Gwi-Dong are doua probleme de rezolvat. Viata familiei oficialului Im si cecul lui Seo-Dol intrat in buzunarul ofiterului Gong. Prima problema a fost deja rezolvata de membrii Arae. A doua, e mult mai complicata. Dar macar sinceritatea nobilului Kim ii lasa libertatea de a o numi « mama » pe Mak-Soon si de a se simti fiul ei. Nu primeste prea bine interdictia de a nu se mai apropia de casa lui Dong-Nyeo, dar tatal e suparat tare si-i reproseaza nerecunostinta fetei pentru toate eforturile facute spre binele ei. Si de investigarea mortii invatatului Cho e bine sa stea deoparte, asa e sfatuit. Dar cecul buculucas il poarta pe Gwi-Dong nu doar langa Dong-Nyeo ci si la o ghicitoare-saman.
In pragul plecarii de acasa al Dal-Yi-ei, bunicul Hwang se dovedeste neasteptat de aspru cu banditii Arae care incita lumea la violenta si-i tulbura lui linistea casei, agitandu-i pe vardisti. E atat de vehement ca fata mai-mai sa izbucneasca, dar prudenta e totusi mai mare. Macar e multumita ca Chun-Dong s-a intors cu bine si chiar declara ca i-a fost dor de ea. Planul de eliberare a oficialului Im include prezenta fetei, si iata ca in sectia de politie apare o tanara gisaeng gata sa-l serveasca pe sef. Urmarea: seful dispare, in chip de sac de cartofi, intr-o caruta de piata. O sageata purtatoare de mesaj cere negocierea schimbului. Comandantul e insa indubiat daca ar trebui sau nu sa-si salveze seful de sectie. Fiindca e mai rezonabil, Gwi-Dong va fi insarcinat cu schimbul prizonierilor, dar pana atunci, nu-si neglijeaza preocuparile pentru aflarea ucigasului lui Cho si nici treburile personale, imbunatatindu-si relatiile cu Mak-Soon, Soe-Dol si chiar cu unchiul Hyun-Gam.
Intre timp, muntele s-a transformat in mini tabere de antrenament pentru recrutii care vin necontenit. Min-Dong e instructorul de spada si strategie, iar Dal-Yi cel de artilerie si toate luminisurile sunt pline de oameni care se antreneaza. Pentru Chun-Doong vin zile grele, pline de framantari. O data cu schimbul de prizonieri trebuie facuta curatenie la Curte, si primul pe lista este nobilul vice-ministru al darilor, tatal lui Gwi-Dong, nobilul Kim.
Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com


Atacurile tot mai indraznete ale Arae pun pe jar toti demnitarii. Cu mare greutate ofiterul Gong descopera ascunzatoarea unde a fost tinut prizonier seful sau, dar tot ce gasesc la perchezitie este o scrisoare de amenintare la viata comandantului politiei si convingerea ca Arae nu folosesc bunurile furate si ca nu e nimeni in siguranta oricate garzi l-ar pazi.
Cum era de anticipat, intalnirea lui Chun-Doong cu Lordul Kim ajunge sa puna la grea incercare increderea membrilor Arae in seful lor. Intr-un moment in care garnizoana si centrul de comanda trimit trupe pregatite pentru a pune capat actelor “nelegiuite” ale Arae, persoanele influente din Arae, nemultumite de activitatea noului sef, pun la cale un plan ingenios. Invatatul Jeon trimite printr-un curier un mesaj catre… Lordul Kim, pretinzand ca e Chun-Doong, stabilind cu acesta o intalnire in locul obisnuit. In acest fel, Chun-Doong ar fi folosit ca momeala pentru uciderea Lordului Kim, iar orice legatura personala a acestui fata de Lord – care in trecut ii ajutase afacerea cu negotul – ar fi fost rupta. Curierul cade in mana lui Chun-Doong, multumita lui Kkok Ji dar, in mod surprinzator, Chun-Doong il lasa pe curier sa faca livrarea mesajului.
Puterea de persuasiune a lui Sam-Wol si-a facut efectul si magistratul exilat se retrage din afacerea cu santajul doicii nepotului sau. Norocul vine insa din alta parte: fraierul de Soe-Dol vrea sa-i dea toata agoniseala sa invatatului Cho, fara regrete si cu povata sa nu-i risipeasca la jocuri si sub amenintarea mortii daca mai apare. Fara nici o remuscare, acesta-i accepta dar nu se va bucura mult timp de ei caci zilele i se sfarsesc brusc, pe o ulita dosnica, fara a fi apucat sa incaseze hartia de valoare. Cine l-a trimis in lumea dreptilor ? Asa ajunge munca de-o viata a lui Soe-Dol in mainile ofiterului Gong.
Impertinent, cum ii e felul, ofiterul Gong se prezinta la sediul organizatiei Wang pretinzand un armasar drept cadou, si spiritele se incing de ambele parti pana se ajunge la bataie, care se extinde, conform ordinelor, si politistii sunt trimisi a-i pedepsi pe « interlopii » care nu-si platesc cota catre politie. Grava eroare de judecata. Aceea era o organizatie de banditi, iar politistii sunt amenintati cu arme de foc si cu demascarea afacerilor necurate daca mai apar in acel loc. Pana la urma Gong isi primeste armasarul si scapa ca prin urechile acului din bataia pustii vanatorului Hong.
Tristetea e cuvant de ordine. La vechea scoala a maestrului Sung, locul paraginit trezeste amintiri lui Dong-Nyeo. Ba e chipul uscat al lui Chun-Doong cerand invatatura, ba e chipul proaspat al lui Gwi-Dong renuntand la dragostea adolescentina. In lipsa ei, in ograda casei de negot, plecarea sefului Chun si a lui Kkuk-Ji umple inimile de tristete si ochii de lacrimi in timp ce la casa pantofarului, noua sclava a lui Mak-Soon, nemaritata inca dar daruita cu o pereche de pantofi de matase, isi plange nenorocul de a fi vanduta din nou. Nici magistratului exilat nu-i merge bine. Vanzarea e slaba si a ajuns sa bata palma cu vanzatorul de acadele si sa fie batjocura acestuia. Dar ceva bun tot se-ntampla : invatatul Cho il invita la o bautura neplatita si-i destainuie banuielile care, adeverite, le-ar aduce gramezi de bani. Apoi, cu multa incredere in sine, il ameninta pe oraboni Soe-Dol ca va vorbi daca nu-si primeste banii in trei zile.
Fostul magistrate, acum exilat, cu familia pe cale de sporire, trebuie sa-si asigure hrana, si indemnatica lui Sam-Wol s-a descucat de minune facand prajituri de orez pe care el trebuie doar sa le vanda. Cum pricepera e zero si orgoliul nu-l lasa, dar burta isi cere dreptul, imitand alti negutatori intra in belele din care-l scoate fostul tovaras de pariuri, invatatul Cho, gasindu-i o indeletnicire mai nobila… santajul; persoana vizata, Mak-Soon si proaspat mostenitii ei bani. Asa se inmultesc cei care profita de greseala din tinerete a doicii din casa Kim.
Retinerea vanatorului Kim e urmata de anchetarea acestuia. Torturarea lui il face pe Gwi Dong sa realizeze cinismul ofiterilor corupti aflati in slujba statului, iar discutiile repetate cu Chun Doong il fac sa iasa din starea de indiferenta. Ca urmare, pune la cale un plan de ajutare a vanatorului Kang sa evadeze din Biroul de Politie unde era anchetat. La cine sa apeleze pentru salvarea vietii acestuia daca nu la… Chun Doong ? Si astfel cei doi incearca sa-si puna in aplicare planul in puterea noptii. Nu fara emotii, cei doi patrund in incinta Biroului de Politie si reusesc sa-l faca disparut pe vanatorul Kang. A doua zi, autoritatile incep ancheta, fiind reconstituita pas cu pas evadarea. Si banditii Arae sunt luati prin surprindere de neasteptata evadare, intrebandu-se cine a fost cel care l-a ajutat pe seful lor si unde se afla acesta.
In miez de noapte, pe drumul spre casa, ofiterul Kim Gwi-Dong e atacat cu sabii si cutite de oameni mascati care-si dau titlul de banditi Arae, dar in graba, lasa-n urma lor doua sabii ce au incrustate pe garda semnul maestrului Wang. Avand niste banuieli, nu scapa nici un prilej de-al jigni pe ofiterul Gong, parca provocandu-l inadins.
Necajitul fost magistrat, scapat de pistol ca prin urechile acului, se prezinta la politie pentru a-si vedea nepotul, pe Gwi-Dong, sa-i raporteze despre vizita banditei Arae si sa ia o masa ca lumea pe cheltuiala statului. Gwi-Dong isi da seama imediat cine e falsa Arae si-i traseaza sarcina unchiuletului sa nu pomeneasca nimanui istoria.
Atentatul impotriva maestrului Wang esueaza, iar Kkuk-ji este salvat in ultima clipa de vanatorul Kang, care ii asigura adapost si gazduire. Asa ajunge batranul cersetor, bandit Arae.
Scormonind sub ruinele casei, Kkuk-Ji gaseste pistolul ascuns de Do-gab si, tremurand de furie, amestecata cu teama, sub ochii ingroziti ai lui Chun-Doong, isi jura sa-l ucida pe Wang pentru a-si razbuna copilul si plin de determinare face exercitii de ochire, chiar daca a fi razboinic nu pare sa fie menirea sa. Dar nimeni nu s-a nascut invatat si seful cersetorilor are abilitati psihologice indelung exersate, si inselaciunea a fost arma lui de-o viata. Pacalind garzile cu afisata slabiciune a unui batran aducator de ierburi, scoate ghearele de tigru la intrarea in odai si ucide garzile fara ezitare, dar e ranit la randul sau si prada ii scapa. Noroc cu vanatorul Kang venit sa-l supravegheze si sa-l ajute sa scape cu viata. Asa ajunge si Kkuk-Ji o parte a banditilor « Arae » , urmandu-si fiul.
Gwi-Dong, prin mijlocirea ofiterului Gong, e reprimit la lucru si i se incredinteaza pregatirea cadetilor. In acest fel nu va mai fi implicat in operatiunile politiei si chiar este poftit sa nu se mai amestece si mai ales, sa nu-si contrazica superiorii. Toate faradelegile din targ sunt repede rezolvate, tapul ispasitor pentru orice fiind “banditii Arae”: e simplu, usor si la-ndemana; astfel ca « maestrul »Wang poate face orice pofteste. Gwi-Dong nu-si poate dezvalui gandurile decat tatalui sau, dar rezultatul e acelasi: sa stea in banca lui la caldurica. Recompensa pusa pe capul « Arae » indeamna la actiune. Kang decide ca e timpul ca meastrul Wang sa-si primeasca rasplata. Luptatorii Arae, cu Dal-Yi intre ei, ataca furibund dar esueaza, Wang e grav ranit iar pretul e viata lui Do-Gab si ca proba, o pusca ramasa in nisipul raului.
In ciuda vestilor bune despre prietenul sau, noptile lui Gwi-Dong sunt bantuite de cosmaruri cumplite in care inselaciunea doicii-mame e descoperita si vietile amandourora sunt in pericol. Pe el, vestile despre proaspetii parinti ai prietenului nu-l pot pacali, caci a invatat ca dovezile sunt cele care dau verdictul.
Eternul razboi dintre Mak-Soon si Soe-Dol ajunge la apogeu. Dupa atatia ani, blandul Soe-Dol inca n-a reusit s-o cucereasca si, disperat, intr-o noapte, la betie, il cotonogeste pe dragutul doicii-inteleptul lipsit de intelepciune, Cho- atat de rau incat acesta promite sa nu se mai duca la taverna. Dorul lui Mak-Soon e cu atat maie mare, cu cat mai decis Cho rezista tuturor tentatiilor sale. Blamata de prieteni si oamenii din targ care-i tin partea lui Soe-Dol, Mak-Soon se ofileste trista si insingurata, ceea ce-i rupe inima lui « oraboni », care se duce din nou la inteleptul Cho sa-l roage sa faca din nou lucrul pentru care-a fost cotonogit. Pana si cartoforul constata, plin de dubii: ori e prost ori e Budha insusi. Asemenea daruire de sine n-a mai intalnit.
Dragostea filiala a lui Do-Gab pecum si obiceiul inradacinat de-a pastra ceva pentru familie, lacomia si nestiinta mamei sale, vor avea consecinte nefaste. Marfa de contrabanda a ajuns in targ si n-a durat mult pana ce oamenii maestrului Wang au dat de ea. Ca urmare, Kkok-Ji si nevasta au strans rapid cate ceva si-au cerut adapost temporar la Chun-Doong. Fiindca Do-Gab s-a intors acasa sa recupereze ceva important, hyungnim se vede in postura de-a merge sa-l aduca intreg, si fara sa vrea se vede implicat intr-o lupta cu oamenii trimisi de maestrul Wang. Ranit de sabie la brat, Do-Gab reuseste sa salveze pretiosul obiect ascuns, o flinta, pe care o duce vanatorului Kang in timp ce Chun-Doong cu-o prajina de bambus si multa maiestrie pune la respect urmaritrorii. Ajuns acasa, trebuie sa negocieze dur cu Dong-Nyeo prezenta sefului hotilor si a nevestei lui in incinta casei de negot. Fireste ca primul instinct al hotului e cel de a « imprumuta » ceva fara a cere voie. Amandoi reusesc insa sa faca promisiunea de onestitate doar ca nu prea stiu ei ce e aia.