The Target posterIn 2010, realizatorii francezi lansau filmul “Point Blank”, un “action/thriller” cu un buget de aproape 11 milioane euro, ce nu a reusit sa-si acopere investitia din cele 9,2 milioane dolari obtinute la box-office. Cu actori cvasi-necunoscuti pentru filmul francez, “Point Blank” s-a dovedit un esec sub toate punctele de vedere. E surprinzator de ce producatorii coreeni au ales sa isi incerce norocul realizand un remake dupa un astfel de film. “The Target” spune o poveste similara, insa care are specificitatile ei, preluand din productia franceza doar ideea de baza, in rest, totul fiind construit diferit. Scenariul e scris de Jun Chul-hong, cel ce a debutat cu scenariul unei drame, “Crying Fist” si al unei povesti fantastice, “Heaven’s Soldier” (ambele in 2005), si care a revenit in acest an in forta cu 3 scenarii ale unor productii de rasunet. E vorba de 3 filme aflate in topul 10 al filmelor coreene din acest an, dupa incasari: Roaring Currents, cel mai de succes film coreean al tuturor timpurilor, cu peste 131 milioane de dolari incasari; “Kundo: Age of the Rampant”, cu 35,6 milioane de dolari incasari, si “The Target”. Acesta din urma a obtinut incasari de 29 de milioane de dolari, fiind un succes de box-office si unul din putinele cazuri in care un remake – e drept, international – depaseste filmul pe care l-a avut la baza sa. Poate din acest motiv producatorii indieni s-au gandit si ei sa faca un remake la “Point Blank”, a carui productie va incepe in 2015. Regizorul lui “The Target” trebuia sa fie initial Juhn Jai-hong (Poongsan, Beautiful), un regizor care stia sa faca treaba buna cu un buget redus (Poongsan si Beautiful fiind scrise si produse de nimeni altul decat Kim Ki-duk !), dar chiar inaintea inceperii filmarilor, acesta si compania producatoare The Target secventa 2CJ Entertainment au avut unele divergente, iar acesta a renuntat la proiect. Filmarile au fost amanate, fiind gasita solutia de avarie numita Chang (pseudonimul lui Yoon Hong-seung), un regizor tanar ce a debutat in 2008 cu un horror, “Death Bell”. Din pacate lipsa de experienta si abordarea in premiera a genului thriller/actiune se vede in realizarea lui “The Target”, impresia finala fiind ca in ciuda succesului sau, ceva parca e atipic raportat la alte filme coreene de gen. In rolurile principale revedem doi actori mult indragiti. E vorba de Ryoo Seung-ryong, cel care ne-a impresionat in “Miracle in Cell No 7”, in “Masquerade” (chiar daca a avut un rol secundar) si in “All About my Wife”. Daca ne amintim de rolul de Don Juan din “All About My Wife” si il privim acum, am zice ca avem in fata 2 actori fizic total schimbati. Desi avea 43 de ani la data inceperii filmarilor, Ryoo Seung-ryong arata o forma fizica de invidiat, slabind mult pentru acest rol solicitant fizic. Pe aratorusl Lee Jin-wook il revedem dupa un rol secundar in recentul succes de casa “Miss Granny”, in timp ce rolul negativ e interpretat de un Yu Jung-sang (din k-drama “Secret of Birth”) aproape de nerecunoscut.

The Target secventa 1Intr-o seara ploioasa, un incident are loc in imobilul Myungjin dintr-un cartier al Seulului. Un individ, Baek Yeo-hoon, ranit in urma unei impuscaturi, incearca sa scape de urmaritorii sai si este lovit de o masina. Mai apoi e dus la Urgente, unde medicul rezident Lee Tae-jun reuseste sa-l stabilizeze. Observand rana de glont, anunta politia, care in scurt timp trimite o echipa sa vada despre ce este vorba. Pentru Lee Tae-jun, ceea ce pare a fi un simplu caz cu care se confrunta aproape zi de zi la Urgente, se dovedeste in scurt timp a fi un episod desprins din zona crepusculara. Cineva incearca sa deconecteze aparatele la care era conectat grav ranitul ce tocmai fusese stabilizat, insa din fericire Tae-jun reuseste s ail mentina in viata. In aceeasi seara, sotia gravida e rapita de un necunoscut ce i-a dat buzna in casa, si care il contacteaza a doua zi amenintandu-l ca daca nu il scoate din spital pe pacientul vanat de toata lumea, sotia lui va muri. Doar ca lucrurile se complica a doua zi dimineata, cand Tae-jun, desi nu avea tura de garda, se prezinta la locul de munca hotarat sa indeplineasca cerinta rapitorului. Locul e impanzit de politie, iar o femeie detectiv se ocupa deja de caz, facand conexiunea cu o crima petrecuta cu o seara in urma in cladirea Myungjin. Baek Yeo-hoon, persoana ce era sa-si piarda viata in accidentul de masina, e suspectul principal ! Ce va face doctorul Tae-jun pentru a-si salva sotia ? Jocul de-a soarecele si pisica abia incepe.

The Target secventa 3“The Target” e un thriller captivant ce aminteste de low-budget-ul “Les Formidables”(2006), o poveste cu un subiect asemanator in care un politist si un suspect de crima accepta sa se ajute reciproc pentru a scapa de problemele care ii urmaresc. De aceasta data avem in fata un doctor la inceput de cariera, curajos, dispus sa faca orice pentru a-si proteja sotia insarcinata rapita de un necunoscut, dar neputincios in fata provocarii la care e supus. Si, pe de alta parte, avem un suspect de crima care intr-o prima faza nu isi mai aminteste nimic din trecutul apropiat, dar care pe masura ce isi revine realizeaza situatia perfecta de tap ispasitor in care se afla. Urmarit de politie dar si de niste criminali profesionisti ce incearca sa-l lichideze, acesta ajunge printr-un context de evenimente sa fuga impeuna cu doctorul, trezindu-se, in cele din urma, amandoi tinte intr-o conspiratie la mijlocul careia se afla multe interese si bani. Filmat intr-un ritm alert, filmul e o insiruire de evenimente petrecute aparent inexplicabil, insa sunt doar piesele unui puzzle pe care scenaristul ni le dezvaluie pas cu pas. Nu lipseste componenta politista a filmului, care parca taie putin din spectaculozitatea genului thriller, la un moment dat existand impresia ca filmul se indreapta spre o clasica poveste cu urmariri, tipic americana, cu politisti si infractori. Dar e doar o impresie de moment, in scurt timp suspansul revenind, odata cu ritmul alert al actiunii. Desi e un film reusit, ritmul sau alert da impresia ca regizorul s-a grabit sa spuna totul cat mai repede pentru a se incadra in cele 90 de minute The Target secventa 4cat tine filmul. Acesta nu lasa deloc timp privitorului sa se acomodeze cu situatia, cu personajele, inclusiv cazurile lor fiind prezentate lapidar, fara a da ocazia atasarii de vreun personaj. Poate acesti regizori tineri din noul val care fac filme in Coreea ar trebui sa studieze alte filme de gen inainte de a se avanta intr-un domeniu nou, regizorul Yoon Hong-seung, ce si-a ales pseudonimul Chang cu care se semneaza, regizand un singur film pana in prezent, un horror cu elevi, Death Bell, in care relatiile dintre personaje nu au nici o importanta pentru ca intr-un film horror, se stie, cam toate personajele mor pana la final. Pana si intr-un film de actiune, insa, trebuie acordata putina atentie relatiilor dintre personaje, altfel filmul risca sa fie o simpla insiruire de evenimente, un “popcorn show” cum ar spune americanii mari consumatori ai genului. “The Target” se apropie mult de un film american de gen, avand parte de urmariri spectaculoase, scene de lupta antrenante si chiar uneori o violenta gratuita plasata pentru a da o nota agravanta anumitor fapte. Pentru un film de gen, “The Target” implineste asteptarile, insa doar atat. Lipsa de experienta a regizorului trage filmul in jos. Noroc cu scenariul si cu interpretarea buna a protagonistilor, care ridica filmul si il recomanda drept unul dintre cele mai antrenante realizari coreene ale anului 2014.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Meet Mr Daddy poster“Meet Mr. Daddy” (2007) e o melodrama coreeana induiosatoare despre relatia tata/fiica, regizata de veteranul Park Kwang-su (52 de ani la data lansarii filmului). Acesta nu e un nume foarte cunoscut in industria coreeana de film (a regizat doar 8 filme in 19 ani, intre 1988 si 2007), poate cel mai cunoscut nume de film al sau fiind “Black Republic” (1990). In 2003 a participat la proiectul omnibus “If You Were Me”, “Meet Mr. Daddy” fiind ultimul film al sau pana in prezent. Cu toate acestea, Park Kwang-su ramane o persoana a carui influenta in dezvoltarea filmului coreean e indiscutabila. In anii ’80 acesta a creat Seoul Film Group, ce a avut legatura cu multe manifestatii studentesti de protest pentru dem ocratie, avand o contributie decisiva si la crearea Festivalului de Film de la Busan, ce exista si astazi. Scoala de film pe care a creat-o l-a transformat intr-un model pentru multi regizori mai tineri. Opera lui cinematografica, frecvent descrisa “controversata social”, are in comun lupta pentru democratie, libertatea de exprimare si lupta impotriva coruptiei, teme principale ale politicii anilor ’70-’80 in Coreea. Si totusi, “Meet Mr. Daddy”, chiar daca e ultimul sau film, e primul care iese in afara genului social-politic abordat pana in acel moment de regizor. Transmitand o puternica emotie, filmul e o drama Meet mr daddy secventa 3cutremuratoare despre familie si valorile ei, spusa intr-un mod induiosator, ce te emotioneaza pana la lacrimi. In rolul principal il revedem pe stralucitul Park Shin-yang (The Letter, Indian Summer, Miss Conspirator, Man on the Edge, The Painter of Wind), ce are o prestatie de nota 10, chiar daca in ceas mai mare parte din timp personajul sau e detestabil. Mai stralucitoare ca el e insa actrita copil Seo Shin-ae, pe atunci avand doar 9 ani (anul trecut a aparut in 2 seriale de succes, “Incarnation of Money” unde intruchipa personajul Bok Jae-in in copilarie si in “Queen of Classroom”, ce i-a adus si premiul pentru “Cel mai bun actor copil” la MBC Drama Awards). Interpretarea ei e pur si simplu “de Oscar”, cum ar zice americanii, tinand cont de varsta ei si de greutatea rolului pe care il are in fata, ce presupune pe langa talent actoricesc, si transmiterea prin mimica si gestica a unor trairi interioare sincere, asa cum numai un copil inocent o poate face. Intr-o scena de nici 1 minut il putem vedea si pe Ji Jin-hee, a carui prezenta meteorica in acest film e total inexplicabila, personajul sau neinfluentand in vreun fel povestea generala.

Meet mr daddy secventa 2Pentru Woo Jong-dae (Park Shin-yang), viata e o continua distractie, o pierdere de vreme si… o buna ocazie de a escroca pe altii. Acesta traieste ca un gangster marunt in conditii mizere inr-o cocioaba de la periferie, fiind lipsit de scrupule si escrocand lumea cu partenerul sau la “alba-neagra”. Desigur ca activitatile sale nu scapoa ochiului vigilant al politiei, fiind un abonat la arrest. In urma unei razii a politiei, Jong-dae se catara pe structura metalica a unui pod, amenintand ca se arunca daca e arestat. Detectivul de caz e convingator si se retrage in masina, iar in naivitatea lui, Jong-dae coboara si, desigur, e arestat. Il paste o condamnare de cativa ani buni pentru escrocherie, insa in arest primeste o vizita surpriza. O femeie asistent-social il viziteaza si ii spune ca… are un copil de 7 ani dintr-o relatie anterioara, Joon, ce a fost crescut intr-un orfelinat. La inceput o considera pe femeie nebuna, insa vorbele ei il pun pe ganduri, la viata lui destrabalata avnd o multime de relatii cu diverse femei. Copilul urmeaza a fi curand adoptat in Statele Unite, insa inainte sa plece doreste sa-si cunoasca tatal biologic. Promitandu-i-se ca va scapa de puscarie daca se intalneste cu copilul sau, Jong-dae accepta intelegerea, dar odata eliberat si-o incalca. In momentul in care asistenta-sociala ii ofera bani pentru a petrece o saptamana cu copilul, Jong-dae accepta imediat, iar asteptata intalnire tata-copil are loc. Cum se vor impaca cei doi ramane sa descoperiti, deoarece tatal e o persoana indiferenta, cu inima de piatra, in timp ce Joon nu-si doreste decat sa petreaca o saptamana alaturi de acesta, indiferent cum ar fi tatal sau. Ce urmeaza e o poveste memorabila, greu de uitat.

Meet mr daddy secventa 1Micuta Joon, interpretata de Seo Shin-ae, cucereste de la inceput inimile spectatorilor, acaparand toata atentia si eclipsandu-l pana si pe Park Shin-yang. Calitatea interpretarii sale raportata si la varsta frageda e fenomenala, scenele comice din prima parte fiind dublate de cele ce aduc lacrimi in ochi in partea a doua a filmului. Naturaletea interpretarii si sinceritatea personajului sau iti dau impresia ca asisti la o drama reala ce se desfaoara in timp real sub ochii tai, care te capteaza atat de mult incat ai dori sa poti intervene pentru a schimba cursul povestii. In schimb, Jong-dae, interpretat de Park Shin-yang e un personaj in cea mai mare parte detestabil, ce nu are in el nimic din responsabilitatea unui parinte. Isi traieste viata in continuare in degringolada, nederanjat de prezenta micutei Joon ce cauta atentie si isi iubeste tatal in ciuda acestor defecte evidente. In multe momente iti vine sa strangi de gat personajul Jong-dae cand vezi cu cata indiferenta trateaza un copil, insa chiar daca avem in fata o fictiune, filmul critica sever abandonul copiilor in orfelinate, ce e o problema sociala pretutindeni in lume. Iar tinta scenariului e iresponsabilitatea parintilor ce-si abandoneaza copiii. Cazul prezentat in film duce totul pana la extrem, insa cate astfel de cazuri nu intalnim in viata reala, amintindu-ne ca societatea nu poate tine locul unei mame si unui tata ? Dragostea unui parinte are chip, se simte in sufletul copilului, pe cand societatea nu se poate substitui acestuia, fiind din start o entitate fara chip, cu sentimente surogat alimentate de bani publici sau din donatii publice. “Meet Mr. Daddy” e o adevarata lectie de viata, trista dar adevarata, ce ne aminteste ca intai de toate trebuie sa fim fiinte responsabile. O bijuterie melodramatica coreeana pentru intreaga familie, care cu siguranta va va urmari mult timp dupa vizionare.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania colegei noastre Vic (Asia Team). Timingul a fost refacut manual, linie cu linie.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Attorney poster“The Attorney” se inscrie in seria dramelor a caror poveste se scrie in spatele usilor inchise ale salilor tribunalului, care au inceput sa prinda in cinematografia coreeana odata cu productia de succes “The Client” (2011). Si totusi, in locul unei productii plictisitoare de peste doua ore, regizorul debutant Yang Woo-seok, premiat pentru Cel mai bun regizor debutant la Baeksang Arts Awards in aprilie 2014, ne propune altceva. Bazat pe intamplari si persoane reale, dar fiind in cele din urma o fictiune, povestea din “The Attorney” prezinta evolutia carierei unui avocat coreean incepand cu anul 1978 pana in 1987, 9 ani tulburi ai istoriei coreene care i-au marcat definitiv existenta si mai ales principiile. In rolul principal il revedem pe popularul actor Song Kang-ho (Snowpiercer, The Face Reader, Howling, The Secret Reunion etc), care impresioneaza cu prestatia sa, una din cele mai bune din intreaga cariera. Rolul i-a si permis mult sa se desfasoare, scenariul stufos si numeroasele replici dandu-i ocazia sa-si exteriorizeze maximul capacitatilor sale actoricesti. Oh Dal-su in rolul asistentului ii e mereu aproape, aducand ca de obicei buna dispozitie, in timp ce in rolurile negative ii revedem pe Kwak Do-won (personajul fratelui antipatic din Man in Love) si pe Jo Min-gi (memorabil pentru rolul din East of Eden si cele din k-drame istorice cunoscute). Nu putea lipsi nici The Attorney secventa 3reprezentantul tinerei generatii, in rolul victimei fiind distribuit inexpresivul Siwan, membru al formatie ZE:A. “The Attorney” a fost cel de-al doilea film coreean al anului 2013 dupa “Miracle in Cell No 7”, conform incasarilor de la box-office. Astfel, in 3 zile de la lansare, filmul a fost vizionat de 3,4 milioane de coreeni in salile de cinematograf, iar la 18 zile de la lansare a atins 7,8 milioane de spectatori, depasind ca ritm al cresterii numarului de spectatori liderul de pana atunci, “The Thieves”. In cele din urma, a obtinut incasari record de 77,7 milioane de dolari, fiind poate cea mai mare supriza a anului 2013. Mai trebuie mentionat ca in topul primelor 5 filme coreene ale anului 2013, 3 l-au avut in distrubutie pe Song Kang-ho: Snowpiercer (locul 5, 59,8 milione dolari incasari), The Face Reader (61 milioane dolari incasari, locul 4), si “The Attorney” (locul 2), lucru care demonstreaza imensa popularitate de care se bucura acest minunat actor.

The Attorney secventa 1Busan, 1978. Song Woo-seok (Song Kang-ho) e un judecator ce decide ca a venit momentul sa dea un alt curs carierei sale. Barfit de colegii de breasla ca a ajuns atat de sus avand doar liceul si nici un fel de studii suprioare, se decide sa apeleze la mentorul sau, d-l Kim, un avocat respectat si cu multa experienta, pentru a-l imprumuta cu niste bani. Motivul: deschiderea unui cabinet privat de avocatura, unde sa se ocupe de ceva ce simte ca ii va aduce multi bani. Zis si facut, afacerea e pusa pe roate, iar banii incep sa curga. Intr-un final decide ca a sosit momentul sa se mute cu familia lui din apartamentul inchiriat intr-unul cumparat. Dar curand afacerea incepe sa scartaie, deoarece toti avocatii incep sa se orienteze spre acelasi gen de afacere, astfel ca se reorienteaza spre chestiuni privind taxele. Si din nou afacerea infloreste. E momentul in care isi aminteste de un episod din tinerete, cand sarac fiind si lucrand in constructii pentru a castiga o paine, a mancat intr-un restaurant condus de o femeie in varsta pe care o considera ca o mama, si careia nu i-a platit intr-o seara mancarea, fugind de la fata locului. Acum o cauta pe batrana cu intentia de a-si plati datoria. Aceasta il primeste cu bratele deschise, ca pe propriul fiu, lucru care il emotioneaza. Curand, insa, fiul proprietarei restaurantului e rapit de Securitate si pus sub acuzare cum ca ar fi conspirat impotriva regimului Chun Doo-hwan. Rugamintile mamei inlacrimate de a-l apara la tribunal pe fiul ei il misca si, mai mult decat atat, reusesc sa-i zdruncine toate principiile de viata.

The Attorney secventa 2“The Attorney” s-a bucurat de un mare interes din partea presei coreene de specialitate si nu numai a celei din lumea filmului, inca din timpul filmarilor, datorita subiectului abordat. Scenariul are la baza o manhwa web publicata de regizorul filmului pe internet, si contine unele elemente inspirate din anii tineretii celui de-al noualea presedinte sud-coreean, Roh Moo-yun, ca si elemente din celebrul caz Burim din 1981. Despre acesta se stie ca 22 de membrii ai unui club de carti din Busan au fost acuzati pe nedrept de regimul militar dictatorial proaspat instaurat de Chun Doo-hwan pe motiv ca ar fi lecturat literatura subversiva si ar fi instigat la actiuni anti-guvernamentale. Prin modul ilegal in care s-a facut investigatia si prin semnele evidente de tortura crunta, cazul a ramas in istorie ca cel mai mare caz “pro-comunist” fabricat din Coreea de Sud, inventat de regimul Chun Doo-hwan pentru a-si securiza legitimitatea la inceput de mandat. “The Attorney” este un film ce vorbeste, asadar despre un sistem, vazut din interiorul sau, cu bune si cu rele. Sistemul ii permite avocatului Song (interpretat de Song Kang-ho), oportunist din fire, sa castige o multime de bani datorita ingeniozitatii sale, dar isi si arata limitele in momentul in care autoritatile pun la cale o inscenare. Song a pornit de la zero, ca studii are doar liceul terminat, motiv pentru care e periferizat in breasla sa. Si totusi, datorita faptului ca a invatat pe cont propriu, reuseste sa ajunga avocat si sa profite de oportunitatile vremii pentru a face bani peste noapte. Vremurile cand manca la un restaurant de cartier din Busan si fugea fara sa plateasca au trecut de mult; acum are o familie, isi permite sa isi cumpere un apartament, detine un iaht cu care spera sa ajunga intr-o zi sa concureze la The Attorney secventa 4Olimpiada din 1988 pentru Coreea caci, vorba aia, “trebuie sa faca ceva si pentru tara” care i-a oferit atata belsug. Specializat doar pe taxe si procese civile, parerile lui politice sunt la nivel de amator, considerand ca regimnul militar al lui Chun Doo-hwan e unul perfect, care i-a pus o paine pe masa si i-a permis sa duca o viata lipsita de griji. Si totusi, mai intai intra in conflict ideologic cu unul din fostii lui colegi de clasa, la o reuniune, pretinzand ca studentii nu ar trebui sa iasa in strada sa protesteze, ci rostul lor pentru care parintii i-au trimis la facultate e sa invete. De aici pana la o controversa ideologica e un singur pas. Mai apoi, mentorul sau il roaga sa preia un caz din sfera legislatiei privind Siguranta Nationala, insa se vede nevoit sa-l refuze tot din principiu: nu se pricepe la astfel de cazuri cu evidente ingerinte din sfera politicului. Si totusi, ceva ii zdruncina toate aceste principii. In momentul in care fiul adolescent al doamnei de la restaurantul unde de ani de zile mananca e rapit de Securitate, vazand disperarea batranei pe care o considera ca o mama, brusc, are o tresarire de constiinta. Principiile sunt lasate la o parte si se decide sa intoarca armele impotriva sistemului. Cu fiecare pas facut inainte, descopera hidosenia lui, falsitatea si capacitatea de manipulare, lucruri pe care inainte le nega cu vehementa. Naivitatea personajului total atipic Song e cu atat mai frapanta cu cat acesta are capacitatea de a citi oamenii, de a le vedea sufletul, de a specula momentul ideal de a face bani sau de a se reorienta spre alte oportunitati atunci cand lucrurile intra intr-un impas. Acesta se afla prins intre doua lumi, cea reala, despre care are impresia ca stie tot, si cea proprie, in care e calauzit de un singur principiu: sa faca bani din orice.

The Attorney secventa 5Transformarea personajului Song e o metafora a transformarii societatii sud-coreene. Pentru a se realiza lucruri marete, e nevoie de un ideal. Atata timp cat ai tot ce iti trebuie, nu ai nevoie de idealuri, ele sunt apanajul celor ce se simt nedreptatiti. La fel a fost si cu societatea sud-coreeana: in momentul in care drepturile si libertatile cetatenesti au inceput sa fie restranse, s-a nascut idealul redobandirii libertatii. Asa au iesit oameni in strada, asa s-a ajuns la masacrul de la Gwangju, asa tot mai multi oameni s-au alaturat miscarilor studentesti reprimate de autoritati, nascandu-se o miscare surda de rezistenta chiar in interiorul regimului. Plina de semnificatii e justificarea oferita de Song refuzarii unui caz care i-ar fi adus o multime de bani si faima, alegand sa reprezinte fiul sarman acuzat de sistem de conspiratie: “O fac pentru ca ai mei copii sa poata trai intr-o lume libera de aceste absurditati”. Prin aceasta condamna direct putreziciunea autoritatilor, abuzurile, coruptia si nedreptatea sociala. Ca un veritabil Don Quijote, porneste la o lupta cu morile de vant… tot pentru un principiu, de aceasta data mult mai important decat orice: cel al libertatii. Song e un avocat atipic, cum nu ne-a mai fost dat sa vedem in filmele coreene. Pledeaza cu atata inflacarare si pasiune incat ai impresia ca da glas strigatului neajutorat al celor nedreptatiti. Dintr-un anti-erou acesta se transforma intr-un erou, nu al oamenilor de rand pentru dreptatea carora pledeaza, ci in special pentru breasla lui, care tot timpul il privea de sus datorita studiilor lipsa. Evolutia lui e un adevarat model pentru o intreaga societate, astfel ca nu trebuie sa ne mire ca la un film ce descrie ororile regimului Chun Doo-hwan (multe scene de tortura amintind de “National Security” (2012) si pe o tema atat de spinoasa pentru natiunea coreeana, salile de cinematograf au fost arhipline. Filmul merita toate aprecierile, cu atat mai mult cu cat nu vorbim de un film care sa atraga in mod deosebit prin artificii spectaculoase. Pur si simplu Song Kang-ho stie ce trebuie sa faca pentru a te cuceri si a te tine lipit de ecran mai mult de 2 ore, iar asta e suficient.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Broken poster“Broken” e o recenta productie coreeana ce readuce in discutie o chestiune care macina de mult timp societatea japoneza, cea a delincventei juvenile. De ce cea japooneza ? Pentru ca filmul e de fapt o adaptare a unui roman scris de japonezul Keigo Higashino, “Hovering Blade”, in 2004, ce a si fost ecranizat cu succes in 2009 in Japonia. Cu toate ca problema delincventei juvenile e una universal valabila, simptomele si consecintele ei fiind asemanatoare in orice societate, in “Broken” se simte mult specificul japonez. E una din cele mai fidele ecranizari coreene ale unui roman scris de un japonez, in care regasim tot ce e specific filmului japonez de gen: imagini sumbre, o atmosfera stranie, o tensiune pe care o simti pe tot parcursul filmului, o violenta dusa uneori pana la extrem nespecifica filmului coreean, mult mai rezervat in descrierea violentei. Desigur, tocmai datorita acestui lucru, filmul a fost clasificat cu rating R+19. Nu neaparat violenta socheaza in acest film, care e intensa in doar cateva scene, in rest fiind vorba de un thriller autentic, ci mai ales anumite scene cu profund caracter antisocial, destul de greu de suportat de spectator. Insa dincolo de aceste lucruri, filmul ridica numeroase intrebari si prezinta ipostaze cutremuratoare ce ne fac sa ne intrebam daca legea e facuta cu adevarat pentru a pedepsi infractorii, ca e vorba de persoane adulte sau copii, sau e facuta pentru ca prin masurile uneori prea permisive sa duca la indreptarea persoanei. Si se mai pune o intrebare: poate o persoana ce a gresit grav sa se indrepte vreodata ? Filmul incearca nu sa raspunda la aceste intrebari, ci sa ofere o alternativa cruda la dreptatea infaptuita de Justitie: justitia personala. Chiar daca suna a ceva desprins parca din vendettele evului mediu apusean, sa fie asta o alternativa si la nedreptatea sociala a lumii moderne ?

Broken secventa 1Lee Sang-hyeon (Jung Jae-young) e un umil angajat al unei fabrici private de textile. Sotia i-a murit dupa 3 ani de lupta cu o boala nemiloasa, trebuind sa-si creasca singur unica fiica, pe Su-jin. Ocupat mai mereu cu lucrul, preferand sa ramana peste program sau, eventual, sa mearga dupa program sa isi inece amarul in bautura, Sang-hyeon isi neglijeaza mereu fiica, uitand de planurile comune facute de aceasta. Intr-o seara ca oricare alta, in care Sang-hyeon isi anunta fiica prin sms ca intarzie deoarece la fabrica i s-a impus un obiectiv de productie ce trebuia obligatoriu atins, fata acestuia dispare. Revenit tarziu acasa, tatal gaseste casa saracacioasa pustie si crede ca probabil fiica lui s-a dus sa stea la prietenele ei de scoala. Doar ca a doua zi e cautat de sergentul Jang de la politie, care il solicita pentru a identifica un cadavru, despre care sustine ca ar fi al fiicei sale. Desi la inceput crede ca totul e o gluma, la vederea cadavrului intreaga lui lume se prabuseste dintr-o data, sfaramandu-i sufletul. In fata promisiunilor sergentului Jang de a-i gasi pe autorii violului si crimei, Sang-hyeon decide sa-si faca singur dreptate si porneste pe urmele autorilor primind informatii confidentiale de la un necunoscut. Ceea ce e pe cale sa descopere e cel putin la fel de cutremurator ca fapta oribila comisa de autori impotriva fiicei sale.

Broken secventa 2“Broken” este cea de-a treia adaptare coreeana pentru marele ecran dupa o opera a romancierului japonez Keigi Higashino, dupa “White Night” (2009) si “Perfect Number” (2012). Cunoscut pentru romanele sale de mister, Higashino a scris o multime de romane ce sunt foarte cautate de cineastii japonezi in vederea ecranizarii lor. E suficient sa amintim doar cateva filme si seriale realizate dupa romanele sale: Tegami, The Wings of the Kirin, Galileo, Himitsu, Byakuyako, Shinzanmono. Filmul coreean a strans peste 450.000 de spectatori in salile de cinematograf in primele 4 zile de la lansare, veniturile totale obtinute la box-office fiind de 7,3 milioane de dolari. Regizorul Lee Jung-ho, ce a debutat in 2010 cu “Bestseller”, a optat pentru o distributie in care capul de afis e tinut de Jung Jae-young, pe care l-am vazut recent in “The Plan Man”, intr-un rol comico-dramatic, dar si in numroase alte filme ce nu mai trebuie amintite. De aceasta data il interpreteaza pe Lee Sang-hyeon, un rol dramatic prin excelenta al unui tata ce cauta sa-si faca singur dreptate, in fata incapacitatii autoritatilor si a justitiei de a reactiona si pedepsi adecvat astfel de faradelegi grave. Trecand peste atmosfera grea, placida, a filmului, acesta ridica cateva semne de intrebare majore privind echitatea sociala, punand in fata spectatorului cateva situatii paradoxale in care autorii minori ai unor fapte grave ajung sa fie protejati in fata maniei razbunatoare a membrilor familiilor victimelor lor. In plus, ca in atatea alte filme, sunt subliniate o data in plus lacunele sistemului judiciar coreean, ce permite asemenea anomalii si sanctionarea prea putin Broken secventa 3drastica a minorilor delincventi ce nu constientizeaza gravitatea propriilor fapte comise. Atitudinea acestora ajunge pur si simplu sa te revolte si sa te faca sa dai dreptate celui ce incearca sa-si faca singur dreptate intr-o societate surda si oarba. Si poate cel mai bine intelege prin ce trece tatal victimei chiar politistul, sergentul Jang, care are o vorba: “criminalii, ca sunt adulti sau copii, tot criminali sunt, nu exista deosebire intre criminali”. Din pacate legea nu tine cont de acest lucru, iar ultima replica din film, rostita chiar de politist, ne arata un adevar crunt si greu de acceptat: legea e mereu nedreapta. Ea trebuie sa fie perfectibila, sa nu lase loc de scapari, pentru a nu se instaura haosul intr-o lume si asa fragila si macinata de conflicte. Un film greu, dur si apasator, ce te lasa in suspans mult timp dupa ce l-ai vizionat.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Tumbleweed posterCa si “Murderer”, si “Tumbleweed” e filmul unui regizor-scenarist coreean debutant, Lee Duk-hee, fost asistent de regie la doua filme cu gangsteri, al caror model il regasim amestecat in realizarea sa, “Failan” si “My Boss, My Hero”. Si chiar daca vorbim de o distanta de mai bine de un deceniu in care Duk-hee nu a mai activate in lumea filmului, putem spune ca “Tumbleweed” preia dramatismul realist din “Faulan” si nota de umor negru si dinamism din “My Boss My Hero”. De fapt, “Tumbleweed” e la origine un film ce se vrea cu gangsteri, insa pe alocuri e o drama profunda, daca ne gandim la personajul principal, un inadaptat, dar nu lipseste tensiunea unui thriller, actiunea, putin umor, iar cireasa de pe tort – putin din genul noir. Cu un asemenea amestec de genuri, nici nu e de mirare ca filmele cu gangsteri ale zilelor noastre sufera o serioasa transformare. O simpla poveste romantica amestecata cu una dura de loialitate din lumea gangsterilor nu mai poate fi reteta castigatoare. In rolul principal il revedem pe Lim Chang-jung, un obisnuit al comediilor de orice natura (Sex is Zero 1 si 2, Fortune Salon, Sisily 2 km, Greatest Expectations), care trecand de 40 de ani a schimbat si genul filmelor abordate, in 2012 aparand pentru prima oara intr-un rol dramatic in “Traffickers”. Actor prin excelenta al filmelor pentru marele ecran, “de moda veche”, fara a-si face o imagine aparand in seriale de televiziune sonore (are doar 2 la activ, unul in 1992 si altul modest, 20 de ani mai tarziu) Lim Chang-jung a insuflat mereu o doza de energie pozitiva spctatorilor filmelor sale, indiferent de perioada in care au fost facute sau de tematica abordata. Mereu a interpretat personaje ocolite de noroc in dragoste sau Tumbleweed secventa 1de gangsteri naivi, insa odata cu trecerea anilor a considerat ca o schimbare de imagine e necesara, optand pentru genul dramatic. Sa speram ca pe viitor va reveni la comedii, altfel putem spune ca Coreea a pierdut un mare comediant. In rolul principal negativ il recunoastem pe Ahn Nae-sang, cunoscut din numeroase roluri secundare in seriale de televiziune (May Queen, Moon Embracing the Sun, The Slingshot, Cain and Abel etc) si filme, care de aceasta data are o interpretare peste nivelul rolului sau. Daca trebuia sa interpreteze un gangster marunt cu aspiratii mari, de aceasta data s-a depasit pe sine, dand viata unui personaj mult prea realist comparativ cu orice asteptari. Son Eun-seo e prezenta feminina supriza a filmului, iar daca vi se pare cunoscuta e probabil pentru rolul rautacioasei In-hwa din k-drama “May Queen”. “Tumbleweed” nu a avut incasari deosebite la box-office (sub 5 milioane de dolari), insa povestea e coerenta si ofertanta pentru amatorii mai multor genuri, o buna parte fiind o poveste aproape romantica, dupa care brusc se transforma intr-un thriller dramatic. Intre data premierei mondiale a filmului, in octombrie 2012 la festivalul de la Busan, si data premierei din cinematografe, noiembrie 2013, e mai bine de un an, lucru care sugereaza dificultatile financiare ale regizorului in privinta promovarii filmului, si care poate explica si insuccesul de la box-office.

Tumbleweed secventa 2Park Chang-su (Lim Chang-jung) tocmai a fost eliberat din inchisoare, dupa ce si-a ispasit o sentinta de 6 luni. E un pierde-vara ce hoinareste toata ziua prin cartierul sau, fara a avea o ocupatie anume. Mama lui adoptiva il tot bate la cap sa se insoare, ingrijorata fiind de faptul ca fiul sau nu mai e de mult la prima tinerete si nu pare a avea un viitor, nici maturitatea de a se gandi la acesta. Eventual se pregateste pentru o noua “afacere”, anume sa-si imprumute numele unor escroci contra unei sume consistente, urmand a merge la inchisoare 1-2 ani in momentul in care escrocheria era descoperita de autoritati. Pe cand e la un pas sa accepte implicarea in dubioasa afacere, un lucru neasteptat se intampla. Intr-o seara, asista la o cearta a unui barbat cu o femeie atragatoare (Mi-yeon, interpretata de Son Eun-so) ce coboara dintr-o masina luxoasa tocmai langa locul unde Chang-su incerca sa se usureze. Fara voia lui asista la spectacolul oferit de ceea ce pare a fi un cuplu. Dar lucrurile nu sunt deloc cum par. Fata, Mi-yeon, e iubita sefului sexagenar al unei bande de gangsteri temute la nivel national, iar cearta o are cu mana dreapta a sefului, cu care a avut o aventura ascunsa, si pe care il ameninta ca-l va turna sefului sau. Mi-yeon primeste un cec pentru “serviciile prestate” si pentru a-si tine gura, alegandu-se si cu o palma zdravana de la partenerul secret. E momentul in care breazul Chang-su intervine, ca un cavaler trecut de prima tinerete, in apararea fetei. Mai apoi se indragosteste de aceasta, desi era evident ca cei doi proveneau din medii diferite si aveau orizonturi diferite de asteptari. Ea hotarata si indiferenta, el timid si sovaielnic. Din vorba in vorba, Chang-su o gazduieste peste noapte si deja se viseaza in al noualea cer. Se pregateste chiar de logodna, dupa doar 2 zile de cand a cunoscut-o pe Mi-yeon, cumparandu-i un inel cu toti banii castigati pentru cele 6 luni de inchisoare. Dar cand toate pareau a urma un curs firesc catre o relatie serioasa a celor doi, ceva se intampla, si totul ia o turnura inimaginabila pentru Chang-su, ce devine inamicul public numarul 1.

Tumbleweed secventa 3Filmul este structurat pe doua mari parti, desfasurandu-se pe durata a doua planuri temporale diferite: prezentul si ceea ce se petrece la 10 ani distanta. Pentru un asemenea demers, durata de doar 104 minute a filmului e una mult prea scurta, lucru care duce la un dezechilibru, prezentul acaparand cam 75% din film, iar deznodamantul, petrecut 10 ani mai tarziu, abia 25%. Regizorul nu reuseste sa faca spectatorul sa se ataseze de personajul principal decat intr-o mica masura. Chang-su nu are valentele unui erou si e calauzit dupa motto-ul: “ca sa traiesti, trebuie sa fii las si mereu sa fugi”. Curajul e ceva ce afiseaza doar instinctual, insa da repede inapoi in momentul in care se alege cu un pumn cand ii ia apararea fetei molestate de gangster. In rest, e un pierde-vara galagios si laudaros, care la 6 luni dupa ce a fost incarcerat revine in cartierul sau si se manifesta ca si cum ar fi seful din zona nerecunoscut de nimeni. In realitate, nici macar nu e un gangster, ci doar o puslama de cartier care la prima rafala de vant o ia la sanatoasa, ce refuza sa se maturizeze, cheltuindu-si toate fondurile castigate prin escrocherii sau afaceri dubioase – la jocurile de noroc. Aparitia in viata lui a lui Mi-yeon il face sa simta ce nu a mai simtit odata fata de cineva, si dupa numai 2 zile da fuga la magazinul de bijuterii si-i cumpara una din cele mai scumpe pietre pretioase, cheltuindu-si toti banii castigati pentru sederea dupa Tumbleweed secventa 4gratii. Naivitatea avea sa-l coste mult, iar ceea ce va urma va fi o ratacire, o traire dupa motto-ul sau, o fuga continua si o viata traita in umbra. Titlul filmului in limba engleza (deoarece in coreeana se numeste, simplu, “Chang-su”) nu are un sinonim in limba romana. “Tumbleweed” e o planta bizara intalnita in zonele aride si de stepa, care se formeaza in varful unui cactus sau al diferitelor specii de plante asemanatoare, care se desprinde de acestea si se rostogoleste in directia vantului, semanand cu o minge rotunda de iarba, buruieni si radacini. Asemeni acestei plante, si Chang-su rataceste pe strazile prafuite ale orasului-port Incheon, fara un orizont anume, lasandu-se purtat de soarta catre unde o fi sa-l duca. Iar consecintele acestui mod de viata il vor duce spre niciunde, pentru ca pierzanie e ceva prea mult spus; nu poti sa pierzi ceva ce niciodata nu ai posedat in viata. Un film captivant, dinamic, dar la finalul caruia parca simti ca nu te-ai atasa de nici un personaj, destinele acestora fiind prea indepartate de perspectivele unei vieti obisnuite.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Murderer 2013 posterLim Yong-ho locuieste impreuna cu tatal sau intr-un orasel de provincie din Coreea zilelor noastre, in niste conditii mizere. Tatal sau creste caini, iar pentru aceasta meserie considerata injositoare si pentru faptul ca mai tot timpul mirosea a rahat de caine, Yong-ho era terorizat la scoala de batausii clasei. Neavand puterea de a riposte, mereu indura cu stoicism corectiile primite, pentru ca mai apoi acasa sa gaseasca aceeasi atmosfera apasatoare, in care singura bucurie si raza de speranta era masa aracacioasa pe care o lua impeuna cu tatal sau. Cele cateva cuvinte banale schimbate la masa si desenele pe care le daruia la fiecare aniversare a sa tatalui sau, ce le punea in rama si ca un tablou le ducea cu el in camioneta prafuita peste tot, erau singura bucurie a pustiului. De mic a ramas orfan de mama, iar afectiunea tatalui lipseste aproape cu desavarsire. Intr-o zi, o intalneste pitita sub un pod rutier pe Ji-soo, o fetita de varsta lui, ascunsa acolo pesemne de parintii ei. Ji-soo se mutase recent in acelasi orasel, avand si ea in urma un trecut traumatizant pe care dorea sa-l uite. Desi la inceput cei doi se privesc cu suspiciune, treptat se imprietenesc, uniti si de sentimentul periferizarii de catre ceilalti colegi in clasa de la scoala. Iar cand toate lucrurile duceau spre o frumoasa prietenie specifica copilariei, intr-o seara fata e condusa spre casa impeuna cu mama ei ce se imbatase, de tatal lui Yong-ho, in camioneta acestuia. Vederea desenului lui Yong-ho pus in rama pe bordul masinii ii produce un soc, trezindu-i amintiri dureroase din trecut. Care este misterul ce planeaza in jurul tatalui lui Yong-ho ?

Murderer secventa 1Lee Ki-wook debuteaza, la inceputul lui 2014, ca regizor-scenarist pe cont propriu, fara a avea sustinerea vreunui mare studio de productie in spate, cu filmul “Murderer”, un thriller dramatic realizat cu mijloace reduse, atat financiare cat si tehnice. Filmul a avut o prezenta meteorica in cinematografele coreene, fiind promovat pe canalele pay-per-view si pe dvd/bluray. Distributia a fost adaptata bugetului alocat, iar prezenta lui Ma Domg-seok in acest film se datoreaza prieteniei cu regizorul si rolului mai putin solicitant, filmarile durand mai putin de o luna. In celelalte roluri principale avem doi actori copii, Ahn Do-kyu (pe care l-am vazut intr-un rol secundar din “A Werewolf Boy” si in rolul personajului Wang Yu din copilarie in k-drama de succes “Empress Ki) si Kim Hyun-soo (micuta So Yi din “Deep Rooted Tree” sau fetita In Hae din serialul medical “Good Doctor”). Scenariul este simplu, pe alocuri chiar dur daca avem in vedere ca din distributie fac parte cei doi copii, dar povestea e una inchegata, bine comprimata in cele 70 de minute ale filmului. Daca majoritatea regizorilor debutanti dau totul in filmul de debut pentru a fi remarcati si a-si construe o stralucita cariera viitoare, mijloacele de exprimare modeste i-au rapit aceasta sansa lui Lee Ki-wook. Chiar daca e tensionat, filmului ii lipseste ceva, scanteia si originalitatea care sa te faca sa spui ca ai vazut ceva diferit de ce s-a mai realizat in domeniu. Nici un actor nu iese in mod deosebit in Murderer secventa 2evidenta, rolurile sunt simpliste, personajele sunt indivizi de la marginea societatii, damnati ai mostenirii parentale, care in cele din urma se lasa daborati de propriile slabiciuni. Yong-ho provine dintr-o familie descompusa dupa moartea mamei intr-un accident de masina, fiind crescut de tatal sau, fara afectiune. Acest lucru il transforma in victima sigura in fata colegilor batausi de la scoala, iar pe masura trecerii timpului si aflarii adevarului nebanuit despre tatal sau, devine ferm convins ca nu poate decat sa ii calce pe urme. Si nu ca ar vrea el, ci deoarece sangele apa nu se face, iar proversul spune: “Asa tata, asa fiu”. In schimb, Ji-soo are si ea o trauma din trecut ce o poarta cu ea in momentul in care se muta in oraselul unde se afla si Yong-ho. Ea e o razvratita introvertita, ce se ascunde pe sub pod mai tot timpul si care, ca Yong-ho, e terorizata de noii ei colegi de clasa. Doar ca experienta tragica din trecut ii da curajul sa riposteze, convina ca nimic nu poate fi mai rau decat clipele de cosmar prin care a trecut odata. Cei doi copii ajung sa se imprieteneasca, iar Ji-soo e cea care are puterea de a-l scoate din agonie pe Yong-ho. Dar trecutul intervine din nou, lovind ca o secera si frangand orice speranta a celor doi copii.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Tabloid Truth poster 2“Tabloid Truth” ar putea fi considerat de catre iubitorii genului, thrillerul anului in Coreea. Desi nu a avut un succes fulminant la box-office, a reusit sa stranga peste 1,5 milioane de coreeni in salile de cinematografe, atrasi partial de distributia de zile mari, partial de povestea filmului. Este cunoscut puternicul impact al sinuciderii unor actrite ca Choi Jin-sil sau Jang Ja-yeon asupra societatii coreene, astfel ca un film inspirat din culisele show-biz-ului nu poate decat sa starneasca curiozitatea pentru intelegerea mecanismului ce ridica si sfarseste cariere intr-o clipa. Si totusi, “Tabloid Truth” merge si mai departe decat lumea show-biz-ului, intrand in culisele murdare ale manipularii si jocurilor politice lipsite de scrupule, o lume controlata de oameni puternici, ce pot schimba presedinti. Iubitorii filmelor centrate pe tema consipratiei vor gasi o delectare in acest thriller electrizant, excelent interpretat de numele mari din distributie. Kim Kang-woo e la fel de bun in comedii (The Beast and the Beauty) ca si in roluri dramatice (The Coast Guard, Silmido, The Slingshot, The Taste of Money) sau de actiune (Psychometry, Marine Boy), in roluri pozitive sau negative. De aceasta data interpreteaza un impresar din lumea show-biz-ului, ce porneste de jos si reuseste prin eforturi uriase si umilinte sa ajunga aproape de varf. Jung Jin-young, memorabilul interpret al regelui Yuri din “Kingdom of the Winds” sau al doctorului Kim Sangchul din “Brain”, ce ne-a impresionat la fiecare aparitie pe marele ecran, ca e vorba de “Miracle in Cell No 7”, “Sunny” sau “The King and the Clown”, are acum un rol la prima vedere negativ, cel al unui creier din umbra ce imprastie zvonuri pe internet la comanda, dar care va ajunge in cele din urma sa il ajute pe personajul lui Kim Kang-woo in dezvaluirea unei conspiratii de proportii. Lista personajelor secundare este si ea impresionanta: Ahn Sung-ki, unul din cei mai respectati si renumiti actori coreeni din toate timpurile; Park Sung-woo, genial in rolul negativ pe care il interpreteaza, a carui simpla aparitie pe ecran inspira teama si respect; Park Wong-sang, detectivul din “Shark”, ce interpreteaza excelent un alt personaj negativ, sau Ko Chang-seok, responsabil, ca in serialul “Good Doctor” cu buna dispozitie si detensionarea situatiilor limita.

Tabloid Truth secventa 1Ca angajat al unei celebre agentii de impresariere, Woo-gon (Kim Kang-woo) se ocupa de imaginea tinerilor aspiranti la rangul de vedeta. In urma unei auditii, o remarca pe tanara de 19 ani Mi-jin, de care se indragosteste la prima vedere. Observand talentul acesteia, ii face favoruri peste favoruri, lucru care il aduce in conflict cu seful sau, parasind in cele din urma compania. Fata il urmeaza, iar Woo-gon se decie sa puna bazele propriei agentii de impresariere, al carei prim client e chiar Mi-jin. Cu mari eforturi si sacrificii, batand la toate usile posturilor de televiziune, a agentiilor de publicitate sau a studiourilor de film, reuseste sa obtina contracte pentru Mi-jin, lucru care nu poate decat sa-i aduca satisfactia ca nu insala increderea si asteptarile fetei la care tine atat de mult. In momentul in care cei doi se afla la un pas de marea lovitura, destinul ii loveste ca o maciuca in moalele capului, naruindu-le toate sperantele. Un zvon face rumoare pe internet: Mi-jin ar fi avut o relatie secreta cu un deputat aflat la al treilea mandat, Nam (Ahn Sung-ki), ce i-ar putea fi oricand cel putin tata, daca nu chiar bunic. Toata reputatia fetei e distrusa, tot ce s-a cladit prin munca si sacrificii se prabuseste din cauza catorva cuvinte raspandite pe internet. In fata acestei situatii si a depresiei lui Mi-jin, Woo-gon se decide sa porneasca in cautarea celui sau celor ce au lansat acele zvonuri, dar si sa afle raspunsul la intrebarea “De ce Mi-jin a lui” ? Ceea ce va descoperi, insa, e o conspiratie uriasa inimaginabila, a carei amploare ii va pune insasi viata in pericol.

Tabloid Truth secventa 2Filmul dezvaluie mecanismele din spatele imaginii unei vedete, modul in care actori tineri in cautarea succesului reusesc sa ajunga figuri cunoscute in show-biz si in lumea filmului. Dar asta nu e tot. “Top Star”, o drama similara din 2013, probabil a spus tot ce era de spus despre acest subiect. Scenariul lui “Tabloid Truth” merge mai departe, incercand sa arate ceva ce nu a mai fost vazut vreodata intr-un film coreean: adevarul din spatele presei tabloide. Iar filmul porneste de la cazurile reale a doua actrite coreene care s-au sinucis din cauza depresiei, cazuri folosite drept pretext pentru evolutia ulterioara a povestii. Ca la imaginea unei vedete contribuie un mare numar de persoane si, mai ales, sume mari de bani, totul rezumandu-se in definitiv la o afacere, e un lucru stiut de toata lumea. Nu de putine ori vedem in serialele coreene idoli de carton impinsi in fata de impresari, mereu urmariti de fani, hartuiti, cu vietile controlate de automatismele pe care le dicteaza agentia de impresariere. Din pacate, aceasta nu este o simpla fictiune, ci e ralitatea dura a celui ce porneste la drum cu gandul de a deveni o stea. De asemenea, este cunoscuta puternica influenta a mass-media si a internetului in creionarea carierei acestor aspiranti, dar si interesul coreenilor pentru can-can si presa tabloida, care e aproape obsedant. Ce nu se stie este ca in spatele internetului exista o lume a celor ce inventeaza zvonuri, pentru a ridica sau a duce la prabusirea unei persoane. Iar daca se merge mai departe si astfel de factori de presiune nevazuta ajung sa controleze inclusiv ramuri precum politica sau piata bursiera, lansand zvonuri in vederea obtinerii de avantaje sau a distrugerii reputatiei unei persoane sau companii, putem spune ca avem in fata un veritabil scenariu de film. Nu se stie cat din scenariul lui Tabloid Truth este fictiune si cat realitate, cert e ca in Coreea exista o cultura tabloida nociva, ce promoveaza agresiv senzationalul, de multe ori fara vreun temei, total neprofesionist, doar pe baza unor zvonuri si presupuneri hazardate cu evidente intentii malitioase. Iar din pacate autoritatile de multe ori inchid ochiiThe Tabloid Truth secventa 3 la consecintele acestor acte de agresiune la adresa imaginii unor personalitati publice pentru simplul fapt ca sunt depasite de amploarea fenomenului. E greu sa compari fenomenul cu ceea ce se petrece la noi, unde tabloidizarea a devenit o moda a ultimilor ani, si asta pentru ca vorbim de doua societati cu principii radical opuse si despre acele lucruri “minore si neinsemnate” cum ar fi onoarea, respectul sau respectarea legii si a unor principii care in spatiul balcanic vor ramane mereu un deziderat irealizabil. Asa este cand radacinile unui popor sunt alterate de prea multi migratori pasageri de-a lungul istoriei. Revenind la “Tabloid Truth”, ramane gustul amar al dezvaluirii adevarurilor triste din spatele manipularii realizate de grupuri de presiune care exista cu siguranta in Coreea, si oricat de sceptic ai fi fata de teoria conspiratiei, mergand pe rationamentul logic al scenaristilor nu ai cum sa negi posibilitatea ca faptele prezentate in acest film sa nu fie reale. Realitatea e, nu-i asa, si ea o posibilitate… Un thriller cum coreenii nu au mai realizat pana acum, care cu siguranta va va surprinde in mod placut prin originalitate si prin ingeniozitatea scenaristilor.

Multumiri echipei de traducatori Asia Team implicate in acest proiect tradus in premiera in Romania – lasedan, uruma, cristinab si gligac2002, a carei straduinta e remarcabila in conditiile in care limbajul filmului este unul extrem de greoi si specific, cu multi termeni recent introdusi probabil pana si in limba coreeana, ce se refera la niste realitati ce nu au echivalent in spatiul romanesc, ce nu au o definitie clara sau oficiala nici macar in limba engleza, astfel ca munca de adaptare a fost una intensa si demna de toata lauda.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Man in Love posterHan Tae-il e un gangster ce se pricepe sa recupereze datoriile facute de oamenii simpli la seful sau. Fie ca foloseste vorba buna, fie ca recurge la amenintari sau la violenta, rezultatul e mereu acelasi: eficienta 100%. De aceea a si devenit mana dreapta a sefului sau, care insa nu il considera un prieten, ci un simplu angajat. Prietenii sai sunt oamenii simpli cu care intra in contact zi de zi, ca e vorba de oameni din piata, vanzatori, mici proprietari sau o prostituata, cu totii reprezinta lumea lui, si nu de putine ori incearca sa fie binevoitor cu cei de la care recupereaza datoriile. Desi are un stil aparte, cu infatisarea unui bataus si imbracandu-se asemeni unui gangster, in spatele acestei masti de om dur se ascunde singuratatea unui barbat de 40 de ani ce nu a avut timp sa se preocupe de propria lui viata. Intr-una din zile, in timpul unei misiuni de recuperare a unei dobanzi de catre colegii sai, Tae-il e trimis sa rezolve problema. Asa o cunoaste pe Ho-jung, unica fiica a datornicului aflat in coma in spital. Fata ii atrage ca un magnet privirea de la primul schimb de priviri, iar incapatanarea ei il surprinde putin, obisnuit fiind cu diverse scuze si explicatii date de obiei la unison de toti datornicii. Dupa o scena la spital, fata accepta plata datoriei si a dobanzii tatalui ei, desi constata ulterior ca e datoare vanduta si bancii. Cu o oarecare urma de regret pentru situatia ei, Tae-il o urmareste cateva zile si isi da seama cat e greu ii poate fi acesteia: e studenta, dar si lucreaza la o banca, trebuind sa aiba grija si de facturile neplatite la spital ale tatalui aflat in stare foarte grava. In aceasta situatie, discuta cu seful sau si obtine acordul ca fata sa restituie doar imprumutul, ca o favoare facuta de sef lui Tae-il. E momentul in care Tae-il face o conventie pe care i-o prezinta fetei: fiecare ora petrecuta cu el in fiecare zi se contabilizeaza, iar dupa un anumit numar de ore, datoria dispare. Fata accepta intelegerea nu fara a ezita, iar pentru Tae-il se intampla ceva ce nu a mai cunoscut: se indragosteste.

Man in Love secventa 1Cunoscut si sub numele “When a Man Loves a Woman”, “Man in Love” a fost filmat, coincidenta sau nu, chiar in perioada in care se filma si se difuza in Coreea un serial de succes al anului 2013, “When a Man Loves”. Iar coincidentele nu se opresc aici, subiectul insusi al celor doua fiind foarte asemanator. Ca si in serial, si in film un gangster se indragosteste de o tanara pe ai carei umeri cade povara datoriilor tatalui muribund. Si totusi, filmul este altceva decat k-drama de 20 de episoade. La un moment dat, firul povestii devine independent de cel din serial, povestea romantica transformandu-se intr-o drama tulburatoare a unui om singur ce are de infruntat tragedia propriului sau destin. “Man in Love” e filmul de debut al regizorului Han Dong-wook, iar succesul sau la box-office (peste 13 milioane de dolari incasari) demonstreaza popularitatea celor doi protagonisti, doua nume de marca ale filmului coreean contemporan. In rolul principal masculin ne reintalnim cu indragitul Hwang Jung-min, care revine intr-un rol care se pare i se potriveste de minune, cel de gangster, dupa interpretarea senzationala din “New World”. Doar ca spre deosebire de acel film, de aceasta data e un gangster romantic in care se regaseste acel filon al omului de la tara, simplu, pe care l-am vazut in atatea si atatea productii coreene. Han Hye-jin (cunoscuta din “Jumong”, “No Mercy” sau “26 Years”), care Man in Love secventa 3apare in rolul fetei de care se indragosteste gangsterul, este naturala si mult mai putin inversunata decat Shin Se-kyung din serial, inscriindu-se perfect in tiparul femeii coreene cuminti si frumoase pe care am vazut-o in atatea filme cu gangsteri. Ea reprezinta elementul catalizator in ecuatia iubirii, care face ca inima singuraticului gangster sa tresalte, dorindu-si sa se schimbe. Dincolo de povestea romantica, filmul este unul dramatic, in partea a doua alunecand spre o melodrama tulburatoare ce ridica numeroase intrebari. Si nu e o drama facuta dupa reteta clasica a celei cu gangsteri indragostiti, gen “A Dirty Carnival” sau “A Love”, in care este explorata la extrem pasiunea gangsterului pentru o fata, ci e o drama profund umana ce nu ezita sa priveasca iubirea sub mai multe forme: iubirea intre doi indragostiti, iubirea unei nepoate pentru unchiul sau, iubirea unui frate fata de fratele sau, iubirea unui tata pentru un fiu, iubirea unei fiice pentru un tata. Astfel, iubirea unui barbat capata alte valente decat lasa sa se intrevada titlul filmului, iar sensurile sale adevarate le veti putea intelege doar la final, care va va lasa cu siguranta cel putin o lacrima in ochi si amintirea a 2 ore minunate petrecute in compania unui film superb. De remarcat si coloana sonora care ne insoteste pe parcurs, si mai ales melodia minunata dar trista de la final, “Memories, More Than Love”, interpretata de Kim Jong Kook.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Monster posterBok-soon e o adolescenta ramasa singura pe lume. Mama a abandonat-o de mica, iar bunica ei a crescut-o, pe ea si pe sora ei mai mica, pana cand s-a stins, lasandu-le singure pe lume. Suferind de retard mintal, aceasta a abandonat scoala si isi castiga existenta vanzand legume in piata, intr-o asezare rurala. Sora ei mai mica doreste sa mearga la universitate in Seul pentru a o putea intretine, dar Bok-soon refuza sa se desparta de ea, fiind dispusa sa o urmeze in capitala si sa vanda legume acolo. Intr-una din seri, la casa lor nimereste un musafir nepoftit, o fetita pe nume Nari, care incepe sa planga. Cele doua o primesc in casa si ii ofera de mancare si un acoperis deasupra capului peste noapte. Ce nu stiu este ca fetita urmeaza sa abata o nenorocire asupra lor. In paralel, un anume Ik-sang primeste 300.000 de dolari de la un director de fabrica lipsit de scrupule pentru a pune mana pe un telefon celular. Prin orice mijloace. Mai exact pe o inregistrare aflata in celularul uneia din angajatele fabricii, ce ii instiga pe ceilalti muncitori la greva, si care a inregistrat momentul in care a fost palmuita de director, santajandu-l pe acesta cu 300.000 de dolari. Ik-sang apeleaza pentru rezolvarea cazului la Tae-su, fratele sau mai mic, un criminal periculos si extrem de violent. Lucrurile iau o turnura neasteptata cand Tae-su se vede tras pe sfoara si cand unele lucruri nu mai pot fi reparate. Cum se va intersecta destinul orfanei Bok-soon cu cel al criminalului Tae-su ramane sa descoperiti urmarind filmul.

Monster secventa 2“Monster” e un thriller captivant ce merge pe ideea jocului de-a soarecele si pisica dintre un criminal si victimele sale. Hwang In-ho a devenit cunoscut ca scenarist al unor filme ce imbina genul horror cu alte genuri, precum comediea neagra (Sisily 2 km) sau comedia (Spellbound). Nu a evitat in cariera sa nici scenariile unor comedii romantice sau melodramatice, precum Two Faces of My Girlfriend sau Love Phobia. In 2011 a debutat ca regizor cu Spellbound, o comdie cu accente horror din lumea magiei, cu Son Ye-jin in rolul principal, insa “Monster”, al doilea film pe care il regizeaza, e un amestec de genuri pe care unii critici l-au gasit bizar. La baza, “Monster” e un thriller cu un criminal in serie, insa filmul combina acest gen cu comedia, actiunea, suspansul si drama unui scenariu ce parca e altceva decat alte thrillere. Actiunea se desfasoara pe 2 planuri, partial intr-o asezare rurala, partial in Seul, si vizeaza 2 grupuri de personaje diferite pe care povestea le aduce impreuna printr-un context nefericit de evenimente. Pe de o parte o avem pe Bok-soon, o adolescenta retardata mintal ramasa singura pe lume si al carei tel in viata e dat de cuvintele bunicii sale pe care si le reaminteste mereu: “trebuie sa ai grija de sora ta mai mica”. Cu incapatanare isi apara locul unde vinde legume, pe marginea unei strazi prafuite, strigand in gura mare ca ea e Bok-soon, ca toata lumea sa stie, iar cine incearca sa o evacueze de acolo, se alege eventual cu un dovlecel in cap. Ea intruchipeaza toate trasaturile native ale omului simplu, de la tara, de la naivitate la incapatanare si perseverenta, iar retardul mintal accentueaza aceste trasaturi. Personajul Bok-soon e interpretat de talentata actrita de 22 de ani (la varsta filmarilor) Kim Go-eun, aflata la al doilea film pentru marele ecran, iar daca va intrebati unde ati mai vazut-o, va trebui sa va amintiti de filmul ei de debut, remarcabilul “Eungyo”, care i-a adus 4 premii prentru Cea mai buna actrita, unde interpreteaza un personaj cu iz a la Lolita a lui Vladimir Nabokov. Si de aceasta data se ridica la nivelul rolului sau, depasind chiar asteptarile. Pe de alta parte avem personajul Tae-su, un criminal atroce, marcat de o copilarie plina de abuzuri, care ajunge el insusi monstrul de care se plangea ca e bantuit cand era mic. Zambetul lui e unul amar, fals si ucigator, si in ciuda aspectului fizic placut, in spatele acestuia se ascund niste secrete greu e imaginat. Personajul e interpretat magistral e Lee Min-ki, aflat pentru prima oara intr-un rol negativ (si ce rol !). Poate pentru fanii lui va fi un soc aparitia actorului in aceasta ipostaza, obisnuiti fiind cu rolurile usoare din comedii romantice, insa interpretarea e atat de credibila si aparitia atat de impozanta incat chiar reuseste sa te inspaimante. Monster secventa 1“Monster” a avut incasari de aproape 4 milioane de dolari, fiind un film destul de controversat, lucru care i-a afectat evolutia la box-office. Amestecul de elemente de thriller si comedie intr-un film destul de sensibil prin subiectul sau si impingerea genului catre extrem a fost considerata de unii critici ca avand un rezultat “aproape schizofrenic”, in timp ce altii au vazut un mesaj misogin in spatele povestii. Cu siguranta filmul este unul care poate afecta emotional, in special ca in centrul povestii sunt niste copii, insa misogin ? Poate in imaginatia deplasata a unor critici americani satui de atatea filme horror in care nu se mai stie ce sa se exploateze ca sa se atraga atentia. La mai mult de un secol de la miscarea sufragetelor si intr-un secol XXI in care femeia si-a consolidat rolul in societate ce nu mai e demult doar cel de mama, acordarea de catre un scenarist unei femei a unei ipostaze in care orice barbat ar fi trecut probabil neobservat e vazut ca misoginism. Cum ramane, atunci, cu idealul egalitatii intre sexe pe care se fundamenteaza antimisoginismul ? Lasand la o parte parerile unor critici mai putini avizati, “Monster” ramane un thriller bun, cu un final cinic, ce marseaza, o data in plus, pe obisnuita tema a razbunarii atat de draga cineastilor coreni, cu elemente duse uneori pana la extrem, dar care nu e cu nimic mai dur decat orice productie americana de gen.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Beast and the Beauty posterUna din comediile reusite ale anului 2005, pe langa “Short Time”, a fost “The Beast and the Beauty”, primul si deocamdata singurul film al regizorului Lee Gye-byeok, fostul asistent al lui Park Chan-wook de la “Oldboy”. Si nu e singurul element comun cu celebrul blockbuster coreean al anului 2003, scenaristul lui “Oldboy” acceptand sa scrie scenariul pentru aceasta comedie romantica care a cucerit amatorii genului prin originalitate si umor. Si inca ceva: prin arma secreta a regizorului, cei trei actori charismatici ai Coreei, ce au acceptat sa apara pe afisul acestui film. Cu o prestatie de basm, acestia reusesc sa te cucereasca prin stralucire, naturalete si frumusete. Shin Min-a (Madeleine, A Bittersweet Life, The Naked Kitchen) o interpreteaza pe Frumoasa Adormita ratacita in lumea cotidiana necrutatoare, in care totul nu e decat o iluzie. Ryoo Seung-beom (No Mercy, The Servant, The Unjust, Over My Dead Body), un actor perfect in rolurile negative, da un recital intr-un rol comic, intruchipand Bestia din basm, cel care se pretinde Printul inimii Frumoasei Adormite. Si nu in ultimul rand, il avem si pe adevaratul Print, Kim Kang-woo, de neuitat prin interpretarea din serialul “Slingshot”, recent vazut in “The Gifted Hands” (Psychometry), ce din nou cucereste prin sarm, frumusete si mai ales talent. Cu aceasta tripleta de zile mari, prezenta unui Ahn Kil-kang (il mai tineti minte pe fiorosul ce era mana dreapta a lui Mishil in “Queen Seon-duk” ?) in rolul unui gangster razbunator trece aproape neobservata, desi contributia acestuia la buna dispozitie generala e una majora. Nu trebuie scapata din vedere nici coloana sonora, una de-a dreptul superba, cu multe melodii romantice, compuse de Kim Hyun-woo si Na Won-joo. Filmul ne arata cat de multa iluzie exista, de fapt, in perceptia umana, insa reuseste sa ocoleasca cu abilitate tot ce este dramatic, lasandu-ne la finalul lui cu zambetul pe buze si cu amintirea scenelor amuzante de care productia abunda.

Beast and the Beaty secventa 1In urma unui accident petrecut in copilarie, Hae-joo (Shin Min-a) isi pierde vederea. Cea care i-a dat puterea sa mearga mai departe a fost mama ei, ce a incurajat-o, spunandu-i ca de fapt e devenit “Frumoasa Adormita” din celebrul basm. Barbatul potrivit, Printul ei, urma a o trezi din lungul somn, intr-o zi hotarata de destin. Anii au trecut si optimismul nu a parasit-o pe Hae-joo, care intr-o zi il cunoaste accidental pe Dong-gun: urca din intamplare in masina lui Dong-gun crezand ca e un taxi. Fascinat de frumusetea fetei, Dong-gun (Ryoo Seung-beom) accepta sa fie soferul ocazional al acesteia, aparand in preajma ei ori de cate ori avea nevoie. O frumoasa poveste de dragoste infloreste in sufletul celor doi, dar cel mai fericit e Dong-gun. Ocupandu-se in viata de zi cu zi cu dublarea personajelor din animatii, Dong-gun avea parca o soarta predestinata. La slujba, dubla monstrul dintr-un film pentru copii, Bestia Spatiala, scotand niste sunete specifice unei bestii, iar aspectul sau fizic il considera principalul motiv pentru care nu a avut noroc in dragoste. Dar acum, in sfarsit, o fata – e drept, oarba – l-a acceptat langa ea, lucru suficient pentru a-l face fericit. Cum era si firesc, fata a inceput sa-l intrebe cum arata, iar complexat de infatisarea sa, Dong-gun se descrie asemeni unui fost coleg de scoala ajuns mare crai, procuror in Seul, Jun-ha (Kim Kang-woo): aratos, aratos si… iar aratos. Iar imaginatia fetei incepe sa zburde… Intr-una din zile, fata primeste o veste care va schimba pentru totdeauna cursul relatiei ei cu Dong-gun: a fost gasit un donator, si in sfarsit operatia care ii poate reda vederea poate fi facuta. Ceea ce pentru Hae-joo e cea mai frumoasa veste pe care o putea primi, pentru Dong-gun se transforma in cel mai teribil cosmar: iubita lui va realiza ca toate lucrurile pe care i le-a spus despre aceasta lume, dar mai ales despre infatisarea sa, in realitate hidoasa, nu mai sunt asa cum par. Drept urmare, recurge la un plan B, pentru a nu o pierde…

Beast and the Beauty secventa 2“The Beast and the Beauty”, o comedie romantica autentic coreeana, are la baza un scenariu original scris de Hwang Jo-yoon, scenaristul unor filme de mare succes, incepand cu “Old Boy” (2003), continuand cu “Short Time” si “All For Love” (2005) si atingand apogeul in 2012 cu “Masquerade”. Toate scenariile acestui apreciat regizor au avut la baza idei originale (dovada cumpararea drepturilor pentru remake al celebrului “Old Boy” de catre americani), iar actualul film, realizat tot in prolificul an 2005, nu face exceptie cand vine vorba de calitate si originalitate. In mod intentionat titlul filmului nu e clasicul “The Beauty and the Beast”, ci exact pe dos, tocmai pentru a sublinia iesirea din tiparul basmului medieval frantuzesc si adaptarea libera a acestuia la o situatie fictiva din zilele noastre. Dong-gun, excelent interpretat de apreciatul Ryoo Seung-beom, e un personaj macinat de un complex de inferioritate legat de aspectul sau fizic. O cicatrice deasupra ochiului drept il face sa se considere urat, iar asocierea cu Bestia Spatiala pe care o dubleaza intr-un film pentru copii, in viata de zi cu zi, ii induce la nivel mental ideea ca intr-adevar ar fi nimeni altcineva decat intruparea celebrei bestii dintr-un basm cunoscut. Hae-joo, personajul feminin al povestii, interpretat de frumoasa Shin Min-a, desi sufera o trauma in copilarie, pierzandu-si vederea, prinde curaj sa nu se lase depasita de gerutati si, dupa ce mama ei ii spune ca e de fapt Frumoasa Adormita si ca intr-o zi un Print frumos o va trezi din intuneric, ajunge sa priveasca totul cu optimism si chiar sa se considere cunoscutul personaj din basm. Si, cum se putea altfel, dintr-o intamplare, Frumoasa ii atrage atentia Bestiei in momentul in care nimereste din greseala in masina acestuia, crezand ca a nimerit intr-un taxi. In scurt timp e cucerita de spontaneitatea soferului, care in mod neasteptat ii tot apare in cale, iar de aici pana la dezvoltarea unor sentimente reciproce nu mai e decat un pas. Frumoasa crede ca si-a gasit Printul, mai ales ca acesta recreeaza lumea de basm in jurul ei prin minciunile nevinovate pe care le spune cu ajutorul bogatei sale imaginatii, in timp ce Bestia se simte pretuit si, Beast and the Beauty secventa 3pentru prima oara in viata, iubit. Pentru a nu dezamagi asteptarile fetei, Bestia se autodescrie fizic asemeni celui pe care il vede in momentul in care fata il intreaba cum arata, anume asemeni lui Jun-ha, playboyul clasei din anii de liceu, ce apare intamplator in fata ochilor lui Dong-gun de niciunde. Pe baza trasaturilor descrise de Bestie, Frumoasa isi inchipuie cu ochii mintii ce Print minunat are in fata. Lucrurile iau o turnura neasteptata cand fetei i se ofera in sfarsit sansa de a vedea din nou. Sa fie adevarul asa cum si-l inchipuie ea, iar viata – cu adevarat un basm cu Feti-Frumosi ? Dincolo de faptul ca filmul, de la inceput pana la sfarsit, e realizat intr-o nota vesela, romantica, mesajul ascuns al scenariului ne indeamna sa credem ca frumusetea vine din interior, ca aspectul fizic e doar pretextul pentru a ne visa personaje de basm in viata de zi cu zi, fie ca e vorba de Printi, Frumoase Adormite sau de Bestii. O comedie pentru toata familia, o sursa garantata de buna dispozitie si relaxare, ce nu trebuie ratata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Greatest Expectations poster“The Greatest Expectations” e una din comediile coreene de top ale inceputului anilor 2000, perioada in care comedii precum “Sex is Zero” sau “My Sassy Girl: umpleau salile de cinematograf, lansand vedete precum Ha Ji-won, Gianna Jun sau…Im Chang Jung. Acesta din urma a devenit un adevarat simbol al comediilor coreene, aparitia lui in numeroase roluri comice transformandu-l intr-o vedeta la doar cativa ani de la debutul pe marele ecran. Actorul se incadra perfect in profilul tipic asiatic al actorilor de comedie: mic de statura, plin de energie si carisma si extrem de talentat sa interpreteze roluri care sa starneasca rasul. Acesta e si protagonistul masculin al comediei romantice “The Greatest Expectations”, unde interpreteaza un pierde-vara care ar dori ca totul sa pice din cer, inclusiv fericirea. Partenera lui din film e nimeni alta decat Kim Sun-ah, o actrita destul de retrasa, cu aparitii scurte in cateva comedii apreciate de public (Lost and Found, The Worst Guy Ever, Attack the Gas Station 2), pe care acest rol a propulsat-o in cariera, 2 ani mai tarziu fiind distribuita in serialul de succes “My Name is Kim Sam-soon”. Ambii actori din pacate au ales recent sa schimbe registrul, poate si pentru ca se apropie cu pasi repezi de pragul a 4 decenii de viata (Im Chang Jung a trecut deja acest prag), optand pentru roluri mai serioase, dramatice. Astfel, Kim Sun-ah a aparut recent in rolul principal din “The Five”, in timp pe Im Chang Jung a ales rolul dramatic din “Traffikers”. Pentru cei care, insa, iubesc comediile, “The Greatest Expectations” le va oferi o portie de distractie pe cinste, cei doi actori fiind de-a dreptul debordanti. Daca o mai adaugam pe lista si pe veterana Kim Soo-mi, satisfactia celor aproape 2 ore cat dureaza filmul e garantata.

Greatest Expectations secventa 1Viata nu e usoara nici macar pentru un pierde-vara; daca ati gandit altfel, va trebui sa va revizuiti parerea. Dovada cea mai evidenta e Chang-sik (Im Chang Jung) si Mi-young (Kim Sun-ah). Primul e un lenes notoriu ce iubeste cel mai mult sa doarma si sa manance, eventual pe la amiaza sa joace “Go Stop” online pentru pierderea timpului si castigarea unor “importanti” banuti virtuali. El locuieste impreuna cu fratele sau, un oficiant la o banca, si cu sotia acestuia, o fosta colega de clasa, careia el i-a intermediat casatoria cu fratele sau. Desi a terminat facultatea de psihologie, Chang-sik e total dezinteresat sa se integreze in societate, modul actual de viata fiindu-i mai pe plac. Mi-young (Kim Sun-ah) e o tanara aparent fara nici un viitor. Viseaza sa devina o mare actrita, dar nu reuseste nici macar sa duca la bun sfarsit un casting, datorita colonului iritabil. Isi ajuta mama la magazinul de inchirieri casete video, castigandu-si dreptul unui pranz prin recuperarea penalitatilor de intarziere ale clientilor. Si, ceea ce e mai rau, e rea de gura si irascibila pana in maduva oaselor. Si cum ceea ce se aseamana se aduna, intr-una din zile cei doi se intalnesc la magazinul de inchirieri, tachinandu-se reciproc. Destinul face sa se mai intalneasca ulterior intamplator, pana in ziua in care fara sa vrea sunt martorii unui accident. Un batranel ce facea jogging noaptea e lovit mortal de un gangster, ce fuge de la locul faptei. Totusi, vazandu-i pe cei doi martori, gangsterul se teme ca va fi ulterior recunoscut, astfel ca isi pune oamenii sa-i gaseasca pe cei doi habarnisti. Iar metodele de a-i prinde in plasa pentru a-i lichida sunt din cele mai ingenioase…

Greatest Expectations secventa 2O comedie autentica, ce nu are nimic de-a face cu celebrul roman al lui Charles Dickens, asa cum ar putea induce in eroare titlul filmului. “Marile Sperante” se refera, mai degraba, la iluziile celor doi ratati de a da intr-o buna zi lovitura, atat in dragoste cat mai ales in privinta banilor. Banii si mai ales ce pot face cu ei – iluzia care alimenteaza un vis – e tot ce ii intereseaza pe cei doi eroi. In aparenta se comporta ca niste indivizi normali, cu mult bun simt, cum a fost atunci cand destinul le da sansa sa primeasca o recompensa de 5.000 de dolari. Ca doi veritabili “parteneri”, isi impart banii in mod egal (desigur, el lasandu-si o suma mai mare, ea luandu-i ca o vulpe sireata banii numarati pentru el) si apoi decid sa-i cheltuie pe o cina copioasa urmata de traditionala “bauta”. Daca ar fi sa-i incadram in vreo tipologie, nu ar fi deloc greu, cei doi putandu-si gasi corepondentul in orice cultura a acestei lumi. Si asta pentru ca sunt niste personaje simple, naïve, manate de insticte si de vise in care cred doar cand sansa le surade. Atunci realizeaza ca, facand un mic sprint, pot ajunge la linia de sosire, eventual (si preferabil) unul inaintea celuilalt. Iar aceasta simplitate in conceperea acestor doua personaje face din “The Greatest Expectations” o comedie savuroasa, care desi e realizata intr-un stil care azi nu mai e practicat in cinematografia coreeana, reuseste sa te faca sa zambesti de la inceput pana la sfarsit, fara a exista clasicele momente de tristete ce apar in a doua jumatate a filmului.

Multumiri pentru traducerea in premiera in romana a acestui proiect colegei noastre Vic – Asia Team.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Cu exact 5 ani in urma, pe 14 octombrie 2008, asiacinefil intra oficial in lumea internetului, odata cu postarea primului articol, “Painted Skin s-a lansat in Hong Kong”. In acest fel lua nastere primul site din Romania dedicat filmului asiatic. Peste 3200 de articole (cu mii de imagini) au fost scrise si publicate din 2008 pana in 2013 de o mana de oameni pasionati de lumea filmului asiatic, mai apoi articolele extinzandu-si raza de cuprindere si spre domeniul culturii si civilizatiei asiatice, totul pe baza de voluntariat. Inca de la inceput am avut alaturi echipa de traducatori Asia Team Romania, fondata in 2007 la initiativa lui BlackMoon, in colaborare cu cris999, ce amandoi activau la acea vreme pe un site de subtitrari oarecare, si kingdom-poster-edcare in acel moment aveau la activ sute de subtitrari la filme asiatice. In toamna lui 2008, fondarea asiacinefil a coincis cu traducerea in romana a primei k-drame istorice de catre echipa de traducatori, “Kingdom of the Wind”. Era o experienta unica si totodata o provocare pe care echipa si-a asumat-o, primul proiect de amploare si pe termen lung despre care nu stiam ce impact va avea asupra publicului din Romania. In acele timpuri, daca aveai curajul sa afirmi pe vreun site cu mii de useri pasiunea pentru filmul asiatic, erai catalogat ca o persoana ciudata, erai tinta atacurilor tuturor agramatilor mioritici care numeau la unison productiile coreene, thailandeze sau japoneze – “chinezarii”. De la inceput am avut de luptat si de schimbat aceata mentalitate, fara insa a face din asta un tel in sine. Asiacinefil nu exista pentru a demonstra incultilor ca sunt niste inculti si ca asa vor ramane toata viata, ci pur si simplu a dorit sa arate celor interesati frumusetea filmelor din Extremul Orient in primul rand si, mai ales, dimensiunile unei cinematografii despre care se stiau extrem de putine, informatiile multora rezumandu-se la filmele lui Akira Kurosawa, Jet Li sau Jackie Chan. Restul era trecut intr-un con de umbra, nu exista. Descoperirea filmului asiatic prin abordarea unor genuri diversificate si in paralel a cinematografiei mai multor tari asiatice a scos la lumina un adevarat univers cinematografic neexplorat in Romania, unde productiile hollywoodiene reprezentau singura optiune de “cultivare” a cinefililor, alaturi de filmele europene, clasice sau actuale. Experienta primului serial coreean istoric, promovat serios pe mai multe site-uri cu zeci de mii de utilizatori, i-a asigurat si succesul, tot mai multa lume vizitand noul site creat. Dar cum in Romania, reusita unora doare, la scurt timp asa-zisii iubitori de seriale asiatice au incercat intai sa ne puna bete in roate, apoi sa se apuce sa macelareasca cu gramatica lor de doi bani seriale precum “Jumong”. Din cauza unor astfel de agramati, cei care doresc astazi sa vizioneze tradus in romana acel seria (sau multe altele)l au la dispozitie “capodopera” de subtitrare probabil a unei persoane fara 12 clase terminate (pacat ca TVR nu preia initiativa Kanal D de a lansa pe dvd serialele coreene difuzate, multi si-ar dori sa le aiba in colectie cu o traducere decenta). Daca nu exista lacomia si rautatea unora, poate ca inr-o zi, acest important serial ar fi avut pe internet traducerea de calitate a Asia Team sau a altora, cu mai multe cunostinte in privinta limbii romane, dar asta e deja altceva si nu ne mai priveste.

La un an de la traducerea primelor seriale istorice coreene pe internet de catre Asia Team, postul national de televiziune a speculat potentialul acestor productii, bazandu-se atat pe fenomenul ce lua nastere pe internet datorita initiativei noastre (ce a declansat, dupa cum spuneam, o cerere tot mai mare de seriale coreene istorice traduse in romana) cat si succesului cu care postul national de televiziune din Ungaria se incununa prin difuzarea si redifuzarea serialului “Jewel in the Palace” si a altor seriale de epoca din Coreea la ore de maxima audienta. Nu intamplator, primul serial coreean difuzat de TVR1 a fost chiar “Jewel in the Palace”, mergand pe principiul “daca ungurii nu au dat faliment cu el, nu vom da nici noi” (sic!), dupa o testare pe TVR2 a reactiei publicului din Romania cu serialul “Damo”. Febra serialelor coreene abia incepuse, caci dupa cum TVR1 a fost deschizator de drumuri in media, posturi concurente au facut coada la distribuitorii de seriale coreene, invidiosi pe romance-of-the-three-kingdomsratingurile obtinute de postul national. Din 2009 pana in prezent, explozia de filme si seriale asiatice pe tot mai multe canale de televiziune, mai mari sau mai mici, e evidenta. Tot inaintea tuturor televiziunilor si site-urilor ulterior aparute, asiacinefil a fost primul site din Romania ce a tradus un serial asiatic modern. La scurt timp, au inceput sa apara tot mai multi amatori ce-si adaugau numle prin diverse traduceri de proasta calitate in dreptul rubricii “traducerea si adaptarea”, fara a avea macar habar ce inseamna sa traduci corect un text dintr-o limba in alta limba, daramite sa adaptezi continutul traducerii (poate o sa radeti, dar pentru unii adaptare insemna sa… sincronizeze un text pe un film, asta ca sa va dati seama de amatorismul vajnicilor urmasi ai doamnei traducerilor din Romania, Irina Margareta Nistor). Iar amatorismul a continuat sa se propage pana in zilele noastre cand vine vorba de traduceri in “limba romana” facute de asa-zisi traducatori, traduceri justificate printr-o fireasca pasiune care insa nu obliga pe nimeni sa imparta cu altii propriul agramatism. Inconstienta sau propriul orgoliu ii fac pe unii ce nu stiu cu ce se mananca o traducere sa isi creeze bloguri personale gratuite prin care sa-si raspandeasca “capodoperele” pe cont propriu (nu inteleg de ce acest efort inutil daca nu din orgoliu sau lipsa de ocupatie, cata vreme exista site-uri ilegale de subtitrari unde sub un id anonim iti poti pune la dispozitie capodopera in fata ochilor a zeci de mii de utilizatori deodata, mai mult sau mai putijn interesati sa-ti citeasca debitarile urmarind un film), a caror existenta efemera se incheie in scurt timp. Spre deosebire de acest fenomen pur amatorist al blogoreei sau blogarelii unora (spuneti-i cum vreti), asiacinefil se discoiaza de orice blog sau initiativa individuala de realizare a unor traduceri, deci orice comparatie cu amatori aparuti si disparuti peste noapte nu-si are rostul. Calitatea, seriozitatea si unitatea echipei Asia Team e binecunoscuta de peste 5 ani, unii din membrii actualei echipe realizand traduceri inca din 2005, cu 3 ani inainte de fondarea asiacinefil. Orice membru nou dornic sa faca parte din echipa trebuie inainte de toate sa-si demonstreze abilitatile in stapanirea cel putin a unei limbi straine in afara de stapanirea gramaticii limbii romane, iar daca acest criteriu e indeplinit, trebuie sa treaca si proba caracterului si loialitatii fata de aceasta comunitate. Multi au batut de-a lungul anilor la usa noastra, dar putini au reusit sa se mentina in echipa, ridicandu-si propriul standard de cunostinte in domeniul realizarii de traduceri si, mai ales, alegandu-se cu prieteni in aceasta comunitate, lucruri pe care nu le poti gasi pe bloguri de doi lei, pe site-uri de subtitrari sau in comunitati mari in care te pierzi ca individualitate. Zeci de persoane ne-au ajutat in decursul celor 5 ani de existenta, dar putini din vechea garda au mai ramas, multi cazand, in timp, proba caracterului, dand dovada de lacomie, lipsa de 7 ani de acasa sau de caracter infect. Cei care tin in viata acest site in pezent prin munca lor, prin prezenta lor zilnica pe forum, prin donatiile lor si prin implicare sunt prezentul site-ului asiacinefil. Trecutul e de mult istorie, cu care ne mandrim, iar viitorul il vor scrie cei care peste 1, 2, 5 ani vor sustine prin contributia lor aceasta comunitate.

lee-jun-ki-iljimae-1Comunitatea asiacinefil s-a cristalizat in jurul forumului asiacinefil si al contului nostru de facebook. Daca pe forum fiecare este liber sa-si expuna pasiunea pentru luma filmului asiatic si nu numai, nu ii trecem cu vederea pe cei ce ne sustin comunitatea pe facebook, care chiar daca nu ne pot fi atat de aproape, cel putin la nivel de atasament fata de lumea filmului asiatic au aceleasi ganduri ca si noi. Forumul asiacinefil a luat nastere la aproape un an distanta de la fondarea asiacinefil.com, in momentul in care nevoia de a comunica cu fanii iubitori ai Asiei a devenit presanta. Tot mai multa lume ne vizita site-ul, iar necesitatea de a ne cunoaste intre noi a dat nastere la ideea unui forum. Desi forumul s-a creat in aprilie 2009, primele conturi de utilizatori au luat fiinta pe 16 august 2009, si, spre cinstea lui, primul utilizator, Vasy, este si in prezent membru al forumului, devenind oficial cel mai vechi membru activ al forumului asiacinefil (desigur, dupa admin). In timp, au fost stabilite si perfectionate reguli interioare de functionare a forumului, adaptate la ultimele evolutii din domeniu. Inflorirea comunitatii si aparitia sacalilor exclusi datorita comportamentului si lipsei de caracter ne-a obligat sa ne adaptam situatiei, iar in timp inscrierile au fost inchise. In momentul in care munca echipei de traducatori a inceput sa fie furata, iar traducerile noastre au ajuns instrumente de a face bani pentru bloguri aparute si disparute peste noapte, din nou ne-am adaptat si am mai triat din utilizatorii neaveniti. Aceste masuri firesti de autoaparare au fost interpreetate de niste frustrati ce au ales Park Si Hoo acuzat de hartuiresinguri sa paraseasca cominitatea deschizandu-si site-uri fara viitor cu 10 vizitatori pe zi ca masuri “dictatoriale”, starnind doar amuzament si demonstrandu-le penibilitatea. Ce e mai hilar e ca personaje care odata au fost administratori pe forumul asiacinefil si care au dat afara in mod expres anumiti useri pentru ca nu le-a placut “hramul” ce-l poarta, au ajuns sa strige cot la cot cu acestia impotriva asiacinefil. Dar asa cum apa trece, pietrele raman, la fel si cainii latra, caravana trece. Un lucru este insa sigur, anume politica din prezent privind forumul asiacinefil; cel putin in privinta forumului ne dorim o comunitate cat mai concentrata, cu persoane serioase, care sa ne viziteze cel putin o at ape luna, care sa gaseasca aici o a doua casa unde sa-si petreaca in mijlocul prietenilor timpul liber imbinand utilul cu placutul. In mare parte, acest obiectiv, al unui forum serios, cu oameni responsabili, care sa stie sa se exprime mai mult decat printr-o iconita sau rostind niste cuvinte nearticulate, cum vezi peste tot pe internet, a fost atins.

La 5 ani de la infiintare, primul site dedicat filmului asiatic din Romania, asiacinefil.com, tine sa multumeasca tuturor celor care in prezent sustin aceasta comunitate. Enumerarea unor nume, de fapt a unor id-uri, e inutila, pentru ca suntem sustinuti de atata lume incat fara voie ar putea fi omise niste nume. Vom incerca si in acest an sa-i rasplatim pe cei ce ne sunt alaturi, cu ocazia sarbatorilor de iarna, asa cum deja a devenit o obisnuinta de 2 ani incoace. De asemenea, vom aduce niste imbunatatiri privitoare la partea tehnica, o investitie pe termen lung posibila numai si numai datorita donatiilor membrilor comunitatii. Dar sa nu stricam surprizele ce le avem pregatite si sa ne bucuram de cei 5 ani impliniti astazi. La multi ani tuturor asiacinefililor !

In paralel cu filmarile la serialul “ATHENA”, cunoscuta actrita Soo Ae a participat la filmarile thriller-ului de senzatie “Midnight FM”. Filmul a stationat 2 saptamani la rand pe prima pozitie in box-office-ul coreean si a a avut incasari de peste 8 milioane de dolari, fiind unul din filmele de success ale anului 2010. Dupa doar 4 zile a avut incasari de peste 2,3 milioane de dolari. “Midnight FM” a avut premiera internationala in cadrul Festivalului International de Film din Hawaii si, o luna mai tarziu, a castigat 2 premii” Premiul pentru Cea mai buna interpretare feminina – Soo Ae, la Blue Dragon Film Awards si premiul pentru Cel mai bun sunet FX la editia a 8-a a Premiilor Filmului coreean. Rolul principal negativ este interpretat de Yoo Ji-tae, ce a devenit cunoscut in “Ditto”, iar mai apoi a devenit un nume odata cu rolul negativ din “Old Boy”. Cu un scenariu bine structurat si cu prezenta carismatica in rolul principal a actritei Su Ae (pe care cand o vedem in roluri negative, cand in roluri neutre, si, din cand in cand si in roluri pozitive), “Midnight FM” ofera un film plin de tensiune, de care iubitorii genului nu vor fi dezamagiti.

Sun-Young este o fosta prezentatoare de stiri exilata in lumea undelor radio, unde de mai bine de 5 ani este gazda emisiunii nocturne “Midnight FM”. Pasionata de melodiile din filmele americane si de metaforizarea lor, de-a lungul anilor si-a strans o multime de admiratori cu care pastra legatura in direct, prin e-mailuri sau prin scrisori. Mama singura, Sun-Young se decide sa renunte la emisiunile de la miezul noptii pentru a pleca in New York, unde fiica ei de 6 ani urma a fi supusa unei noi operatii. In seara in care urma a avea loc ultima emisiune, Sun-Young o roaga pe sora ei sa stea cu fiica si cu nepoata ei. Insa timpul emisiunii, un strain patrunde in casa ei si le ia ostatice pe fiintele dragi lui Sun-Young. In acel moment incepe un joc psihologic de la distanta, prin intermediul telefonului si al undelor radio, in care Sun-Young incearca sa salveze viata fiicei sale din mainile periculosului strain. Insa surprizele nu vor conteni sa apara.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com