunea scenaristului Kim Woon Kyung si a producatorului Choi Yi Sub, joaca o multime de actori cunoscuti.
Inca de la inceput ne intalnim cu vechi cunostinte: Nobilul Kim Jin-Sa este Choi Jong-Hwan, Prefectul si apoi Ministrul de razboi din “Dong Yi”, sau Regele din Gye Baek. Mak-Soon, mama sclava, e Yun Yu-Seon, regina, mama printului Lee-Shin din “Goong”; seful Clicii Vagabonzilor e simpaticul Lee Moon-Shik, Jubang din “Queen Seon-Deok”, tatal adoptiv al lui Iljimae, Fly Daddy Fly, si multe altele. Protagonistii serialului sunt la fel de cunoscuti in cinematografia Coreana : in rolul haiducului Chun-Doong e distribuit Chun Jung- Myung, pentru prima data intr-un rol de personaj istoric. Pana acum s-a descurcat de minune in “Cinderella’s Sister”, Goodbye Solo, Beijing My Love, What’s Up, Fox?, Fashion 70”s, etc. chiar el era curios cum se va descura in rol de”Iljimae”. Pentru Gwi-Dong producatorii l-au ales pe Lee Sang-Yun (Home, Sweet Home, Life is Beautiful,) iar fetele sunt Han Ji-Hye ca Dong-Nyeo (Pianist, East of Eden) si Seo Hyun-Jin ca Dal-Yi (H.I.T. si Hwang Jin-Yi). O prestatie deosebita o au actorii copii : Choi Woo-Sik (Gwi-Dong) venit din Canada pentru preselectie, aflat la primul sau rol. No Young-Hak (Chun-Doong) si-a inceput cariera in 2006 cu aparitia in Hwarang Fighter Maru si l-am mai vazut in Iljimae, Queen Seon-Deok, Road nr.1, asta ca sa pomenesc doar pe cele foarte familiare noua.
Jin Se-Yun (Dong-Nyeo) si-a inceput cariera in 2010 cu It’sOkay, Daddy’s Girl; Lee Sun-Young (Dal-Yi) este crainic pentru KBS specializata pe emisiuni sportive; Park Dae-Won (Jin-Deuk) a jucat in Assorted Gems, High Kick; Kim So-Hyun (Geum-Ok); Kim Woo-Suk (Se-Gap)- “Grudge:The Revolt of Guniho”; Baek Sung-Heum (But-Deul) si Yoon Hong-Bin (Won-Chil), care conduc firul epic pana in episodul al noualea, cu atata naturalete si farmec incat revederea lor nu poate starni decat admiratie si bucurie. Majoritatea au deja state vechi in actorie, unii dintre ei incepandu-si carioera in lumea filmului de la varsta de 9 ani!
Difuzarea serialului, care in total are 32 de episoade, a fost realizata de MBC, iar publicul a fost generos, acordandu-i sanse de la 11,9 pentru primul episod, avand cel mai mare rating, de 19,7 la episodul 8, dupa cum a monitorizat TNS Media Korea, per ansamblu serialul avand o medie ce cca 15% la nivel national.
Asadar, acestea fiind spuse, nu ne ramane decat sa va invitam sa vizionati un serial proaspat, antrenant, dinamic, plin de dramatism , actiune, suspans, forta si culoare. Multumim pe aceasta cale traducatorului – noul nostru coleg, Rin, aflat la al doilea serial tradus pentru Asia Team (primul serial urmand a fi si el promovat, tot istoric, o placuta surpriza asteptata dse multi asiacinefili), promovarea lui “The Duo” incununand o munca dificila de luni de zile, pe cont propriu, acest gen de serial nefiind deloc usor de tradus. Veti putea sesiza nuantele odata cu vizionarea lui, cele doua planuri – lumea sclavilor, plebea si lumea nobililor, a elitelor – impunand folosirea unor termeni specifici mediului respectiv, lucru care sporeste mult farmecul vizionarii. In speranta ca acest nou serial va prinde repede la asiacinfili, care de o jumatate de an sunt rasfatati cu seriale unul si unul, nu putem decat sa reinnoim promisiunea facuta la serialele anterioare: nu ne vom opri aici Vizionare placuta !
Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com
In lumea cersetorilor nu e loc pentru democratie. Numai munca se imparte. Jong Kkuk-Ji a invatat foarte bine lectia aristocratilor. Cum el e aristocratul catunului cersetorilor, veniturile sunt… ale lui. Tovarasii primesc “praful de pe toba” pentru ca el sa poata satisface vanitatea femeii sale, cuMakarand nimicuri muieresti.
In targ, apar oportunitatile… oferte de cerere de vanzare a unor “bunuri” recent intrate in posesia sa: cei doi sclavi fugari. Femeia e bunul pretios cerut de doi clienti: vanatorii de sclavi si… administratorul curtii nobilului Kim Jin-Sa, care cauta o doica si tocmai a aflat ca aici e una potrivita. La indemnul femeii cu inima buna (prima nevasta a lui Kkuk Ji), Mak-Soon coboara la vila nobilului pentru a da o portie de hrana pruncului flamand, dar numai cu promisiunea ca va fi lasata sa revina la copilul ei. Intelegerea nu a fost respectata si doica nu e lasata sa plece.
Linistit in privinta hranei mostenitorului, stapanaul Kim aduce prorocirea buna de la templu si numeste copilul: “Stralucirea Lumii”, Gwi Dong. Ii plateste o suma considerabila lui Kkuk-Ji si-si adjudeca doica pentru copilul sau. Femeia se simte dezlegata de orice obligatie si din dragoste si mila pentru fiul ei, impreuna cu oraboni Soe-Dol, schimba copiii, ca sa si-l poata creste pe-al ei. Fiul nobilului va creste din mila saracilor dar Soe-Dol isi asuma respunderea sa-l creasca cat poate mai bine.
Au trecut 15 ani. Nobilul Kim s-a recasatorit si mai are o fiica, Geum-Ok. Fiul Gwi-Dong, a crescut rasfatat, sub obladuirea doicii care nu se poate desprinde de el. Face numai ce-i place, chiar daca-si neglijeaza indatoririle familiale; fuge de invatatura dar ii place vanatoarea si haladuiala pe coclauri. Isi face familia de rusine nefiind prezent la sosirea unchiului, noul magistrat, dar afla de la sarantoci cum vor fi jefuiti din nou de oficiali. Isi primeste pedeapsa pentru indolenta, dar nu recunoaste invinuiri nedrepte. Stie deja cum functioneaza avansarea pe scara sociala, dar nu va renunta la principiile sale si nu, nu-si va ruina familia pentru o functie. In privinta invataturii… nu seamana deloc cu “tatal sau”. Si pentru toate, vinovata e doica. Ea-l iubeaste prea mult, si-l strica.
Noapte grea in casa nobilului Kim Jin-SA. Ploaia bate nemiloasa in tiglele casei, trasnetele agita caii la iesle, tropaiturile si nechezatul spaimei strabat pana-n valea de langa oras.
Doamna e in chinurile facerii si doctorul nu mai vine… Ba da, ajunge, acoperit in pelerina de paie, dar, pacat, pentru doamna e prea tarziu. Din casa razbate scancetul de nou-nascut si fericitul parinte al baietelului dolofan are inima franta intre bucuria nasterii urmasului si tragedia pierderii mamei sale.
Pe aceeasi vreme caineasca, in catunul cersetorilor clanului “Calului Dragon” sau clica Vagabonzilor, sub acoperisul unei colibe marginase, se naste feciorul unei sclave fugare. Este Mak-Soon, sclava evadata din casa stapanilor, impreuna cu “oraboni” Seo-Dol, care a ajutat-o sa ajunga pana aici si o ajuta si sa-si primeasca fiul in acesta lume.
Jong Kkuk-Ji, seful clanului de vagabonzi, ancheteaza aparitia strainilor pe teriroriul sau si cantareste ce beneficii ar aparea din acesta noua posesiune ; pentru ca tot ce intra pe teritoriul sau, este poseiunea lui. Iar pruncul nascut sub fulgere, in casa lui, va purta numele de Chun-Doong si va devni ucenic cersetor.
Ziua isi arata fata si din noaptea napraznica au ramas doar doi prunci si o gospodarie nobiliara in fierberea ceremoniei funerare a doamnei disparute in furtuna. Cum calicii nu sunt bine primiti la impartirea ofrandelor, Kkuk-Ji gaseste metoda careia orice nobil ii cedeaza… va face zarva in ulita si-l va face de rusine stricand ceremonia cu grobianismul clicii. Asa ca cersetorii primesc mancare si bani sa lase curtea in pace.
In agitatiea ceremoniei funebre, nimeni nu are timp pentru pruncul ce plange de foame in bratele unei servitoare tacute. Ce se va alege de el ?
Incepe ancheta care confirma otravirea Lordului Intendent, dar singurul martor care-ar putea descalci itele « sinuciderii », este eliberat de capitan inainte de-a fi marturisit evenimentele premergatoare mortii. Gwi-Dong e foarte suparat si incearca in zadar sa dea de adevaratul vinovat. Ca sa-si mai aline necazul, face o vizita vechilor sai prieteni Dong-Nyeo si Chun-Dong, de la care pleaca beat crita fara sa uite totusi ca a daua zi trebuie sa faca raport privind comportamentul impropriu functiei sale, al capitanului care elibereaza suspectii. Va primi o noua lectie de injustitie si de nepotism, asa cum isusi parintele sau l-a avertizat.
Maestrul Wang, cel insarcinat cu administrarea bunurilor provenite din mita, gaseste in poarta sa un bilet, infipt in lemnul portii cu o lama ciudata, cu un singur cuvant: “Arae”. Neavand alt indiciu, isi pune oamenii sa caute prntre cei din pleava societatii, urme despre o astfel de lama. Inutil insa, Kkuk-Ji nu stie ce sa zica, iar avertismentul isi arata roadele cand e din nou jefuita caruta, oamenii imobilizati si insotitorul – ucis.
Mak-Soon si-a gasit un dragut, invatatul Cho, din a carui cauza se imbata, dispare si lasa crasma toata in grija lui Soe-Dol, care inca o mai asteapta. Noroc de Keun-Nyeon care se straduie sa ajute la repararea lucrurilor.
Desi a promis ajutor, Pan-Sol decide sa nu-si puna pielea la bataie si Gwi-Dong ramane doar cu ajutorul lui Chun-Doong si al lui Sae-Gap pentru a o scoate pe Dong-Nyeo din casa de placeri. Din fericire, planul era bine facut si istetimea baietilor ca si curajul lor da rezultatele scontate. Fata ajunge cu bine la crasma, in grija lui Mak-Soon.
Uimit de tenacitatea cersetorului caligraf de caractere chinezesti care citeste « Opera in sprijinul Guvernarii », maestrul Sung ii ofera lui Chun-Doong cel mare cadou: unelte pentru scris si o data cu ele, pe sine, ca profesor. Astfel isi adjudeca recunostinta vesnica a flacaului. Incredea acordata e raspalatita de baiat cu poeme uimitoare in care foloseste in mod stralucit jocurile de cuvinte si asociatiile de idei, dovedind un spirit elevat. Miscata si ea de orgoliul cersetorului care nu accepta decat invatatura din partea acelei case, Dong-Nyeo refuza scumpa pereche de pantofi a domnisorului Gwi Dong, dar strabate noaptea, singura, padurea de bambusi pentru a-si satisface curiozitatea in privinta lui Chun-Doong si a-l detemina sa-i accepte portia de mancare.
La salasul vagabonzilor, cele doua neveste ale lui Kkuk-Ji se minuneaza de « desteptaciunea » feciorului Do-Gab care a reusit sa scie CER, dar pana la PAMANT mai e mult…
In lumea cersetorilor nu e loc pentru democratie. Numai munca se imparte. Jong Kkuk-Ji a invatat foarte bine lectia aristocratilor. Cum el e aristocratul catunului cersetorilor, veniturile sunt… ale lui. Tovarasii primesc “praful de pe toba” pentru ca el sa poata satisface vanitatea femeii sale, cuMakarand nimicuri muieresti.
