filme coreene

Scarlet Innocence (2014) – lecţia iubirii, între obsesie şi rãzbunare

Publicat: sâmbătă 14 februarie 2015

Scarlet Innocence posterPe langa tema razbunarii, ce o intalnim in aproape toate filmele si serialele coreene ca liant al unor povesti de viata mai mult sau mai putin extraordinare, o alta tema preferata a cineastilor din peninsula coreeana pare a fi obsesia relatiei extraconjugale. Conform unui sondaj recent, 79% din barbatii casatoriti si 15,5% din femeile casatorite coreene recunosc faptul ca au comis cel putin o data adulter. Adulterul e o infractiune pedepsita de legea coreeana, iar banii nu pot cumpara sanctionarea cu inchisoarea a comiterii acestui act, odata dovedit. In mod straniu, conceptual, o relatie extraconjugala e cel mai des considerata un act romantic curajos si rebel, decat o tradare morala. Poate si de aceea s-a discutat aprins pe aceasta tema in societatea coreeana a ultimilor ani, multi sustinand ca adulterul ar trebui rezolvat in cadrul unor procese civile, nu penale. Un lucru este cert: cu toata legislatia veche de mai bine de jumatate de secol, adulterul e un fenomen ce se petrece zi de zi in traditionala societate coreeana, constituind o importanta sursa de inspiratie pentru industria de film. O astfel de poveste este prezentata si in “Scarlet Innocence”, la exact un deceniu dupa memorabilul “The Scarlet Letter”. Chiar daca filmul nu se centreaza pe consecintele penale ale adulterului comis de personajul principal, un reputat profesor si scriitor, realizatorii reusesc sa incadreze perfect problema adulterului in tematica generala a filmului, o poveste romantica care pe masura ce avanseaza ia o turnura dramatica. Fara a se ridica la nivelul lui “The Scarlet Letter”, presarat, insa, cu destule scene erotice, filmul lui Yim Pil-sung a atras atentia prin distribuirea in rolul principal a cunoscutului star Jung Woo-sung (The Divine Move, Cold Eyes), care la 41 de ani interpreteaza un Don Juan ca la 20 de ani, tacut, ce vorbeste prin scrierile sale, dar care e plin de defecte. Esom (ce a putut fi vazuta in “Psychometry” si “Man on High Heels”) interpreteaza dezinvolt personajul feminin sedus de Jung Woo-sung, o actrita care desi nu are o infatisare naturala (operatiile estetice o dau de gol), reuseste sa joace rolul dual al victimei inocente fara a avea o clipa vreo rezerva in a intra complet in pielea personajului sau.

Scarlet Innocence secventa 2Prins in mijlocul unui scandal de hartuire sexuala, profesorul de la Litere Shim Hak-kyu (Jung Woo-sung) e trimis pe perioada anchetei facultatii sa predea cursul de “Introducere in scrierea unui roman” intr-un orasel de provincie. Primit de un alai nesfarsit de ciresi in floare, profesorul ajunge in orasel si are impresia ca a pasit intr-o alta dimensiune: totul este seren, aerul curat si razele calde ale soarelui ii mangaie plapand fata, locul in sine pare incremenit undeva in trecut. La un moment dat, aflat in fata unei bacanii, ochii lui se intretaie cu ai unei tinere ce ii priveste curioasa tinuta la patru ace, total nepotrivita pentru acel loc. E Deok-yi (Esom), fata care vinde bilete in parcul de distractii al oraselului, ajutandu-si mama muta sa-si duca existenta cotidiana. Si, da, se indragosteste la prima vedere de chipesul profesor aflat in prag de 40 de ani. Afland de cursurile sale, desigur se inscrie sa participe, ramanand fascinata de cuvintele celui pe care treptat ajunge sa-l considere prima si unica lui iubire. El nu ezita sa se implice intr-o relatie, si asta cu toate ca acasa are o fiica de 8 ani si o sotie depresiva, a carei gelozie e stapanita doar de pastilele antidepresive. Lumea incepe sa vorbeasca in micul orasel linistit, iar relatia neadecvata dintre cei doi, despartiti de aproape 20 de ani, devine barfa zilei. Evenimente tragice urmeaza, insa, sa se petreaca, iar vietile celor doi se vor schimba in mod iremediabil. Va supravietui iubirea lor incercarilor destinului ? Si… a fost, macar, iubire ?

Scarlet Innocence secventa 1Atmosfera lui “Scarlet Innocence” e una romantica, simtindu-se, totodata, un parfum de mister pe toata durata lui. Si nu, acesta nu vine de la ciresii in floare de la inceputul filmului, ce paveaza drumul “spre Rai” oferind un spectacol vizual unic, ci de la o tensiune care nici nu realizezi cum se acumuleaza. Faptele sunt banale, iar povestea parca a mai fost vazuta: el, profesor la Litere in capitala, trimis in exil intr-un orasel de provincie sa invete oamenii de la tara cum se scrie un roman, ea, fata inocenta si naiva de la tara, ce se indragosteste imediat de cuvintele si aspectul fizic al profesorului. Nu conteaza ca intre cei doi exista o diferenta de varsta de peste 15 ani, o diferenta de experienta de viata si de principii. Si asa se naste o iubire interzisa, ce am vazut-o in atatea si atatea filme cu adulteri, in care principala responsabilitate ar trebui sa cada pe umerii celui care insala. De altfel, titlul filmului, “Scarlet Innocence”, e o combinatie metaforica a celor doi termeni ce definesc relatia secreta a protagonistilor: “scarlet” inseamna, la figurat, ceva “desfranat”, deci simbolul adulterului comis de unul din parteneri, in timp ce “innocence” face trimitere la puritatea tinerei ce cade in capcana adulterului in numele unei iluzorii “iubiri”, cum o numeste ea. O relatie similara am avut ocazia sa vedem in recentul film “Innocent Thing”, in care un profesor de liceu se lasa sedus de o eleva ce a facut o pasiune molipsitioare pentru el, doar ca acolo intreaga poveste se consuma intr-o perioada scurta de timp. In “Scarlet Innocence”, relatia celor doi protagonisti e prezentata in doua etape diferite de evolutie, surprinzand personajele la varste diferite. Acest lucru da spectatorului perspective unei evolutii a acestora, oricine putand realiza evolutia sau involutia celor doua personaje. Asadar, filmul nu este deloc static, din contra, uneori da impresia ca durata lui de doar 111 minute e prea scurta pentru a spune povestea asezat. Structurat pe doua parti importante, filmul ne dezvaluie intai o poveste romantica, dupa care totul pare a se rupe, devenind precipitat. Scarlet Innocence secventa 1A doua parte e o insiruire de evenimente ce lasa prea putin loc spectacolului vizual (ce abunda in prima parte), concentrandu-se mai mult pe trairile interioare si regretele personajelor. Poate ca acest ritm atipic a tras in jos filmul, multe lucruri putand fi dezvoltate si extinse, insa probabil bugetul limitat al productiei si-a spus cuvantul. Ramane o poveste interesanta (nu are nimic nou in ea, dar are farmecul ei propriu), interpretarea buna a lui Jung Woo-sung si a partenerei sale Esom si o coloana sonora placuta ce fac din “Scarlet Innocence” un film situat la granita dintre comercial si artistic, o gura de oxigen intr-o cinemtografie ce incepe sa se sufoce cu scenarii pline de clisee si subiecte reluate monoton fara incetare. Astfel de filme prezinta mereu o provocare pentru spectatori, si chiar daca uneori bugetele limitate nu aduc si lovituri la box-office, festivalurile internationale reprezinta o buna ocazie de a le face cunoscute (in acest caz, “Scarlet Innocence” a fost prezent la celebrul festival de la Toronto, unde a si avut premiera mondiala).

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Tazza 2: The Hidden Card (2014) – un sequel de succes dupã un film de succes inspirat din lumea jocurilor de noroc

Publicat: sâmbătă 7 februarie 2015

Tazza 2 posterAnul 2014 a adus, mai mult decat orice alt an, o multime de sequel-uri in peisajul cinematografic coreean. Sa fi intrat in criza de idei scenaristii coreeni ? In septembrie au inceput filmarile la “My Sassy Girl 2”, ce va avea pemiera in mai 2015; Friend 2 – The Great Legacy s-a lansat cu surle si trambite si a fost unul din cele mai slabe sequel-uri din cinematografia coreeana. In cele din urma, producatorii coreeni s-au riscat si cu un sequel la “Tazza”, care la vremea lui, in 2006, a fost unul din cele mai mari succese de box-office din Coreea, obtinand incasari de pste 36 de milioane de dolari. Investitia in mult asteptatul sequel a meritat, “Tazza: The Hidden Card” obtinand aproape 31 de milioane de dolari incasari. Filmul, inspirat din lumea jocurilor de noroc, are la baza o manhwa omonima publicata in 2006, a doua din seria “Tazza” (prima a stat la baza filmului din 2006). Jang Joon-hwan, regizorul lui “Hwayi”, a fost cooptat initial sa se ocupe de proiect, in conditiile in care Choi Dong-hun, regizorul filmului din 2006 dar si al succesului “The Thieves” a refuzat remake-ul. Tazza 2 ar fi trebuit sa se lanseze in 2008, dar dupa retragerea regizorului Jang Joon-hwan, proiectul a intrat in impas. Speculatiile despre sequel au continuat, in conditiile in care manhwa Tazza ajungea la a patra serie, fiecare avand personaje si povesti diferite. In 2012 regia a fost incredintata lui Kang Hyun-chul, cel care a mai regizat Speed Scandal (2008) si Sunny (2011), iar in 2013 a fost finalizat si castingul, filmarile incepand pe 2 ianuarie 2014. In rolurile principale au fost distribuiti actori din tanara generatie, extrem de cunoscuti, precum Choi Seung-hyun (cunoscut ca T.O.P., vazut in IRIS, 71 Into the Fire sau Commitment), Shin Se-kyung (din R2B Return to Base sau serialele When a Man Loves, Deep Rooted Tree sau Fashion King) si Lee Ha-nui (cunoscuta si ca Lee Honey, ce a putut fi vazut in serialul Shark). Acestia sunt completati de o multime de actori de top si veterani, precum Yu Hae-jin, Lee Kyung-young, Kwak Do-won, Kim Yun-seok sau Oh Jun-se, rezultand o galerie de personaje interesante, plasate in contextul unui scenariu dinamic.

Tazza 2 secventa 1Ham Dae-gil de mic era fascinat de jocul de carti. Avea si o chemare pentru asta, talentul ajutandu-l sa se descurce inca de mic in viata. Frecventand salile de jocuri de noroc, la adolescenta o cunoaste pe Mi-na, de care se indragosteste la prima vedere. Insa un context nefericit de evenimente duce la injunghierea unui gangster local, in momentul in care Dae-gil incearca sa salveze viata bunicului sau. Drept urmare, fara a sti daca gangsterul a murit in urma atacului sau, Dae-gil ia cei 6.000 de dolari stransi de mama lui pentru zile negre si e sfatuit sa paraseasca orasul. O lasa in urma si pe prima lui iubire, Mi-na, nu inainte de a o cere in casatorie. Viata lui continua in capitala, unde prin intermediul prietenului sau Charlie (Jja-ri) ajunge sa lucreze ca valet la o sala de jocuri ilegale de noroc. In scurt timp reuseste sa castige increderea sefului cel mare, care afla de talentul lui in jocul de carti si se decide sa il primeasca in banda lui de trisori. Si totusi, intr-una din zile, o tanara vaduva, d-soara Woo, isi face aparitia la sala de jocuri, Dae-gil fiind imediat cucerit de farmecele ei. In secret cei doi incep o relatie, departe de ochii celorlalti, Dae-gil vazand-o in aceasta pe Mi-na, prietena inocenta din orasul lui natal. Dar aceasta relatie e doar inceputul necazurilor pentru Dae-gil, care ajunge sa fie implicat in jocuri murdare, sa fie manipulat si inselat de cine se astepta mai putin. Drumul lui in lumea cruda a jocurilor de noroc se afla abia la inceput.

Tazza 2 secventa 3“Tazza 2: The Hideen Card”, ce a castigat un pemiu (Shin Se-kyung pentru popularitate) si a avut 6 nominalizari, e un caz destul de rar de sequel reusit, nu doar in lumea filmului coreean. Povestea este atat de captivanta incat te intrebi cum poti face un filme de aproape 2 ore si jumatate numai despre lumea jocurilor de neoroc, fara ca privitorul sa se plictiseasca. Ei bine, se poate, iar succesul financiar al retetei confirma asteptarile pe care trebuie sa le ofere un sequel. Lumea jocurilor de noroc nu e cea a muritorilor de rand. Pentru a face parte din ea, ba trebuie sa fii vaduva fericita mostenitoare a unei averi de milioane de dolari, ba trebuie sa ai afaceri care sa-ti aduca sume mari de bani intr-un timp relativ scurt, ba sa fii interlop. Pasiunea pentru jocul de carti o poate avea oricine, insa accesul in acest univers restrans e ca cel in Paradis: doar cei ce merita ajung acolo. A se citi cei pe care averea ii recomanda. In aceasta lume ingusta a jucatorilor de elita isi face loc Dae-gil, nepotul personajului cheie din productia din 2006, Go-ni, care calca pe urmele unchiului sau. Si, vrand nevrand, soarta il conduce, in final, tot spre razbunare. Ambitios, talentat si avand toate calitatile pentru un trisor innascut, Dae-gil se confrunta cu dilema oricarui jucator de jocuri de noroc. Pornind de la nimic, ajunge sa aiba tot ce isi doreste: bani, femei si, poate mai putin interesat de asta, prestigiu. Tazza 2 secventa 2Un prestigiu pentru care multi ar da ani din viata, dar pe care el nu il pretuieste. Invata “meseria” de trisor pentru a face bani, iar in final se inrevede si o mica dorinta de razbunare, daca soarta tot ii scoate in cale persoana ideala pentru implinirea acestui obiectiv. Desi in aceasta lume a jocurilor de noroc, totul ar trebui sa duca cu gandul ca totul e planificat, nimic din ce face Dae-gil nu e calculat dinainte. Joaca din instinct si talent, netradand nici un moment vreo slabiciune, nici macar atunci cand blufeaza. Adversarii pe care ii intalneste nu joaca niciodata cinstit, cu exceptia ultimului sau adversar, dar poate exista cinste in lumea trisorilor ? Constient ca ajunge intr-o veritabila jungle din care poate supravietui doar pacalind la randul sau, Dae-gil invata tainele jocului de carti de la maestrul sau din umbra si, ca si in “The Divine Move”, cauta “Mainile lui Dumnezeu”, o mana de carti norocoasa ce nu poate fi batuta de nici o alta carte, si care reprezinta desavarsirea in jocul de carti. Se spune ca cel ce reuseste sa o aiba, realizeaza ca a sosit momentul in care trebuie sa se retraga, deoarece nu mai poate obtine nici Tazza 2 sevneta 5o alta satisfactie in acest domeniu. Intreaga echipa de actori e extraordinara, ai senzatia de familiaritate de la inceput pana la sfarsit, iar scenariul contribuie din plin la reusita finala. Practic povestile se succed una in continuarea celeilalte, nimic nu este previzibil, si cand crezi ca o poveste s-a terminat, incepe o alta care de fapt o continua. Rasturnarile de situatie sunt la ele acasa, astfel ca nu poti anticipa evolutia niciunui personaj, cu exceptia celor doi protagonisti, Dae-gil si Mi-na. T.O.P. mai are de crescut pentru a fi un actor… de top in Coreea (deocamdata poate concura doar in topurile de… popularitate sau muzicale), in timp ce Shin Se-kyung e la fel de acida si tafnoasa ca in rolurile sale anterioare, care ii vin ca o manusa (oare asa o fi si in viata reala ?). Despre restul distributiei, numai calificative de la excelent in sus, existand cateva personaje care au talentul de a te face efectiv sa le urasti, cum e Jang Dong-sik, cu o eterna raceala si siguranta interpretat de Kwak Do-won. Cu o asemenea interpretare si scenariu, Tazza 2 The Hideen Card nu putea fi decat un succes. Un film de vazut si revazut, pe care fanii unui “The Thieves”, de exemplu, il vor savura la maxim fara urma de indoiala.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

“Mai Ratima” (2013) – Bae Soo-bin şi Park Ji-soo în debutul regizoral al lui Yoo Ji-tae

Publicat: vineri 6 februarie 2015

Mai Ratima poster“Mai Ratima”, ce a avut premiera mondiala la Festivalul de la Busan (octombrie 2012), 8 luni mai tarziu avand si premiera in cinematografele coreene, reprezinta primul lung-metraj regizat de apreciatul actor coreean Yoo Ji-tae. Dupa ce ne-a impresionat cu roluri memorabile in “Attack the Gas Station !”, “Ditto”, “Running Wild”, “Traces of Love” sau “Midnight F.M”, acesta a incercat si o cariera ca regizor si scenarist, devenind unul din cei mai tineri regizori coreeni in 2008, cand debuta cu scurtmetrajul “Out of My Intention”, la doar 32 de ani. “Mai Ratima” a marcat debutul acestuia ca regizor al unui film de lung-metraj, castigand la Deauville Premiul Juriului, in 2013. Intitulat initial “A Boy Dreams of Sansevieria”, “Mai Ratima” spune povestea de iubire dintre un coreean trecut de 30 de ani, aflat la limita de jos a societatii, si Mai Ratima, o “mireasa” thailandeza casatorita formal cu un coreean, cu 10 ani mai tanara. Yoo Ji-tae nu apare in acest film, desi el e atat regizorul, cat si scenaristul si principalul producator (prin propria companie de productie, Yoo Movie, fondata de actor in 2005). La aceasta productie cu buget redus si-au adus contributia si KOFIC (Asociatia Nationala de Mai Ratima si regizorul Yoo Ji-taeFilm Coreeana), dar si cateva posturi tv coreene, in timp ce distributia a fost completata de cativa actori cunoscuti, nu vedete de prima mana cum reuseste Kim Ki-duk de fiecare data. Ca veni vorba de Kim Ki-duk, filmul lui Yoo Ji-tae se aseamana mult cu productiile lui Kim Ki-duk, insa intre cei doi mai e inca o distanta mare, “Mai Ratima” aratand evidente carente la unele capitole (scenariul e bun, dar nu spune mai nimic nou, in timp ce uneori imaginile par de amator, chiar daca la acest capitol avem parte la inceput de cateva idei vizuale interesante). In rolul principal masculin a fost distribuit popularul actor Bae Soo-bin (din k-dramele Secret Love, 49 Days si Dong Yi), in timp ce in rolul protagonistei feminine o vedem pe debutanta Park Ji-soo, ce anul trecut a debutat si pe micul ecran in serialul “Surplus Princess”. Rolul Mai Ratima din acest film i-a adus si premiul pentru Cea mai buna actrita debutanta la “Blue Dragon Film Awards” (2013). So Yu-jin din “Bel Ami” (unde a avut un rol foarte asemanator cu cel din acest film) si “Happy ! Rose Day” aduce putina tensiune in poveste, colorand putin scenariul. In rolurile secundare vom recunoaste mai multi actori veterani de top, ce au acceptat sa participe la acest proiect datorita pieteniei cu Yoo Ji-tae. (Lee Joon-hyuk, Oh Dal-su, Oh Gwang-rok). Per total, “Mai Ratima” a castigat 2 premi si a avut 4 nominalizari, un inceput promitator pentru cariera regizorala a lui Yoo Ji-tae.

Mai Ratima secventa 2Soo-young (Bae Soo-bin) e un barbat coreean atragator, trecut de 30 de ani, cu vise irealizabile datorita statutului sau social. De la o varsta frageda a trebuit sa se intretina singur, invidios fiind pe colegii de scoala care mergeau la studii in strainatate sau in vacante interzise lui. Ramas fara un loc de munca, acesta cocheteaza cu lumea interlopa, implicandu-se in furturi marunte pentru a-si castiga existenta. Mai Ratima (Park Ji-soo) e o imigranta thailandeza cu 10 ani mai mica, venita in Coreea pentru a-si intretine familia. Pentru a da o forma legala sederii in Coreea, aceasta a venit ca mireasa a unui barbat coreean cu probleme psihice, a carui familie a luat un imprumut pentru a o aduce si a o intretine. Mai Ratima lucreaza la mica fabrica de textile a familiei, insa e supusa abuzurilor fizice si verbale ale fratelui sotului si, respectiv, ale mamei-soacre. In momentul in care constata ca de mai bine de 6 luni nu a mai primit nici un ban pentru munca prestata, ii cere bani cumnatului, fapt ce starneste furia acestuia. In conditiile in care acesta refuza sa rezolve prelungirea vizei de sedere a tinerei in Coreea si recurge la amenintari ca o va denunta autoritatilor, se isca un incident in plina strada intre cei doi. Din senin apare Soo-young la fata locului, luand apararea cavalereste tinerei abuzate si fugind cu aceasta. Intre cei doi se naste mai intai o prietenie bazata pe incredere reciproca, iar mai apoi isi face loc treptat iubirea. Pentru a scapa de trecut, se decid sa plece in Seul sa-si incerce norocul. Doar ca aici toate visele lor se frang, unul dupa altul, in tacere si suferinta…

Mai Ratima secventa 1“Mai Ratima” e o drama realista despre societatea coreana contemporana si mentalitatea ei intr-o lume a globalizarii. Yoo Ji-tae a avut ideea filmului inca din perioada facultatii, trebuind sa mai treaca 15 ani pana cand acestei idei sa se transforme intr-un film. In cei 15 ani, lumea in sine s-a schimbat, nu insa si mentalitatea in privinta discriminarii la adresa imigrantilor. Daca in anii ’90, recesiunea ce a lovit economia coreeana a facut tara neatractiva pentru imigratie, dupa boom-ul economic imigranti in special din Asia de Sud-Est au vazut in Coreea un veritabil El Dorado al Estului. Politica restrictiva a autoritatilor fata de acest fenomen in crestere a dat nastere unor modalitati aparent legale pentru femeile din tarile sarace sa se stabileasca legal in Coreea si sa munceasca, trimitand bani familiilor din tara natala: asa-numitele casatorii aranjate. Acte formale, nascute fara vreun sentiment sincer intre parteneri, casatoriile aranjate au ajuns tot mai frecvent o forma mascata de abuz, ce ascundea diferente insurmontabile de mentalitate, limba si civilizatie. Filmul lui Yoo Ji-tae despre asta vorbeste, despre reticenta societatii coreene fata de straini, in special daca acestia provin din tarile sarace ale Asiei de Sud-Est, despre rasism, intoleranta, conservatorism si ura.

Mai Ratima secventa 3“Mai Ratima” ridica o problema ce o intalnim in orice societate dezvoltata (si nu numai): cea a castigarii existentei printr-o slujba decenta. Iar modul in care e pusa problema de regizor arata ca aceasta problema nu e doar una cauzata de factori externi, cum ar fi imigratia, ci e o consecinta fireasca a globalizarii. Orice fiinta umana isi doreste o viata decenta, iar dupa cum o spuneau inca din secolele trecute cugetatorii iluministi, orice fiinta umana e libera sa-si caute fericirea. Uneori aceasta nu poate fi gasita in locul de bastina, in satul natal, in orasul sau tara natala, iar cautarea ei presupune sacrificii, renuntari, asumarea unor riscuri imprevizibile. Cei doi protagonisti ce au ajuns sa se cunoasca in urma unui context nefericit de evenimente sunt o femeie thailandeza venita in Coreea pentru a castiga bani pentru intretinerea familiei sale sarace, Mai, si un coreean ce in absenta posibilitatii de a-si gasi o slujba onesta se ocupa cu furturi marunte, Soo-young. Fugiti cu ultimele economii din Pohang, oraselul de provincie unde nu mai aveau nici o perspectiva de viitor, vanati de politie si avand vise mari de realizare, acestia ajung impreuna in Seul. El viseaza ca intr-o zi sa poata sa cumpere toate cladirile turn de pe o strada, devenind un gangster de Seul, ea se multumeste sa dea un telefon dupa ce vede un anunt intr-un metrou in care i se promit venituri rapide si usor obtinute. Dar amandoi esueaza in scurt timp si realizeaza ca realitatea e mult prea cruda pentru a-si putea implini visele in jungla Capitalei. Si atunci, cum ramane cu iubirea care, incet-incet, se infiipa intre cei doi, pe masura ce fiecare incepe sa vada in celalalt un sprijin, aparand increderea reciproca ? Poate ea sa se nasca in aceste conditii vitrege si, mai ales, are vreo sansa de realizare intr-un fel sau altul, o finalitate ?

Mai Ratima secventa 4Yoo Ji-tae nu ezita sa isi critice compatriotii pentru rasismul si cinismul de care dau dovada fata de straini. Desi prezinta mai multe situatii cinice, din 10 situatii, doua sunt pozitive, aratand si latura umana a coreenilor. Un moment cinic, greu de uitat, e cel in care un politist ce nici macar nu are o prietena o intreaba pe Mai cum e in Thailanda, pentru ca se gandeste sa-si petreaca acolo luna de miere. Acest lucru tradeaza mentalitatea celor ce au o slujba stabila, bine platita, ce privesc tarile sarace precum Thailanda, Filipine sau Vietnam ca pe niste destinatii exotice de distractie. Si asta in conditiile in care se stie ca in prezent tarile dezvoltate ale Asiei se confrunta cu un aflux de imigratie dinspre tarile sarace, ce da nastere la ingrijorare si la prea putine solutii. Daca Europa a adoptat oarecum modelul american, devenind ea insasi un creuzet in care se amesteca printre europeni si o multime de imigranti ilegali veniti din tari arabe sau din Africa Maghrebiana, Coreea si Japonia sunt extrem de reticente in aceasta chestiune, adoptand o politica dura ce consta in vize de sedere pe termen scurt ce pot fi prelungite in niste conditii destul de dificile. Pe langa abuzurile ce pot lua nastere in urma acestei politici (principala modalitate de a pacali aceste masuri sunt asa-zisele casatorii cu mirese vietnameze, thailandeze, filipineze etc, ce n-au la baza decat un interes financiar, dand nastere unor adevarate retele ce nu sunt departe de traficul de oameni), mai trebuie adaugata si atitudinea, mai ales in randul populatiei de varsta a treia, fata de straini, deseori rasista, intoleranta si ultraconservatoare. Toate aceste lucruri sunt excelent zugravite in film de Yoo Ji-tae, fie prin niste susoteli ale unor batrane, fie prin tratamentul inuman la care e supusa Mai de mama-soacra “poama acra” sau prin abuzurile cumnatului sotului ei cu probleme psihice.

Un tablou complet si realist al societatii coreene contemporane, din care lipseste sclipiciul lumii fermecatoare a chaebol-ilor omniprezenta in principalul produs de export media al Coreei, k-dramele, o lume pestrita, cu cersetori, interlopi, prostituate, cu saracie si suferinta, cu imbogatiti peste noapte si cu statii de metrou pline de oameni ai strazii, o imagine care ridica semne de intrebare si lasa loc de meditatie. “Mai Ratima” e un film cu un mesaj puternic, umanist, de care cinematografia coreeana atat de comerciala a ultimului deceniu avea nevoie. “Mai Ratima” poate fi piatra de temelie a unei cariere regizorale stralucite a unui mare actor, al carui debut e unul remarcabil. Ramane sa-i urmarim urmatorii pasi.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

My Brilliant Life (2014) – Kang Dong-won şi Song Hye-kyo într-o poveste emoţionantã de familie

Publicat: duminică 1 februarie 2015

My Brilliant Life poster“My Brilliant Life” nu abordeaza o tematica noua in cinematografia mondiala, poate doar in cea coreeana, astfel ca subiectul sau e unul previzibil. Filmul are la baza romanul “My Palpitating Life” scris de Kim Ae-ran si publicat in 2011, asta dupa ce alte doua filme pe o tematica similara fusesera lansate (in Statele Unite – “Jack”, in 1996, cu regretatul Robin Williams, si “Paa” in India in 2009, un film cu nu mai putin de 23 de premii si 10 nominalizari). Regizorul filmului, E J-yong, e o figura apreciata in Coreea, fiind regizorul ce a relansat cariera actritei Lee Mi-sook cu filmul “An Affair” (1998) si cel care i-a adus primul rol major pe marele ecran starului serialelor tv Bae Yong-joon in controversatul remake “Untold Scandal” dupa “Les Liaisons dangereuses”. Ultimul succes l-a cunoscut cu productia cu buget redus “Actressess” din 2009, un documentar semi-improvizat despre celebritatea si umanitatea unor actrite intervievate in timpul unei sedinte foto. Dupa 5 ani in care a realizat un scurt metraj si un documentar, E-yong revine cu aceasta poveste tulburatoare, reusind din nou sa impresioneze audienta. De aceasta data, filmul a fost si un succes de box-office, chiar daca e din nou un low-budget, obtinand peste 11,6 milioane dolari incasari, amintindu-ne faptul ca desi topul filmelor coreene e dominat la box-office de productii My Brilliant life secventa 3cu buget ridicat sau comerciale, coreenii stiu sa aprecieze si altfel de productii, cu tematici nu neaparat atractive incat sa umple salile de cinematograf pana la refuz. Desigur, un rol crucial in succesul filmului l-a avut si echipa de actori, in rolurile principale fiind distribuiti starul Kang Dong-won recent vazut in rolul negative din “Kundo”, cunoscut dintr-o multime de productii de succes precum Woochi, Secret Reunion, Voice of a Murderer, Maundy Thursday, M sau Haunters. In rolul principal feminin, nimeni alta decat Song Hye-kyo (A reason to live, My Girl and I, The Grandmasters, cunoscuta mai ales din rolurile din seriale de succes precum “That Winter, the wind blows”, “All In”, “Full House”, “Hotelier” sau “Autumn in my heart”). In schimb, poate adevaratul star al filmului e Jo Sung-mok, un actor-copil de 13 ani, debutant, ce interpreteaza personajul central al flmului, pe Ah-reum, rol care cu siguranta ii va adduce premii si ii va deschide o cariera stralucita in lumea filmului.

My Brilliant Life secventa 1Han Dae-su (Kang Dong-won) si Choi Mi-ra (Song Hye-kyo) s-au cunoscut la varsta adolescentei; el tanar aspirant in sporturile de contact, ce se visa intr-o zi un mare sportiv de taekwondo, ea eleva visatoare de liceu, ce spera sa devina intr-o buna zi cantareata. Printr-un context hazliu de evenimente, cei doi se intalnesc intamplator tocmai intr-un lac, unde unul se relaxa intr-o zi dogoritoare de vara asteptand sa-i pice din cer o prietena, iar cealalta nimereste din intamplare pentru a se salva de la atacul unui roi de albine furioase. Iar ceea ce destinul a infaptuit, cei doi au desavarsit: la 17 ani, Mi-ra ramane insarcinata, si are de gand sa pastreze copilul. Si asta spre disperarea nu doar a viitorului tata, ce-si vedea cei mai frumosi ani ai vietii ruinati, ci si a familiilor celor doi. Daca ea e primita cu o bataie pe cinste de parintii ei, el decide sa fuga de acasa, satul de bataile primite de la tatal sau, iar daca mai pui la socoteala ca cei 5 frati ai lui Mi-ra nu pot sa lase nepedepsit un astfel de gest, putem sa intelegem dificultatea deciziei pe care cei doi trebuie sa o ia. 16 ani mai tarziu, ii regasim sot si sotie mutati din provincie tocmai in Seul. El, sofer de taxi, ea spalatoreasa la o spalatorie de rufe. Si da, sunt parintii unui baiat de 16 ani, Ah-reum (Jo Sung-mok). Doar ca soarta nu a fost la fel de generoasa si pentru acesta, Ah-reum suferind de o boala rara ce apare o data la 30 de milioane de cazuri, progerie. Desi varsta cronologica si mintea lui Ah-reum sunt ale unui copil de 16 ani, acesta are trasaturile unei persoane de 80 de ani. Si ce e mai grav, mai are cateva luni de viata. Drept urmare, Ah-reum incepe sa scrie o poveste… Povestea splendidei vieti a parintilor lui.

Jo Sung mok, transformarea pentru rolul din My Brilliant Life“My Brilliant Life” e o emotionanta poveste de familie ce are in centrul sau un baiat de 16 ani bolnav de progerie. Acesta este interpretat exceptional de actorul-copil Jo Sung-mok, aflat la prima aparitie pe ecran. La cei 13 ani ai sai, acesta a declarat, legat de rol de debut: “Initial am avut o multime de griji in privinta interpretarii, insa platoul de filmare a fost un loc cald si confortabil. Totul a fost perfect. Regizorul si membrii staffului, alaturi de Hye-kyo (mama) si Dong-won (tatal) au fost draguti cu mine, astfel ca am putut interpreta natural.” Personajul interpretat de Jo Sung-mok are varsta biologica de 80 de ani, insa cronologic are doar 16 ani. Daca urmaresti personajul din film si actorul din viata reala, deosebirile sunt flagrante. Si asta pentru ca echipa din spatele acestui film a colaborat cu artistul Greg Cannom, un secialist in make-up castigator a 3 premii Oscar si nominalizat de 9 ori la categoria Cele mai bune machiaje cu filmele in realizarea carora a fost cooptat. E suficient doar sa amintim faptul ca el este omul ce a creat machiajele ce au imbatranit personaje celebre din filme precum “The Curious Case of Benjamin Button”, “Babel”, “Big Mamma’s House 2”, “Bicentennial Man” si multe alte succese hollywoodiene sau chiar de la Bollywood, el “imbatranind-o” pe actrita Priyanka Chopra in “Seven Signs Forgiven” (2011). Si de aceasta data machiajul personajului bolnav de progerie e fara cusur si realist, iar interpretarea pustiului – deosebita. Nici starurile filmului, Kang Dong-won si Song Hye-kyo nu au fost mai prejos. Desi amandoi au aceeasi varsta (33 de ani), pe langa rolurile obisnuite de parinti adulti acestia isi interpreteaza propriile roluri si din anii adolescentei, pentru aceasta importanta perioada din scenariul filmului nefiind cooptati actori tineri. My Brilliant Life secventa 2Astfel, il putem vedea pe Kang Dong-won elev de liceu cu o frizura tipica unui elev de la tara, sau pe Song Hye-ko ca o scolarita in uniforma, amandoi descoperind iubirea la “inocenta” varsta de 17 ani. Scenariul e previzibil, insa regizorul are grija sa spuna povestea cu multe flashback-uri si din mai multe unghiuri, astfel ca aceasta desi ne apare liniara, e de fapt compusa din mai multe fragmente care puse cap la cap reconstituie un tot, o viata de poveste cu bune si cu rele, vazuta prin ochii unui copil… de 80 de ani ! Nu in ultimul rand, filmul prezinta si modul in care o persoana ce sufera de o boala grava e perceputa de societate, si, din pacate, din acest punct de vedere, “My Brilliant Life” este dureros de realist. Indiferenta si mai ales periferizarea unor persoane care arata altfel decat cele sanatoase e de-a dreptul ucigatoare, iar filmul nu insista neaparat pe reactia parintilor baiatului la aceasta atitudine a societatii, cat pe modul in care baiatul simte aceasta periferizare, si cum isi accepta cu curajul si maturitatea unei persoane adulte povara propriei existente. Un film dur, emnotionat, care te lasa cu lacrimi in ochi, o productie coreeana de exceptie ce ne arata ca melodramele pot fi spuse si altfel decat dupa reteta clasica arhicunoscuta iubitorilor genului. Un film de nota 10 ce nu trebuie ratat !

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.com.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Rain şi Kim Tae Hee împreunã, în China

Publicat: joi 29 ianuarie 2015

Rain si Kim Tae Hee in ChinaActorul-cantaret coreean Rain si prietena lui, actrita Kim Tae Hee, sunt, inca, impreuna.

Conform unor surse din industrie, cei doi au fost vazuti in Shanghai, China. Kim Tae Hee a zburat la Shanghai pentru a se vedea cu Rain care in prezent filmeaza pentru serialul chinezesc “Diamond Lover”. Cei doi, care sunt un mare subiect pentru presa tabloida, au devenit un cuplu la sfarsitul anului 2012 si prefera sa-si petreaca timpul impreuna in afara Coreei, pentru a evita atentia publicului larg. La sfarsitul anului 2013, Kim Tae Hee a zburat la Los Angeles pentru a se intalni cu Rain care era in oras pentru filmarile la filmul “The Prince”; cei doi au fost vazuti impreuna intr-un parc de distractii. Anul trecut ziarele au scris despre Rain si Kim Tae Hee ca ar urma sa se casatoreasca, dupa ce s-a descoperit ca Rain, care era de religie budhista, a fost botezat si a trecut la religia catolica, Kim Tae Hee avand aceasta religie. Cei doi au negat insa zvonurile.

Kim Tae Hee este intr-o pauza de filmare dupa ce a incheiat filmarile la serialul “Jang Ok Jeong” (2013),in timp ce Rain filmeaza de cateva luni in China pentru serialul “Diamond Lover”. Faptul ca cei doi sunt oficial un cuplu a fost dezvaluit la inceputul lui 2013, cand Rain inca mai avea de satisfacut 6 luni din stagiul militar obligatoriu.

(Sursa: [email protected], asiacinefil.com)

Traducerea: chocolate_cleo – asiacinefil

The Pirates (2014) – bandiţi vs piraţi într-o aventurã reconfortantã a la Moby Dick

Publicat: vineri 9 ianuarie 2015

Pirates poster“The Pirates” a fost unul din cele mai asteptate filme ale anului 2014 in Coreea. Si asta pentru ca in distributia plina de nume mari, in rolul protagonistilor producatorii au readus pentru a doua oara impreuna doi actor foarte indragiti ai Coreei, Kim Nam-gil si Son Ye-jin. Cei doi aparusera impreuna in 2013, in serialul “Shark”, ce a marcat si revenirea lui Kim Nam-gil pe micul ecran dupa perioada stagiului militar obligatoriu. Son Ye-jin ne-a incantat cu aparitiile din ultimele sale 3 filme, “Spellbound”, “The Tower” si “Blood and Ties”, aflandu-se la primul ei rol principal intr-un film de epoca (mai aparuse in 2002 in excelentul “Chihwaseon”, dar acolo a avut un rol secundar, iar filmul era de o cu totul alta factura). In schimb, pentru Kim Nam-gil, rolul din “The Pirates” marcheaza relansarea carierei sale, avand pana acum la active doar cateva filme, in majoritatea avand aparitii meteorice sau in roluri secundare. Si spunem asta deoarece in 2014 a mai aparut intr-un film, iar in acest an deja are anuntate alte doua proiecte. Pe langa cei doi protagonisti, in alte roluri bine conturate ii revedem pe Lee Kyoung-young, excelent in rolul temutului pirat Soma, pe Pirates secventa 1Yoo Hae-jin, responsabil cu buna dispozitie, pe Kim Tae-woo, la fel de antipatic in rolul Sefului Mo ca in rolul nesuferit din serialul “That Winter, the Wind Blows”, pe simpatica Sulli, pe Oh Dal-soo sau Ahn Nae-sang. Singurul care mai lipsea din distributie e Lee Moon-shik, un obisnuit al rolurilor comice, si cum acestea au fost din abundenta, producatorii l-ar fi putut include si pe acesta in distributie. Filmul e regizat de Lee Suk-hoon (Dancing Queen) si scris de scenaristul lui “Chuno” (Slave Hunters) si a lui “My Girlfriend is an agent”. Cu o asemenea echipa, nu trebuie s ane mire ca filmul a castiugat 3 premii si a avut o multime de nominalizari, fiind vandut in 15 tari importante ale lumii. Filmarile au durat mai bine de o jumatate de an, devenind cel de-al doilea film coreean al anului 2014 la box-office, dupa Roaring Currents, avand incasari de peste 64 de milioane de dolari. Ceea ce a atras publicul in salile de cinematograf a fost nu doar distributia, ci si prezentarea filmului drept un fel de “Piratii din Caraibe” in versiune coreeana. In final a iesit un amestec de “Piratii din Caraibe” cu “Moby Dick”, dar nu s-a suparat nimeni pentru asta.

Pirates secventa 2In anul 1388, Goryeo se afla la apusul existentei sale. Yi Seong-gye pune la cale o tradare, pentru a prelua puterea regala si a fonda o noua tara cu sprijinul si recunoasterea dinastiei chineze Ming: Joseonul. Jang Sa-jung (Kim Nam-gil) este un soldat aflat in subordinea Sefului Mo, mana dreapta a complotistului, si refuza sa devina tradator. Cel mai bun prieten al sau este ucis chiar de catre Seful Mo, iar dupa o confruntare cu acesta, Jang reuseste sa fuga, dezertand. Acesta devine Tigru Nebun, seful unei bande de talhari fara prea multa minte, ascunsi in munti, ce dau lovituri la pont. Doar ca de fiecare data sau pontul e gresit, sau au ghinion, cert e ca loviturile lor nu au succes, iar banditii sunt pusi mereu pe fuga. Pe mare, sinonimul banditilor sunt piratii. Stapanul marilor e Capitanul Soma (Lee Kyoung-young), un pirate sangeros si necrutator, a carui mana dreapta e Yeo-wol (Son Ye-jin), foarte populara in randul echipajului. In momentul in care Capitanul Soma isi tradeaza camarazii, dand pe 7 din acestia pe mana Sefului Mo, confruntarea cu Yeo-wol e iminenta. Rezultatul: Soma e infrant, iar Yeo-wol devine noul capitan si stapan al marilor. Ceea ce va mobilize ins ape toata lumea si o va aduce pe mare e… Pecetea Regala incredintata de Imparatul Ming noul rege, ca si denumirea noii tari (Joseon). Acestea sunt pierdute de un supus al Regelui pe drumul de intoarcere, cand corabia e distrusa de o balena uriasa, iar Pecetea e inghjtita de aceasta. Toata lumea porneste pe urmle balenei, iar ce urmeaza e o harababura de tot rasul.

Pirates secventa 3“The Pirates” sa fie varianta coreeana a “Piratilor din Caraibe” ? Poate doar ca imagine de promovare, machiaje si costume. Interpretarea lui Kim Nam-gil desi este comica, pare usor fortata, si e undeva foarte departe de spontaneitatea lui Jack Sparrow (sau mai bine zis Johnny Depp). Son Ye-jin e si ea departe de interpretarea copiei sale din productia hollywoodiana interpretata de Keira Knightley, insa trebuie sa recunoastem ca cei ce s-au gandit la distribuirea celor doi indragiti actori coreeni in rolurile principale au stiut sa aleaga actorii ce se aseamana cel mai mult cu cele doua staruri de la Hollywood. Iar cu putin machiaj si costume orice lipsa se poate completa, rezultatul final fiind uluitor ca imagine. Pana si personajul negativ are o infatisare “pitoreasca”, parul si barba alba dar si tatuajul de pe fata potentand parca samanta raului ce salasluieste in respectivul personaj. In privinta piratilor de rand si a talharilor de pe uscat, ni se propune o gama larga de personaje secundare care mai de care mai haioase si mai nostime, aici distingandu-se Yu Hae-jin, care e de-a dreptul memorabil in rolul unui pirat care decide sa renunte la pirateria pe mare cand vede pe cine a slujit, si sa treaca la activitati similare pe Pirates secventa 4uscat, dar constata ca viata nu e mai usoara si mai lipsita de pericole in munti. Si cand te gandesti ca singurul lucru pe care si-l dorea era doar putina atentie… Surprinzator, filmul debuteaza in cel mai serios mod cu putinta, dupa 25 de minute neexistand nimic care sa tradeze ca ar fi o productie de epoca cu accente comice; din contra, lucrurile par serioase, iar Kim Nam-gil isi joaca acceptabil rolul de soldat loial Goryeo si regelui ce urmeaza sa fie detronat. In momentul in care devine seful banditilor si dezerteaza, lucrurile se schimba, dupa cum o denota si poecla pe care si-o insuseste, “Tigru Nebun”. Iscusit in manuirea sabiei, devine un poznas ce nu ezita sa o ia la sanatoasa inaintea camarazilor sai mai inceti atunci cand situatia devine priculoasa. Ca talhar, e genul care ar face orice pentru propria persoana, dar si pentru cei necajiti si persecutati de bogatasi, iar camarazii lui, usor de manipulate, mereu vad in el un adevarat conducator, respectandu-l. Trasaturile sale sunt similare cu cele ale Capitanului Yeo-wol (Son Ye-jin), care e insa mai indaratnica dar si mai constienta de rolul ei, motiv pentru care increderea Pirates secventa 5ce i-o acorda cei din jurul ei se bazeaza pe o popularitate evidenta. Mult mai realista, ea isi pastreaza sangele rece in orice situatie, iar cand e sa aleaga intre a implora pentru viata ei sau a muri cu demnitate ca un pirat adevarat, ghiciti ce alege ea, si ce alege el… Din pacate, chimia dintre cei doi nu prea functioneaza in acest film, iar vina probabil apartine scenaristului, care nu i-a oferit lui Son Ye-jin prea multe ocazii sa zambeasca. Fiind un personaj mereu incruntat si preocupat mai mult de binele celorlalti decat de propriul ei bine, ea contrasteaza cu imaginea personajului lui Kim Nam-gil, mereu pus pe sotii si nazbatii, mereu cu zambetul pe buze si plin de viata si energie. Din aceasta cauza, si relatia care se infiripa intre cei doi pare una artificiala, fortata, deloc naturala. In rest, “The Pirates” ramane un film agreabil, ce contine unele scene comice de nota 10, umor de situatie si efecte speciale ce au adus filmului si un pemiu pentru realizari tehnice Daca la inceput povestea e usor incoerenta, nefiind explicat clar contextul in care e inserata povestea, ne vom lamuri pe parcurs ce trasee va urma fiecare personaj, filmul devenind captivant si amuzant. Cu toate asemanarile si deosebirile de orice productie hollywoodiana, “The Pirates” ne demonstreaza din nou ca avand la dispozitie un buget de doar 13 milioane de dolari, se pot face filme atractive pentru toate categoriile de varsta, care sa devina mari succese de box-office.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Miss Gold Digger (2007) – aventuriera Han Ye-seul prinsã în clasica dilemã: bani sau iubire ?

Publicat: duminică 4 ianuarie 2015

Miss Gold Dogger posterIn ultimul deceniu, societatea coreeana a cunoscut serioase transformari. Chiar daca in planul mentalitatii aceasta a ramas tributara traditiei, unele elemente de parvenitism si-au facut tacit loc, devenind azi ceva obisnuit. Asa cum in societatea noastra a aparut “specia” “pitipoanca”, si in Coreea si-au facut loc asa-numitele “aventuriere” ce vaneaza averile barbatilor bogati. Fara a avea neaparat o cultura generala solida si o instruire adecvata, cum erau pe vremuri asa-numitele curtezane (gisaeng), aventurierele isi fac un tel din a duce o viata lipsita de griji pe spinarea unui sponsor, in speranta ca “izvorul bucuriei” nu va seca niciodata si ca, poate, intr-o zi, isi vor vedea viitorul asigurat daca nu ca sotii, cel putin ca amante. Si asta pentru ca in centrul gandirii acestor persoane sta intotdeauna banul. Cum arata viata de zi cu zi a unei astfel de persoane ? Cam acesta este subiectul comediei romantice regizate de debutantul Park Yong-jib in 2007, “Miss Gold Digger”. Povestea este scrisa de scenaristul Park Eun-young (Maundy Thursday, My Dear Enemy, Heartbreak Library), si chiar daca nu este la fel de stralucita ca celelalte scenarii ale sale, filmul e agreabil. “Miss Gold Digger” marcheaza debutul pe marele ecran al excelentei actrite Han Ye-seul, care a si atins apogeul carierei sale in 2008, acest rol aducandu-I 4 premii, din care 3 pentru intrepretare si unul de popularitate. Aparitia ei in acest film vine exact dupa rolul pe care ni-l amintitm din serialul “Fantasy Couple” (Jo Anna), si intr-o mare masura se aseamana destul de mult, si de aceasta data personajul ei fiind unul incapatanat si arogant. De aceasta data nu exista un protagonist masculin dupa clasica reteta a comediilor romantice, ci 4 personaje masculine ce impart un rol de protagonist. Acestia sunt interpretati de figuri cunoscute, precum: Lee Jong-hyuk (din “Crush and Blush”), Kwon Oh-jung (recent vazut intr-un rol secundar in “Empress Ki”), Kim In-kwon (din “Almost Che” sau “Divine Move”) si Son Hyo-young, singurul nume mai putin cunoscut (ce interpreteaza rolul rapper-ului), pentru care “Miss Gold Digger” a fost si singurul film de pana acum.

Miss Gold Digger secventa 1Shin Mi-su (Han Ye-seul) e o tanara care stie sa profite din plin de atu-ul sau principal, frumusetea, fiind totodata si descurcareata la locul de munca, in calitate de sefa de echipa reusind sa nu scape nici un contract de publicitate obtinut pentru firma la care lucreaza. In plan personal, insa, este singura. Si acesta nu e un motiv de tristete; din contra, profita la maxim de viata, principiile ei fiind cele ale unei persoane practice. Mai exact, e ceea ce in termenii de azi s-ar numi “vanator de averi” sau “aventuriera”. Viseaza ca intr-o zi sa cunoasca barbatul ideal, pe cat posibil atragator, dar mai ales cu bani sau cel putin cu o slujba influenta. Pentru a fi sigura ca nu da gres in alegerea sa, se cupleaza nu cu unul, ci cu trei barbati deodata. Prima ei victima e Lee Jun-seo, un barbat aratos, cu o avere impresionanta, care ii cade repede la picioare si o umple de daruri care mai de care mai costisitoare. Al doilea e Yun-cheol, un barbat deloc atractiv, ochelarist tocilar, ce nu reuseste nicicum sa ia examenul pentru barou, spre a deveni procuror al Republicii. Desi nu are bani, e o “investitie” de perspectiva ce nu poate fi neglijata. In sfarsit, a treia persoana pe care o place e Hyun-jun, un rapper pe care il cunoaste intr-un club, tanar naiv atras de infatisarea fetei, la fel, o “investitie” de viitor in cazul in care ar fi devenit un star. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, jucandu-se cu cei trei precum cu niste animale de companie, intr-una din zile Mi-su sparge ghiveciul de flori din fata imobilului apartinand unui locatar artagos si ursuz, Dong-min. Pentru fapta sa si pentru incapatanarea de a nu-si recunoaste vina, Mi-su e umilita si pusa sa isi ceara iertare la portavoce in auzul intregului cartier. Acest incident avea sa fie doar inceputul unui lung sir de ghinioane, in care cei doi vecini vor fi implicati. Doar ca e o problema: daca ceilalti 3 barbati au cazut foarte repede la picioarele ei, Mi-su constata ca Dong-min cel artagos e unul din putinii barbati ce pare indiferent la farmacele ei. Care sa fie misterul ?

Miss Gold Digger secventa 2“Miss Gold Digger” e o comedie romantica linistita, cu momente comice usoare, in care actrita principala Hen Ye-seul e pilonul intregii intrigi. De la ea porneste totul si la ea se intoarce totul. Prestatia ei e una deosebita (dovada si cele 4 premii castigate), de multe ori mimica ei facand mai mult decat toate replicile de rostit la un loc. Daca nu stiti cum arata un “vanator de averi”, Mi-su e intruchiparea perfecta a acestei notiuni, definitia insasi. Cu o infatisare angelica si inocenta, Mi-su poate juca orice rol in fata cuceririlor ei facile. Cand esti tanar si frumos, toata lumea e la picioarele tale, asa ca neobisnuit ar fi sa existe cineva care sa nu cedeze farmecelor din prima. Mi-su e docila si lingusitoare cu prietenul bogatas, constienta fiind ca in functie de comportamentul ei de moment viata i se poate schimba instant. Vorbeste mieros cu acesta, pare cea mai blanda creatura din lume si se declara o adepta inflacarata a principiului ca iubirea, nu banul, aduce fericirea. In schimb, cu procurorul aspirant, care e sarac lipit, comportamentul i se schimba radical. Si asta pentru ca stie ca victima sa nu are nimic de oferit momentan. I se adreseaza uneori pe un ton poruncitor si stabileste clar regula jocului: daca nu ia nici de data asta examenul pentru procuratura, relatia lor se va sfarsi. Doar ce folos sa ramana cu un etern invatacel in care mai mult investeste ea din economiile ei decat sa primeasca ? Cu rapperul aspirant lucrurile stau altfel. Acesta e un tanar in jur de 20 de ani, si ceea ce o atrage la el e, pe langa posibilitatea unui viitor stralucit in show-biz, si aspectul sau fizic placut, o atractie fireasca, cata vreme ceilalti doi “iubiti” sunt oarecum trecuti de prima tinerete. Insa acesta Miss Gold Digger secventa 3e total imatur, interesat intai sa o aduca in patul lui, si abia apoi sa o pastreze sub pretextul ca “o iubeste nespus”. Cat il priveste pe vecinul artagos, acesta nici macar nu se poate califica pentru pozitia de “aspirant” la farmecele ei, cata vreme e rece ca gheata si de fiecare data cand are ocazia o pedepseste dupa principiul “dupa fapta si rasplata” fara nici un regret. Cam greu de ales din aceasta oferta, nu ? Cei 3 barbati reprezinta tot atatea fete ale iubirii, anume barbatul cu bani, barbatul sarac dar care prin munca proprie poate ajunge sus, si barbatul naiv abia iesit din adolescenta, al carui univers e destul de limitat si al carui unic atu e entuziasmul tineretii. Mi-su are 3 oportunitati pentru a-si asigura un viitor lipsit de griji. O a patra, desi inimaginabila (vorba aceea cu extremele care niciodata nu se atrag poate fi rasturnata intotdeauna cand vine vorba de sentimente), exista si ea ca alternativa la cele 3. Ce va alege eroina noastra sireata ? Poate concluzia ei de la final spune totul despre povara ce apasa pe umerii ei: “E foarte greu sa fii femeie in ziua de azi”. Va depasi cu bine aceasta dilema existentiala ? Ramane sa descoperiti urmarind aceasta savuroasa comedie romantica.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Vic (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

While You Were Sleeping (2008) – o comedie „inocentã” despre pãcatele celei de-a doua tinereţi

Publicat: vineri 2 ianuarie 2015

While you were sleeping posterFara a avea vreo legatura cu subiectul celebrei productii hollywoodiene “While You Were Sleeping”, productia coreeana omonima din 2008 – probabil mult mai amuzanta si mai putin romantica – are in centrul ei o femeie trecuta de 40 de ani, aflata in fata unei dileme. La propriu. Factorul cauzator: alcoolul. Dilema: cine e misteriosul barbat in compania caruia si-a petrecut ultima noapte ? Iar de la aceasta dilema se trag o multime de incurcaturi, presupuneri si aluzii ce starnesc zambete, rezultand o comedie usoara agreabila si totodata atat de tipic coreeana. Ca orice comedie, prudctia e un “low-budget” realizata fara nume mari in distributie sau in staff-ul tehnic. Regizorul Kim Jung-min are la activ un film horror (4 Horror Tales – Dark Forest) si 200 Pounds Beauty 2, o comedie-sequel realizata in 2010 care nici pana azi nu a avut premiera. Actorii protagonisti nu au nume, insa sunt extrem de simpatici si de bine alesi pentru aceste roluri: Ye Ji-won (ce a avut un rol secundar in recenta k-drama “Naeil’s Cantabile”, inca un esec glorios marca KBS), Tak Jae-hoon (din comedia “The Worst Guy Ever”), carora li se adauga alte cateva figuri cunoscute ale filmului de comedie coreean in roluri secundare: Kim Hyun-suk, Lee Jae-hoon sau Kim Ki-cheon.

While you were sleeping secventa 1Trecuta de 40 de ani si avand o multime de prieteni, Yoo-jin are o problema: nu are de ani bun un iubit. Existenta ei e una anosta, impartindu-si timpul intre slujba de la birou si internet, unde mai scrie pe furis la serviciu cateva randuri la o manhwa online sub pseudonimul “Anne Frizura Nebunatica”, aluzie la frizura ei epatanta ce starneste mai tot timpul zambetele celorlalti. Intr-una din zile se imbata la o iesire la un karaoke cu colegii de serviciu si, rupandu-i-se filmul, se rasteste la seful ei, anuntand ca-si va da demisia. A doua zi, cand isi revine din mahmureala, se trezeste fara slujba. Dar mai grav decat atat e ceea ce s-a intamplat dupa iesirea la karaoke. Si asta pentru ca Yoo-jin s-a trezit dimineata in camera unui hotel de lux deranjata la telefon de angajati pentru a achita nota de plata. Nota de plata la ce ? Distractia in compania unui barbat misterios a costat-o pe aceasta nu mai putin de 2.157 $ si 33 de centi, incluzand room-service si un vin frantuzesc scump. Desigur, barbatul a fost de negasit, nota de plata ramanand in seama ultimului ramas… sau mai bine zis a ultimului trezit din mahmureala. Pentru Yoo-jin incepe o veritabila cursa contra cronometru pentru aflarea adevarului legat de ce s-a petrecut… in timp ce ea dormea. Nimeni nu scapa banuielilor, pornind de la colegii de serviciu si mergand pana la fostul ei iubit.

While you were sleeping secventa 2Filmul e o comedie savuroasa fara vedete in distributie, cu un scenariu simplu dar consistent ce aduce multa buna dispozitie celui ce se incumeta sa-si rupa 90 de minute din timpul liber pentru vizionarea lui. Personajul principal, interpretat de actrita Ye Ji-won, e prototipul femeii trecute de 40 de ani care nu a reusit sa-si traseze clar obiectivele in viata, motiv pentru care existenta ei e una aflata in degringolada. Yoo-jin are un loc de munca la un birou unde daca iti superi seful si nu esti servil risti oricand sa ajungi pe drumuri. Deci nu putem vorbi de aspiratii privind cariera pentru a le folosi ca scuza a situatiei sale jalnice. Pe internet are un blog unde isi publica o manhwa online la care scrie cand are timp, are chiar un fan club format din 2 membri (ea si fostul ei iubit) si se minte pe sine dand importanta inutilei sale activitati. De la despartirea de fostul ei iubit de la care se implineste aproape un deceniu, Yoo-jin nu a mai avut un prieten apropiat, inecandu-si des amarul in bautura. Acest obicei a devenit tot mai frecvent in ultimul timp, pana cand din cauza lui se trezeste despuiata in patul unui hotel de lux, fara a sti ce s-a intamplat si cu cine si-a petrecut noaptea de pomina. Ramasa pe cap cu o nota de plata exorbitanta, aceasta e hotarata sa il de ape mana politiei pe ticalosul ce i-a facut asta, dar cand sa il gaseasca, ia-l de unde nu-i ! Personajul Yoo-jin e unul amuzant pana la lacrimi, in ciuda faptului ca mai degraba inspira mila. Comedia ironizeaza anumite tare ale societatii coreene din ziua de azi, prim fiind patima alcoolului. Alcoolul e cel mai bun prieten al coreeanului in momentele de tristete, melancolie sau suparare, dar si la cele de veselie consumate in localuri gen karaoke. Prietenia cu alcoolul se vede treaba ca are efecte secundare nedorite asupra memoriei consumatorului, atunci cand se ingereaza in cantitati exagerate. Un alt aspect ironizat de film e aspiratia femeii independente, ce nu pune o cariera in prim plan, si care daca nu este suficient de hotarata ce-si doreste sa faca in viata, ajunge sa se zbata orbeste si sa cada in extreme. Yoo-jin e o persoana obisnuita, a carei frumusete nu doar ca a palit odata cu anii, dar care multi considera ca nu exista in cazul ei. Constienta de lipsurile sale sub aspectul infatisarii, aceasta nici macar nu incearca sa compenseze cu altceva, nerealizandu-si propriile defecte. Lungile seri petrecute in compania alcoolului o rup total de lumea in care traieste, iar tot ceea ce face e invaluit in ceata de la primul pahar pana la trezirea din betie ore bune mai tarziu. Comicul acestui personajWhile you were sleeping secventa 3 e potentat de ceilalti actori si actrite din distributie, care si ei par desprinsi din aceeasi lume aiurita in care Yoo-jin traieste: Chul-jin, un barbat de varsta ei tradat de infatisarea molatica; Hyun-joo, prietena ei grasana si vulgara ce nu ezita mai tot timpul sa o critice fara a se uita la propriul esec din viata personala; Jong-man, prorpietarul cafenelei, un ochelarist supraponderal ce inchide cercul de prieteni al lui Yoo-jin, asteptand sa-i surada norocul, eventual sa-i bata la usa cafenelei, lucru care se si intampla. Acestui cerc de prieteni i se adauga Suk-kyu, prima iubire a lui Yoo-jin, care la prima vedere pare partida ideala (aratos, manierat, educat), dar care se dovedeste a nu mai fi tanarul naiv din urma cu 10 ani. Cu ajutorul acestor personaje se creioneaza o poveste foarte amuzanta, cu multe situatii ce starnesc hohote de ras. Cine doreste sa se distreze, poate urmari relaxat acest film, satisfactia e garantata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Roaring Currents (2014) – povestea Amiralului ce a sfidat soarta în cea mai mare bãtãlie navalã din istoria Coreei

Publicat: duminică 28 decembrie 2014

Roaring Currents poster“Roaring Currents” este, fara indoiala, filmul anului 2014 in Coreea de Sud. Succesul sau fulminant reiese cel mai simplu din faptul ca la 21 de zile de la premiera, a devenit primul film difuzat intr-un cinematograf din Coreea care a depasit 15 milioane de bilete vandute ! Incasarile totale obtinute de acest film au depasit 131,5 milioane de dolari, “Roaring Currents” devenind cel mai de succes film coreean din toate timpurile. Si pe plan international filmul a fost foarte bine primit, obtinand 1,18 milioane de dolari in Statele Unite (mai mult decat “Masquerade” in anii trecuti) si peste 25 de milioane de yuani in China (aproximativ 4 milioane de dolari). Toate acestea s-au petrecut datorita unui buget de doar 18,6 milioane de dolari (ca o comparatie, productia “Shall We Dance ?”, un remake hollywoodian din 2004 dupa un mare succes japonez a avut un buget de 50 de milioane de dolari, iar un recent remake dupa “Oldboy” a fost produs cu nu mai putin de 30 de milioane de dolari, obtinand “uriasa” suma de 4 milioane de dolari la box-office in Statele Unite). Filmul a prins la publicul coreean in primul rand pentru ca e prima productie care descrie la scara larga o batalie navala importanta din istoria Coreei, ce putea sa-i schimbe definitiv soarta. Inspirat din fapte reale si prezentat cat mai realist posibil, “Roaring Currents” a fascinate si datorita distributiei extraordinare: Choi Min-sik in rolul amiralului Lee Sun-shin se autodepaseste (din nou, ca la fiecare noua aparitie), iar Ryu Seung-ryong, pe care unii il vor recunoaste mai greu datorita mastii si costumului military cu casca ce il poarta, interpreteaza rolul rivalului japonez al amiralului, Kurushima. Cho Jin-woong din “Deep Rooted Tree” si “”Beyong the Clouds” e de nerecunoscut in rolul Wakizaka, dovada ca echipa de la mahiaj si costume si-a facut exceptional treaba. Jin Goo (tanarul din “Mother”) si alte figure cunoscute ne vor incant ape durata celor peste 2 ore ale productiei, ce a fost filmata in decursul a aproape 6 luni in prima jumatate a anului 2013, iar asteptarile nu au fost inselate. Filmul a obtinut pana in pezent nu mai putin de 14 premii si 17 nominalizari, principalele pemii fiind pentru Cel mai bun actor (Choi Min-sik), Cea mai buna regie (Kim Han Min, regizorul altui succes de epoca, “War of the Arrows”, si al lui “Handphone), Cele mai bune realizari tehnice, Cea mai buna imagine si, desigur, Cel mai bun film.

Roaring Currents secventa 1Anul 1597. Pentru a doua oara, Peninsula Coreeana e amenintata de japonezi, care pun pe picioare o flota de peste 200 de corabii in vederea cuceririi rapide a Joseonului. Cu 6 ani in urma, soarta primului razboi coreeano-japonez a fost decisa de Amiralul Lee Sun-shin si de celebra lui corabie-testoasa ce a luat prin surprindere flota japoneza. Dar dupa glorioasa victorie, Lee Sun-shin a fost acuzat de tradare, deposedat de titlul militar si torturat. Insa in fata unei noi amenintari japoneze, acesta e reabilitat, reusind sa puna pe picioare o armata proprie si o flota de 12 corabii. Incursiunile tot mai dese ale piratilor japonezi in provincia Jeolla, ce e devastata, determina generalii Regelui Joseonului sa solicite Amiralului o unire a trupelor acestuia cu trupele terestre. De aici ia nastere o disputa interna intre generali, avand la baza anumite principii, Amiralul considerand ca Joseonul poate fi salvat doar intr-o batalie navala, nu si pe uscat. Ramanand consecvent acestui principiu, Amiralul construieste o noua corabie-testoasa care, sustinuta de cele 12 corabii, considera ca putea face fata uriasei flote japoneze invadatoare. Nici japonezii nu stau cu mainile incrucisate, un nou ofiter, Kurushima, fiind trimis personal de Primul Ministru Toyotomi Hideyoshi sa-l invinga pe legendarul Amiral. Acest lucru starneste furia lui Wakizaka, cel care fusese infrant cu 6 ani in urma de Amiral, ce se vede dat la o parte. O serie de evenimente vor schimba evolutia lucrurilor, Amiralul ajungand intr-o situatie fara iesire, avand misiunea imposibila de a salva Josenul de unul singur. Va reusi acest lucru ?

Roaring Currents secventa 3Cu o carte de vizita impresionanta, filmul face o incursiune in istoria zbuciumata a Coreei, in timpul dinastiei Joseon de sfarsit de secol XVI. Povestea din film are la baza fapte reale, fiind, desigur, presarata cu cateva elemente ce tin de imaginatia scenaristilor (nimeni altul decat Jun Chul-hong, scenaristul lui Kundo – Age of the Rampant si The Traget, si regizorul Kim Han-min, ce e si producatorul filmului). Despre viata lui Lee Sun-shin s-au facut o multime de seriale, documentare si filme mai vechi sau mai noi, iar in Coreea cel putin, acesta e o personalitate a istoriei nationale extrem de respectate, in ciuda conroverselor din jurul sau. Realizatorii prezentului film au preferat sa ii zugraveasca acestuia imaginea unui salvator al natiunii modest si noncomformist, greu de induplecat, un militar devotat si loial monarhului care l-a decazut din drepturi iar apoi l-a reabilitat. De asemenea, nu a fost trecuta cu vederea nici latura sangeroasa, negativa, a sa, acesta neezitand sa ucida cu sange rece un dezertor ce a incalcat legea militara si a carui justificare umana a gestuklui sau nu il misca absolut deloc pe Amiral. Mai mult, o sabie pastrata ca un totem de Amiral are insciptionate pe lama urmatoarele vorbe: “Jur pe sabia mea ca voi fi temut de lume. Cu o singura invartire a ei, voi picta lumea in sange.” Insa avem in fata – si acest lucru este extrem de interesant – un Amiral la apusul vietii sale, ce scuipa sange si a carui cea mai arzatoare dorinta este sa lase Joseonul in siguranta, ferit de pericolul japonez. Un an mai tarziu, dupa glorioasa victorie din batalia de la Mueognyang descrisa in acest film, Yi Sun-shin se stingea lovit mortal de un glont japonez, intrand in istorie ca unul din putinii amirali ai lumii neinfrant in cariera sa militara in nici o batalie din cele 23 pe care le-a purtat.

Roaring Currents secventa 2In prima sa jumatate, filmul este static, lent, dar suficient de captivant prin intrigile colaterale subiectului principal. A doua jumatate a sa prezinta batalia navala propriu-zisa, o inedita reconstituire cu ajutorul efectelor speciale a celei mai mari batalii navale din istoria Coreei. Desi in film se vorbeste de o flota japoneza de 200 de corabii (la un moment dat se vorbeste chiar de 300 de corabii) contra a 12 corabii coreene, in realitate 13 corabii corene au avut de infruntat 133 de vase japoneze de lupta, din care Amiralul a rapus 33 inainte ca celelalte sa se retraga. Filmul atribuie un rol important in schimbarea sortii bataliei curentilor maritimi, care s-au dovedit o capcana mortala pentru inamicul japonez. “Roaring Currents” nu este o productie deosebit de tacticizata, cu dialoguri legate de strategie plictisitoare. Intai e prezentata o imagine de ansamblu a celor doua tabere, cu obiective si prioritati, totul centrandu-se pe imaginea celor doi oameni cheie ai bataliei, Yi Sun-shin si Michifusa Kurushima. Mai apoi putem deduce trasaturile fiecarei tabere, din comportamentul celor doi lideri si al supusilor acestora. Tabara japoneza e prezentata exact asa cum se stie despre ea, anume una macinata de rivalitati interne, sangeroasa si salbatica in teritoriile cucerite, lipsita de coeziune sub aspectul coordonarii, insa disciplinata. Superioritatea militara evidenta nu e suficienta cand pornesti la drum cu gandul de a cuceri nu doar Joseonul, ci insusi imperiul Ming. Aroganta si mandria nemasurata a japonezilor sunt si ele trasaturi prezente din plin in jocul actorilor ce interpreteaza personajele japoneze. Un aspect ce trebuie remarcat sunt costumele militare ale ofiterilor japonezi, a caror culoare neagra si ale caror accesorii (coiful, masca pusa pe fata) sporesc noat de mister si fascinatie. De cealalta parte, daca japonezii aveau rivalitati personale la nivel de conducere, la coreeni situatia e si mai grava, disputele principiale dintre comandanti fiind dublate de o lipsa evidenta de disciplina militara. Costumul lui Yi Sun-shin nu e la fel de spectaculos ca cel al comandantilor japonezi, dar si acesta impresioneaza.

Roaring Currents secventa 4Subiectul este cursiv, actiunea e bine dozata in prima jumatate si dezlantuita in partea a doua, si legat de scenario poate un singur lucru poate fi reprosat scenaristilor, anume faptul ca nu e clarificata clar pozitia si autoritatea regelui Joseonului din acele timpuri. El apare zugravit doar din vorbele subalternilor militari, e o figura stearsa cu o autoritate indoielnica, iar mentinerea acestei ambiguitati ridica spectatorului semne firesti de intrebare legate de autoritatea lui Yi Sun-shin din acele momente de cumpana. Aflam, de exemplu, ca Amiralul reabilitat are o armata sub comanda sa, si o mini-flota pe care Regele nu o are. Ce ar trebui sa deduca de aici spectatorul ? Ca autoritatea de fapt nu e in mainile Regelui, ci a Amiralului ce tocmai a fost reabilitat, dup ace a fost considerat un tradator ? Yi Sun-shin are o libertate deplina de miscare si actiune; cand i se cere sa se uneasca cu trupele Regelui, acesta refuza, sustinand ca salvarea Joseonului poate veni doar prin infrangerea pe mare a inamicului. Acest lucru da nastere unei divergente de opinie cu comandantii militari ai trupelor de pe uscat, care incearca sa zadarniceasca planul Amiralului de construire a unei corabii-testoase. In rest, filmul are tot ce e nevoie pentru a fi captivant de la inceput pana la ultimul cadru: o poveste realista si credibila pana la un punct (anume pana cand intervine Cerul, dupa cum o spune Amiralul la final), o interpretare sublima a tuturor actorilor, imagini spectaculoase, efecte vizuale ce sporesc spectaculozitatea scenelor dinamice, intr-un cuvant tot ce e inclus in reteta unui blockbuster de succes istoric. Daca vreti sa aflati mai multe despre un important episod al istoriei Joseonului, acest film e o propunere ideala. Veti ramane cu o impresie puternica, care nu va va parasi cu una cu doua.

Traducere efectuta in pemiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil ! Timingul a fost lucrat manual linie ncu linie.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Dance, Dance (1999) – Joo Jin-mo descoperã tainele dansului şi ale iubirii

Publicat: joi 25 decembrie 2014

Dance, dance posterPopularitatea unor productii de peste ocean inspirate din lumea dansului, precum “Saturday Night Fever”, “Flashdance”, “Girls Just Want to Have Fun”, “Dirty Dancing” sau “Dance with Me”, dar si performanta japonezilor, care in 1996 lansau un film de exceptie, care va scrie istorie, intitulat “Shall We Dance ?”, ce arunca o privire asupra dansului de societate intr-o lume in care mentalitatea era inca puternic marcata de traditionalism, i-au determinat pe producatorii coreeni sa-si incerce si ei norocul in acest domeniu. Astfel, Moon Seong-wook, cel care in 1998 debutase ca regizor cu coproductia coreeano-poloneza “Taekwondo”, a schimbat registrul si a acceptat sa regizeze prima productie coreeana despre dansuri moderne, “Dance, Dance”. Desi reteta e una tipic americana, filmul e realizat in pur stil coreean, avand un farmec aparte. In rolul principal il revedem pe Joo Jin-mo, care la 25 de ani debuta ca protagonist intr-un film (dupa un rol minor in 1997), si, ce poate fi mai frumos decat sa-l vedem pe acesta intr-un rol ce aminteste de un alt “innocent” ce debuta in acelasi an ca protagonist in filmul “Calla”, Song Seung-heon ? Nici partenera lui Joo Jin-mo din acest film nu e mai prejos, frumoasa actrita Hwang In-young debutand la 21 de ani intr-un rol dinamic.

Dance, Dance secventa 1Jun-yeong (Joo Jin-mo) e un student la medicina putin dezorientat. A optat pentru aceasta facultate la insistentele parintilor sai, in absenta unei inclinatii deosebite spre altceva. Intr-una din zile vede o tanara, pe Jin-a (Hwang In-young), dansand pe scena unei sali de reprezentatii si ramane fascinat de frumusetea acesteia. Desigur, se indragosteste de ea la prima vedere, iar a doua zi revine in acelasi loc, doar pentru a afla ca fata a renuntat la studiile de dans. Mai apoi o zareste pe strada, o urmareste cu disperare si constata ca aceasta frecventeaza o sala de dans, unde se pregateste pentru meseria de dansator de fundal. Pentru ca totul sa para natural, Jun-yeong se decide sa frecventeze si el respectiva sala de dans, insa in scurt timp datorita antitalentului sau e pus sa se ocupe de curatenia salii. Dar el e fericit si cu asta, caci o poate vedea in fiecare zi pe Jin-a. Ziua merge la cursuri la facultatea de medicina, dupa-masa e prezent in sala de dans, iar seara invata cu zor pentru examene, purtat fiind de fiorii dragostei. Fara sa realizeze, Jun-yeong se indragosteste de… dans, iar toti membrii trupei isi schimba atitudinea fata de el, incercand sa-l invete dansul. Cel mai important profesor va fi, insa… Jin-a.

Dance, dance secventa 2“Dance, Dance” e o poveste romantica pe ritmuri moderne, ce demonstreaza ca si coreenii se descurca de minune cand vine vorba de a realiza filme inspirate din lumea dansului. Scenariul nu exceleaza, este simplist si lasa protagonistilor libertate deplina de exprimare, intregul farmec al filmului stand in atmosfera pe care actorii reusesc sa o creeze. Filmul e despre tentativa unui grup de tineri talentati, dar fara posibilitati materiale de a se realiza in domeniul lor, de a reusi in lumea dansului, debutand ca o formatie independenta de dansatori. Pregatiti ca un grup pentru succesul individual ca dansatori de fundal, acestia ar fi urmat sa insoteasca interpretul vocal sau formatiile muzicale in turnee sau in aparitiile televizate. In anii ’90, dansul si muzica aveau alte reguli ca in zilele noastre, iar industria era formata din impresari, interpreti, coregrafi si dansatori. Odata cu explozia Hallyu, industria muzicala coreeana sufera o adevarata revolutie in sensul eficientizarii ei, renuntandu-se la dansatorii de fundal, rolul lor fiind preluat chiar de catre interpretii vocali. Astfel, au luat nastere formatiile muzicale in care interpretii erau si dansatori, iar mai apoi, pentru a demonstra polivalenta talentului lor, acestia au inceput sa fie impinsi si spre debutul pe micul ecran, in seriale si show-uri de televiziune, devenind niste marionette ale marilor companii de impresariere, cu toate consecintele pozitive si mai ales negative. In 1999 insa, dansatorii erau foarte cautati de cei ce-si faceau o formatie, iar “Dance, Dance” face o incursiune realista in lumea aspirantilor din domeniu, in general tineri talentati dar lipsiti de posibilitati materiale, ce deseori cadeau prada capcanelor industriei, fiind nevoiti sa aleaga cat sunt dispusi sa faca pentru implinirea pasiunii lor pentru dans. Dance, dance secventa 3Jin-a isi doreste sa urmeze studiile unei universitati, dar pasiunea pentru dans mereu o impiedica sa-si faca curaj pentru acest pas. Jun-yeong, din contra, e student la medicina, dar ajunge sa se indragosteasca de dans, si se afla in aceeasi dilema ca cea pe care o place. Altfel spus, Jun-yeong are ceea ce Jin-a viseaza, pe cand Jin-a are ceea ce Jun-yeong viseaza. In mod evident, apropierea celor doi este inevitabila, insa filmul nu este despre sentimentele pe care cei doi ajung sa si le poarte, ci despre modul in care aceste sentimente sunt unite prin intermdiul dansului. Dansul e instrumentul prin care iubirea prinde glas, si e o adevarata placere sa urmaresti chimia celor doi protagonisti, naturaletea interpretarii lor si nu in ultimul rand sa savurezi o multime de momente muzicale superbe. Un film deosebit de placut, ce ne invita la o calatorie inedita in lumea dansului, a ambitiei si curajului de a-ti urma propriul destin asa cum iti dicteaza sufletul.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asaicinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

The Divine Move (2014) – Jung Woo-sung, despre go şi rãzbunare

Publicat: sâmbătă 15 noiembrie 2014

The Divine Move posterCineastii coreeni nu se feresc in a pune pe ecran povesti din domenii cat mai variate, uneori total necunoscute spectatorului de rand, mai ales cel non-asiatic. Daca in urma cu multi ani, “Tazza” ne introducea (ca si celebrul serial All In) in lumea cazionurilor si a jocurilor de noroc, fiind la vremea lor succese memorabile (dovada ca in acest an s-a realizat si mult asteptatul sequel Tazza 2), de aceasta data cineastii coreeni se autodepasesc, trecand granitele unui nou joc foarte popular in Asia, go-ul.Originandu-se in China antica, undeva acum 3000 de ani, go-ul e un joc de strategie jucat de 2 persoane, cu reguli simple, insa complex ca desfasurare, asemanator cu sahul. In numeroase filme asiatice, de epoca sau moderne, i-am vazut pe chinezi jucand weiqi, pe japonezi igo sau pe coreeni baduk. Toate sunt denumirile aceluiasi joc de go. Titlul celei mai noi productii coreene dedicate acestui joc, “The Divine Move”, se refera la o mutare din acest joc, si nicidecum la artele martiale, cum s-ar putea crede la o prima vedere. Jo Bum-gu, regizorul lui “Quick”, ne propune de aceasta data altceva decat un film care la baza se doreste a fi de actiune. Actiunea e prea putin importanta si e doar un pretext imbratisand clasica tema a razbunarii din filmele coreene, jocul de go fiind instrumentul prin care este infaptuita razbunarea. Astfel, filmul e impanzit de multe scene in care se joaca go si se preiau strategii din acest joc, implementate in situatii din viata reala, productia amintand mai degraba de obsedantele The Divine move secventa 1filme ale japonezilor in genul Trick sau Kaiji. “The Divine Move” a avut aproape 28 de milioane de dolari incasari, fiind in topul primelor 10 filme coreene ale anului, la succesul sau contribuind mai ales distributia, plina de nume mari sau de staruri in ascensiune. Dupa ce anul trcut a aparut intr-un rol negativ in “Cold Eyes” (oarecum o reeditare a rolului negativ dintr-unul din filmele de la inceputul carierei, “Born to Kill”), Jung Woo-sung apare in acest an in 3 roluri total diferite, demonstrand ca e un actor complt, pregatit pentru orice fel de rol. Distributia e completata de nume mari, insa fiecare dintre acestia au un rol limitat, “The Divine Move” fiind construit dupa principiul din “The Thieves” (se formeaza un grup de escroci ce pun la cale o razbunare). Ii vom recunoaste, astfel, pe Lee Beom-soo, Ahn Sung-ki, Kim In-kwon din “Almost Che”, responsabil cu buna dispozitie, Ahn Kil-kang – mana dreapta a personajului Mi-shil din “Queen Seon-duk” sau pe Lee Si-young din Killer Toon si Poeidon, care incet isi schimba profilul rolurilor acceptate, avand deja 32 de ani impliniti. Choi Jin-hyuk apare absolut gratuit in acest film, probabil pentru a atrage categoria de public tanar in salile de cinematograf, rolul sau fiind aproape meteoric, interpretand de aceasta data un interlop periculos.

The Divine move secventa 2Tae-suk (Jung Woo-sung) e un jucator de go apreciat in lumea jocurilor de noroc, insa exista si zile in care norocul nu e de partea lui. Intr-o astfel de zi, dupa ce pierde o partida, e rugat de fratele sau sa il ghideze intr-o importanta partida de go, fara a-i dezvalui vreun amanunt. Prin ghidare se intelegea, de fapt, o pacalire a adversarului, prin instalarea unei camere de luat vederi spion indreptata spre tabla de go, si prin primirea informatiei legate de pozitia unde trebuia plasata piesa pentru a se obtine victoria. Doar ca lucrurile nu merg bine si escrocheria e depistata de oamenii adversarului sau, un periculos interlop cu afaceri in lumea jocurilor de noroc. Fratele lui Tae-suk e ucis, iar insusi Tae-suk e la un pas de a-si pierde viata, inscenandu-i-se uciderea propriului frate. Condamnat la 7 ani de inchisoare, acesta reuseste datorita abilitatii de a juca go sa obtina o permisie importanta pentru un gangster coleg de celula, care, in schimb, ii ofera tot sprijinul pentru a-si indeplini planul: razbunarea. Odata eliberat, Tae-suk isi face o echipa de escroci si pune la cale planul razbunarii, desigur, prin intermediului jocului de go.

The Divine Move secventa 3Desi filmul se centreaza pe un joc al mintii foarte popular in tarile Asiei de Rasarit, productia socheaza prin violenta sa extrema, ce a devenit deja o obisnuinta in filmele coreene. Jocul de go se aseamana in multe privinte cu viata insasi, iar culorile pieselor celor doi competitori – alb si negru – sunt parca o metafora a vietii, cu bune si cu rele. Dar dincolo de lumea jocurilor de noroc, de persoane care merg pana la a-si pierde toate economiile pentru a simti placerea de a juca cu o miza acest joc, exista viata reala. Iar filmul ia chiar foarte in serios fenomenul jocurilor de noroc, sugerand inclusiv existenta unei retele ce traficheaza copii geniali cumparati pentru a aduce profituri unor interlopi. Desigur, mult din ce prezinta acest film e o fictiune, dar un sambure de adevar intotdeauna exista cand se nasc astfel de scenarii. Metaforele si simbolurile sunt la fel de importante in acest film precum partea sa comerciala, scenele de lupta (destul de putine si scurte) si cele de tensiune. Iar pentru cei care nu se pricep la go, poate fi o interesanta provocare de a invata acest superb joc al mintii. Razbunarea este, paradoxal, doar un pretext pentru toata desfasurarea povestii, iar intr-un final e oarecum indepolinita, cu pretul sau. Din start personajul interpretat de Jung Woo-sung e un personaj din zona gri, care insala partenerii de joc, iar sfarsitul tragic al fratelui sau e o consecinta a faptului ca incearca sa traga pe sfoara pe cine nu trebuie. El are nevoie de razbunare pentru a-si regasi sensul vietii, odata iesit din inchisoare unde a fost inchis pe nedrept, insa obtinand-o tot prin metode mai putin curate nu e o razbunare cu rol moralizator, ci cel mult o eliberare a furiei de care e cuprins de ani de zile.

Tensionat si intunecat, adresandu-se in primul rand publicului asiatic cunoscator al go-ului, “The Divine Move” ramane un film captivant si pntru publicul non-asiatic, ce merita vazut in special pentru multimea de nume cunoscute de pe afis.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil. Toti termenii specifici jocului de go au fost tradusi in conformitate, intr-oo traducere unitara si corecta si sub acest aspect al continutului in sine.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

No Tears for the Dead (2014) – Jang Dong-gun, bãrbatul care plânge

Publicat: luni 27 octombrie 2014

No Tears for the Dead posterDupa un an de pauza, Jang Dong-gun revine pe marele ecran intr-o productie de la care asteptarile au fost foarte mari, “No Tears for the Dead” (cunoscut si ca Crying Man, Barbatul care plange). Obisnuit cu succesul atat pe micul cat si pe marele ecran (A Gentleman’s Dignity, Brotherhood of War, My Way, Dangerous Liaisons), anul de absenta ar putea fi justificat de implicarea in acest proiect, timp de 4 luni starul efectuand antrenamente fizice la o scoala pentru filmele de actiune din Seul, dar si antrenamente de lupta efectuate in Statele Unite, unde s-au si filmat cateva scene din film. Regizorul scenarist Lee Jeong-beom, ce a devenit celebru dupa succesul extraordinar al productiei “The Man From Nowhere”, incearca in “No Tears for the Dead” sa aplice aceeasi reteta a succesului. Extrem de pretentios si atent la detalii, acesta a luat interviuri soldatilor din fortele speciale ale Coreei si Statelor Unite pentru a afla detalii despre pregatirea si realitatea lumii lor, incorporand toate aceste informatii in scenariul sau. Din pacate, tot acest efort nu a dat roadele asteptate. In ciuda numelui regizorului si al vedetei de pe afisul filmului, “No Tears for the Dead” nu a facut fata concurentei productiilor americane “X-Man Days of Future Past” si “Edge of Tomorrow”, lansate in aceeasi perioada, productii ce au dominat mai mult de o luna de pe primul loc box-office-ul coreean. Ocupand abia locul 5 in box-office in saptamana premierei si atragand doar 600.000 de spectatori in salile de cinematograf, filmul a obtinut incasari modeste, de numai 4,6 milioane de dolari. Din pacate pentru realizatori, nu doar concurenta a blocat drumul spre succes al filmului, ci insusi scenariul sau, extrem de haotic, concomitent cu numarul mare de personaje (multe non-asiatice) ce au facut ca un sfert din film sa fie vorbit in engleza sau chineza. In rolul principal feminin regizorul a distribuit-o pe actrita Kim Min-hee (premiata pentru rolul din “Very Ordinary Couple”), solutia de rezerva in momentul in care Lim Soo-jung a renuntat la proiect.

No_Tears_for_the_Dead-0001Gon (Jang Dong-gun) si-a trait de mic copilaria in Minnesota, Statele Unite, dupa ce a parasit Coreea dus de mama sa pe Taramul Fagaduintei in cautarea unui viitor. In scurt timp insa, aceasta cade in patima alcoolului, incercand sa-si abandoneze in repetate randuri copilul, pana cand a sfarsit prin a-si lua viata. Antrenat ca un asasin la adolescenta, Gon ajunge sa lucreze la comanda capilor lumii interlope americane. Intr-o zi, acesta decide sa renunte la viata de asasin, insa i se incredinteaza o ultima misiune: sa lichideze un anume Ha Yun-guk. Acesta sustrasese un fisier din calculatorul unui om cheie al lumii interlope, ce spala bani negri in Coreea si-i depunea in conturi secrete din insulele Cayman. Fisierul continea datele de conectare la un cont de nu mai putin de 100 milioane de dolari, bani ce apartineau Triadelor chineze implicate in afacere. Misiunea e indeplinita cu succes, dar nici un stick cu fisierul sustras nu este gasit. Mai mult, in timpul misiunii, fetita de doar 9 ani a lui Ha, ce se afla intamplator la fata locului, e ucisa accidental de Gon. Inainte de a fi ucis, Ha reuseste sa transmita fisierul cu datele contului la 3 persoane, intre care una este sotia lui cu care nu a mai tinut legatura de peste 2 ani, Choi Mo-gyeong. Gon primeste o ultima sansa de la seful sau pentru a repara greseala: sa mearga in Coreea, sa puna mana pe fisierul trimis femeii si sa o ucida pe aceasta, de ceilalti 2 ocupandu-se altcineva. Macinat de remuscari pentru uciderea fetitei lui Choi Mo-gyeong si presat de interlopi, Gon trebuie sa ia o decizie dificila.

No_Tears_for_the_Dead-0002Filmul face o incursiune in viata unui asasin platit folosit de Mafia internationala pentru rezolvarea treburilor murdare. Gon, interpretat de Jang Dong-gun, e asasinul din centrul povestii, un personaj tacut, discret, care e lipsit de aura de erou ce bate pe toata lumea care ii sta in cale. Acesta are o drama ascunsa adanc in suflet, care iese la suprafata in momentul uciderii accientale a unei fetite de 9 ani. Incidentul il marcheaza, din acel moment supunandu-se unei auto-analize cazre il tine mereu in tensiune. Primind misiunea de a o ucide pe mama fetei pentru ca aceasta ar fi primit un mail cu datele condifentiale de la sotul defunct, acesta initial ezita sa indeplineasca misiunea. Mai apoi, treptat, ceva se intampla in universal lui interior, ceva ii rapeste putin cate putin elanul criminal. Si nu, nu se indragosteste de cea pe care trebuie sa o ucida, ci pur si simplu vede in drama femeii posibila drama a mamei sale din anii copilariei. Interesanta latura psihologica a acestui personaj si modul in care remuscarile il transforma, acest lucru asigurand componenta dramatica, umana, a filmului. In rest, intregul film e o insiruire de detalii si indicii aparent fara legatura, care te lasa putin in ceata in prima jumatate a sa, dand impresia unui scenario haotic. Abia in a doua jumatate avem parte de o dezlantuire a personajului principal, insa nu in sens artistic, ci fizic. Se poate vedea de ce Jang Dong-gun s-a antrenat 4 luni pentru acest rol, aproape 50 de minute filmul transformandu-se intr-un joc de Counter Strike real, din care nu lipseste arsenalul militar, impuscaturile fara oprire, violenta fizica si verbala, sangele si actiunea dusa la cotele cele mai inalte. Jang Dong-gun nu impresioneaza artistic cu nimic in acest rol, nici macar cu lacrimile de la final si din titlu care, veti vedea, au semnificatia lor si e una strict personala. Poate doar cu forma fizica, dandu-ti impresia ca chiar este un militar cu pregatire, insa e departe de rolurile din “My Way” si “Dangerous Liaisons”, in acest din urma film fiind de-a dreptul cuceritor. Se pune, atunci, intrebarea de ce a acceptat sa joace acest rol ? Raspunsul e simplu: a devenit deja o traditie in cinematografia coreeana ca fiecare actor sa-si treaca in CV cel putin un rol intr-un film/serial istoric, dar si intr-un film de actiune in stil hollywoodian, exploziv, care sa-i puna in valoare calitatile fizice, inainte sa ajunga la o varsta la care astfel de roluri nu mai sunt potrivite pentru el. In plus, jucand si astfel de roluri, eventual chiar negative, No Tears for the Dead 5fanii actorilor isi pot da seama de talentul acestora si in alte ipostaze decat cele clasice, pozitive. Au trecut prin asta toti marii actori coreeni odata cu Hallyu, ca e vorba de Joo Jin-mo (A Love), So Ji-sub (Company Man), Lee Byung-hun (IRIS), Ryoo Seung-ryong (The Target) sau Gong Yoo (The Suspect), iar lista ar putea continua. “No Tears for the Dead” va ramane, probabil, un film oarecare din cariera marelui actor si datorita scenariului indecis in prima sa jumatate, lucru taxat de public, ce nu s-a grabit sa vizioneze productia in cinematografe, dupa primul val de spectatori, a caror parere e decisiva pentru succesul unui film. Per total, un film pe jumatate exploziv, jumatate anost, in care protagonistii isi rostesc replicile comune… la telefon, un film cu multe personaje ce apar si dispar la fel de repede dar cu o dramatizare care reuseste sa explice anumite lucruri si totodata sa tina spectatorii in priza, sensibilizandu-i la drama protagonistilor. In mod sigur amatorii de filme de actiune obisnuiti cu violenta gratuita a filmelor hollywoodiene nu vor avea ce regreta, tensiunea si dinamismul animand scenariul atunci cand acesta trage inapoi filmul. Un film de 5, maxim 6 stelute din 10.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

A Hard Day (2014) – Lee Sun-kyun şi Cho Jin-woong într-o confruntare de zile mari

Publicat: sâmbătă 18 octombrie 2014

A Hard Day 2014 poster”A Hard Day”, cunoscut initial cu titlul “Take it to the Grave” ce a fost modificat in “Take it to the End” din respect pentru victimele naufragiului feribotului Sewol, incident ce s-a produs cu o zi inainte de anuntarea in conferinta publica a lansarii proiectului, a fost unul din succesele de box-office ale acestui an in Coreea. Aceasta in conditiile in care nu a fost nici o saptamana numarul 1 in box-office, dominat la vremea lansarii in cinematografe de filme precum cu buget urias precum “Roaring Currents” si “The Pirates”. Si totusi, in ciuda acestui impediment, “A Hard Day” s-a descurcat excelent la box-office. Desi a debutat timid, cu doar 80.000 de bilete vandute in prima zi, efectul avut asupra spectatorilor ce l-au vizionat s-a raspandit repede pe internet si din vorba in vorba, iar popularitatea lui a crescut in mod neasteptat, depasind in scurt timp alte filme de gen lansate in acest an in Coreea si ajungand numarul 2 in box-office timp de 4 saptamani la rand. La 11 zile de la lansare avea deja 1,6 milioane de bilete vandute, reusind sa stranga peste 26 de milioane de dolari. Filmul a fost prezent, cu o saptamana inaintea lansarii in Coreea, la Cannes, in afara competitiei, reusind sa stranga critici mai mult decat favorabile si elogii, lucru care a contribuit din plin la succesul sau ulterior. Deja se vorbeste despre un remake in limba engleza facut la Hollywood, filmul fiind cumparat de mai multe companii de distributie internationale. Apreciat pentru suspansul sau neobosit, rasturnarile de situatii, umorul negru si aparentele inselatoare sub aspect vizual, A Hard Day e rodul conclucrarii a 4 scenaristi, fiecare conribuind cu ceva specific altor filme la care au lucrat inainte. Lee Hae-jun aduce bizarul si ironia din “Castaway on the Moon”, Choi Kwan-young contribuie cu suspansul din “Bedevilled” sau “Don’t Click”, Jang Hang-jun nu lasa la o parte umorul negru, in timp ce Kim Sung-hoon, ca regizor si scenarist, pune la un loc toate aceste ingrediente cu mana unui maestru (desi e doar la al doilea film din cariera), rezultand un thriller intens. Lee Sun-kyun revine, dupa o serie de filme artistice dramatice, ca protagonist intr-un thriller la 2 ani dupa “Helpless”, in timp ce in rolul opus lui il revedem pe Choi Jin-woong, din nou memorabil, dupa rolurile din Deep Rooted Tree, Beyond the Clouds si din recentul Kundo, the Age of the Rampant.

A Hard Day secventa 1O seara ploioasa avea sa consfiinteasca una din cele mai negre zile din viata lui Ko Gun-su. Acesta goneste cu masina inapoi spre oras, pe carosabilul umed, cand primeste un telefon care il anunta sa vina degraba la birou, eventual sa spuna interlocutorului unde se afla cheia care, desigur, e asupra sa. Nu de alta dar “trupa sobolanului” soseste curand. Aparent ai avea impresia ca e vorba de o petrecere, iar Ko Gun-su a scapat, imbracat la patru ace, de la vreo nunta sau un eveniment festiv. Lucrurile sunt lamurite de urmatorul telefon primit, care e de la sora sa, si astfel aflam ca acesta a fugit de la inmormantarea mamei sale, la capela toata lumea intrebandu-se unde se afla unicul fiu al familiei. Mai apoi se intampla si nenorocirea: evitand un caine ce i-a aparut din senin in fata masinii, Gun-su loveste mortal o persoana. Fara a exista martori, acesta pune cadavrul in portbagaj in speranta ca va scapa de el mai tarziu, dar nu face mult si da peste un filtru de politie. Aici aflam ca Ko Gun-su este politist la Omucideri, si ca, de fapt, locul unde se indrepta in goana mare e biroul de la politie, unde “sobolanul” e un agent de la Afaceri Interne, ce urma sa-i perchezitiona biroul. Insa acesta e doar inceputul unei adevarate zile infernale, in care trebuie sa scape de cadavru, de Afacerile Interne si sa-si inmormanteze crestineste mama. Si cand totul parea a se aseza intr-un curs firesc, explodeaza si bomba…

A Hard Day secventa 2“A Hard Day” e un thriller coreean ce l-am putea numi deja “clasic”, tinand cont de reteta folosita de regizor. Desi e plin de cliseele genului, de momente pe care le-am vazut deja in alte thrillere de gen, filmul reuseste sa captiveze prin ceea ce in general atrage la astfel de filme: suspansul. Regizorul stie sa puna in scena o poveste coerenta spusa intr-un ritm alert, lucru suficient sa starneasca curiozitatea spectatorului. Elemente specifice filmelor politiste dau culoare subiectului, intalnind atat o echipa de detectivi corupti intrata in vizorul Afacerilor Interne cat si infractori marunti sau de cea mai inalta speta, cu legaturi in lumea drogurilor, prostitutiei si a Yakuza. “A Hard Day” nu este un film despre ei, acestia sunt doar gazul turnat pe foc de regizor pentru a aprinde imaginatia fiecarui spectator legat de directia incotro o va lua filmul. Avem fata in fata doi anti-eroi, unul care comite un accident, omoara un om si fuge de la locul faptei macinat de framantari interioare, si unul care la prima vedere pare un erou, insa se comporta ca un anti-erou. Cand cei doi se intalnesc fata in fata, nu poate iesi decat cu scantei. Atmosfera e tot timpul una apasatoare, cu accente noir, presarata pe alocuri cu sarcasm si momente de umor negru si ironii evidente, toate facand filmul si mai interesant. Lee Sun-kyun are o interpretare reusita a unui politist de multe ori nehotarat, clar depasit de evenimentele care se succed cu A Hard Day secventa 3o repeziciune prea mare pentru el, balbait cand trebuie sa dea explicatii, ca si cum ar fi inca in stare de soc, dar avand inteligenta necesara sa gaseasca cu luciditate solutii inedite in cele mai inedite situatii. In schimb, personajul negativ interpretat de Cho Jin-woong e demential la propriu si la figurat. Cu cateva kilograme mai slab decat in rolurile ce i-au adus celebritatea, Cho Jin-woong se autodepaseste, fiind literalmente de nerecunoscut in momentele in care se dezlantuie pe ecran. Chiar daca personajul sau intra in scena abia in a doua jumatate a filmului, interpretarea sa emana atata forta si energie negativa incat ai impresia ca stai fata in fata cu un monstru, cam asa cum dadea pe vremuri impresia Daniel Wu in rolurile sale negative. Cu un scenariu captivant si cu interpretarea excelenta a celor doi actori de top, “A Hard Day” ramane cu siguranta unul din filmele de top ale anului 2014 in Coreea, un exponent de seama al genului thriller ce nu va fi uitat prea curand dupa vizionarea sa.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Detective Mr. Goong (Detective ODD) (2006) – Lee Moon-sik apãrã onoarea poliţiei într-o comedie savuroasã

Publicat: marți 14 octombrie 2014

Detective Gong posterGong Pil-doo (Lee Moon-sik) e un fost sportiv de performanta, participant la competitii de lupte greco-romane, odata mandria Coreei. Dar cand gloria a trecut, odata cu inaintarea in varsta, acesta s-a inrolat in politie, unde a devenit un contra-exemplu despre cum nu trebuie sa fie un politist. Ajuns in prag de 40 de ani, viata lui e o epava. Traieste cu tatal sau, care ii gateste si face munca unei femei in casa, inclusiv aranjandu-i intalniri la care niciodata nu gaseste timp sa se duca (doar “slujba e intotdeauna mai importanta”). La serviciu leneveste toata ziua, iar cand e sa indeplineasca o misiune, totul se termina dezastruos, ajungand mereu in gura sefului sau (Kim Kap-soo). Iar ca dezastrul sa fie complet, se trezeste cu poprire pe salariu dupa ce a girat pentru cineva care nu a reusit sa-si plateasca o datorie. Si asta nu e tot: tatal sau se prabuseste, si afla cumplita veste de la doctorul curant, anume ca doar o operatie scumpa ii poate salva viata acestuia. Fara economii, casa sau obiecte cu care sa gireze, acesta incearca sa apeleze la un camatar, Tae-gon (Kim Su-ro), care il refuza arogant, punandu-i la indoiala insasi reputatia de politist. E momentul in care bietul Pil-doo izbucneste, hotarand sa se razbune si sa-l infunde pe interlop. Doar ca o serie de incurcaturi neasteptate ii dau peste cap planul, aducandu-l in niste situatii in care nu credea vreodata ca va ajunge. Iar pe parcurs, vanarea lui Tae-gon se va intersecta cu tentativa de fuga a iubitei lui Tae-gon din Gunsan in Seul cu o masina pretioasa a acestuia, cu fuga unui model din lumea modei de camatarii carora nu are sa le restituie banii, cu o alta banda de gangsteri, cu politia, procuratura si nu in ultimul rand cu viata obisnuita a unei simple livratoare de jajangmyeon nebunatice (Choi Yeo-jin) ce-si doreste sa devina politista. Ce urmeaza e o adevarata nebunie !

Detective Mr Gong secventa 1Avand in distributie o multime de nume mari ale filmului coreean, “Detective Mr. Gong” (cunoscut si ca “Detective ODD” sau “A Big Match”) e o comedie de actiune spumoasa ce ne aduce aminte de faptul ca Coreea are o multime de actori de comedie de mare talent care, din pacate, in ultimii 5 ani nu mai sunt adusi in prim plan decat de vreun rol secundar in vreun serial de televiziune. Asta deoarece abia se mai fac comedii in Coreea, si si atunci cand se fac, fie sunt combinatii de comedie cu diverse genuri (romantic, actiune, drama, melodrama), fie in rolurile principale sunt distribuiti actori tineri ce trebuie impinsi in lumina reflectoarelor de interese financiare si poate mai putin de talent. Asa ca daca dorim sa vedem o comedie la care sa si radem, nu ne ramane decat sa ne intoarcem in timp cu 10-15 ani, cand exista mai mult profesionalism si calitate in distribuirea rolurilor si in interpretare. “Detective Mr. Gong” nu a fost in 2006, cand s-a lansat, un succes de box-office, dar a atras atentia deoarece era al doilea film al regizorului scenarist Kong Jung-sik care cu un an in urma debutase cu memorabilul “Daddy Long Legs”. Asteptarile cu siguranta nu au fost inselate, filmul fiind o savuroasa comedie in care Lee Moon-sik ne face din nou sa zambim, ca in atatea alte filme si seriale. Filmul porneste de la o intriga politista, dar se transforma intr-o cursa nebuna a unor nebuni disperati, mai mult sau mai putini constienti de faptul ca dintr-un moment in altul isi schimba statutul de la cel de vanatori la cel de vanat si viceversa. Exista o inlantuire de evenimente desfasurate intr-un ritm alert si Detective Mr Gong secevnta 2spuse in stilul filmului lui Guy Ritchie, “Snatch” (2000), in care protagonisti sunt gangsteri, politisti, din nou gangsteri, dar si victime colaterale aflate in locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Cel putin in teorie, un politist aresteaza tipii rai si ii apara pe cei buni. Dar e valabila aceasta afirmatie si pentru un politist ajuns in pragul disperarii ? Pana unde e dispus acesta sa mearga pentru a-si atinge telul ? Notele de realism se amesteca in tuse viu colorate cu cele de comedie, si nimic nu este ceea ce pare, in acest film. Or fi gangsterii fiorosi, dar cand vezi incurcatura care se creeaza si numarul mare de personaje care sunt angrenate in poveste, care mai de care mai haioase, nu ai cum sa nu te prapadesti de ras si sa simti ironia anumitor situatii in care acestea ajung. “Detective Mr. Gong” e genul de film ce te binedispune, fiind in mod constant pigmentat cu umor, din care lipseste total romantismul, dar in care sunt ironizati atat gangsterii cat si politistii. Cum se intampla de obicei in comedii, binele invinge indiscutabil raul, si cum totul se termina cu bine, toata lumea ramane la final cu un zambet larg de satisfactie pe buze. O comedie placuta, ideala de vizionat in weekenduri sau, de ce nu… in zile de sarbatoare.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Obsessed (2014) – în lumea lor, iubirea a avut un alt înţeles

Publicat: vineri 10 octombrie 2014

Obsessed poster“Obsessed” (cunoscut si ca “Human Addiction”) (2014) a fost calificat de unii drept un thriller erotic, fiind in realitate o poveste romantica cu accente erotice desfasurata spre perioada de sfarsit a razboiului din Vietnam. Nu e un film de razboi, ci mai degraba o introspectie a unei relatii extraconjugale in stilul tipic regizorului-scenarist Kim Dae-woo, adica noncomformist. Ca regizor a atras atentia cu productia indrazneata “The Servant”, iar ca scenarist raman memorabile filme precum “An Affair” (1998), “Untold Scandal” (2003) si “Forbidden Quest” (2006). “Obsessed” are un singur motor, in persoana lui Song Seung-heon. Altfel, nimic n-ar fi atras atentia asupra acestui film, ce-ar fi ramas o productie de categorie B. Din pacate exact ceea ce trebuia sa fie punctul forte, Song Seung-heon, se dovedeste slabiciunea acestei realizari. In momentul in care au fost prezentate mai multe poze din viitorul film al lui Song Seung-heon, peste 4,7 milioane de oameni au accesat site-ul de promovare al filmului, curiosi de noul proiect al starului micului ecran coreean. Persoane din industrie au remarcat interesul extraordinar al publicului pentru acest film, in special ca echipa de marketing nu a putut pune la punct nici o campanie de promovare datorita incidentului scufundarii navei MV Sewol soldata cu 296 de morti, o adevarata tragedie nationala in Coreea. Interesul pentru acest film a fost pus pe seama actorului protagonist Song Seong-heon, aflat la primul rol romantic intr-un film clasificat ca nerecomandat sub 18 ani. Dar odata curiozitatea satisfacuta, intregul balon s-a dezumflat incet. Obsessed secventa 2Pentru bugetul de aproximativ 3 milioane de dolari (o buna parte find plata onorariului starului filmului), filmul s-a descurcat excellent in primele zile de la lansare. A debutat, cum era firesc, pe primul loc in box-office-ul coreean, strangand intregul buget al filmului in doar o saptamana, cand a avut incasari de 3.6 milioane dolari. Mai apoi, interesul pentru vizionarea lui a scazut, la incheierea perioadei de rulare in cinematografe reusind sa stranga impresionanta suma de 10,5 milioane dolari, filmul fiind un succes deplin sub aspect financiar (vorbim, totusi, de un low-budget). Cea care, insa, a surprins placut a fost debutanta Lim Ji-yeon, premiata cu premiul pentru “Cea mai buna actrita debutanta a anului” de o cunoscuta revista coreeana din Busan, “Busan Ilbo” in cadrul festivalului de film (Buil Film Awards) pe care il gazduieste din 1958 pana in prezent (cu o intrerupere de 34 de ani intre 1974-2007 datorita cenzurii guvernamentale). La acelasi festival, unul din cele mai vechi din Coreea de Sud, actrita Jo Yeo-jeong (ce interpreteaza rolul sotiei colonelului interpretat de Song Seung-heon) a fost nominalizata pentru premiul de Cea mai buna actrita intr-un rol secundar. Pe aceasta am avut ocazia sa o vedem in cateva roluri memorabile, precum cel din “The Concubine”, a fost si Chun-hyang in “The Servant”, iar recent a avut rolul sotiei insarcinate a doctorului din “The Target”.

Obsessed secventa 1Vara, 1969, un complex militar din Coreea de Sud, in timpul razboiului din Vietnam. Colonelul Kim Jin-pyong (Song Seung-heon) s-a intors recent din Vietnam, unde fusese decorat pentru actele sale eroice, castigand respectul tuturor. Militari ii respecta curajul si eroismul, in timp ce sotiile celorlalti militari ii arunca ocheade indraznete, desi acesta e casatorit chiar cu fiica Comandantului Armatei coreene. Relatia cu aceasta pare la o prima vedere controlata de ea, o persoana extrovertita, grijulie si sociabila, ce nu ezita sa se laude cu sotul ei. Cei doi nu au inca un copil, dar incearca sa-l conceapa in perioadele propice ale lunii. Jin-pyong insa este macinat de experientele traumatizante ale razboiului, luand mdicamente pentru a-si trata anxietatea, sfatuit fiind de medic sa renunte de tot la bautura pentru a nu i se agrava simptomele. Singurul aliat in depasirea acestor momente pare a ti tutunul, acesta reapucandu-se de fumat, spre dezamagirea cicalitoarei sotii. Lucrurile se schimba cand in peisaj apare capitanul Kyung, detasat in acelasi complex, ce devine vecin de apartament cu colonelul. Jin-pyong se indragosteste la prima vedere de sotia acestuia, Ga-heun, o chinezoaica cu origini umile adoptata de familia capitanului Kyung in copilarie, care mai apoi a devenit sotia acestuia, fara a exista sentimente trainice intre cei doi. Incepe astfel o periculoasa aventura extraconjugala intre cei doi, cimentata de un incident in urma cruia Jin-pyong ii salveaza viata lui Ga-heun. Dar poate supravietui o asemenea iubire in contextul existent ?

“Obsessed” e un film destul de bizar si atipic. Actiunea este foarte lenta, cercul personajelor e unul restrans, la fel si subiectul, ce se centreaza pe o relatie extraconjugala ce contravine oricaror norme morale din orice societate. Intreaga poveste descrie evolutia pasiunii interzise dintre cei doi adulteri intr-un ritm obositor de lent, la finalul filmului intrebandu-te daca scenaristul mai are ceva nou de spus in afara de ceva ce s-a mai vazut in zeci de filme pe teme similare. Desi actiunea se petrece la sfarsitul anilor ’60, niciunde nu se specifica locul unde se desfasoara povestea, regizorul lasand in ceata spectatorii, cu atat mai mult cu cat filmul nu iese din decorul unui complex militar, iar actiunea face dese trimiteri la Obsessed secventa 4traumele razboiului din Vietnam. Astfel, de multe ori esti tentat sa crezi ca e vorba de o tabara militara coreeana undeva in Vietnam, si nu de una aflata chiar in Coreea. Atmosfera anilor ’60 se simte, dar sunt prea putine elemente din afara lumii personajelor care sa aminteasca de acei ani (razboiul din Vietnam, o trimitere scurta la aselenizare, putina muzica a acelor vremuri luata, desigur, de pe un disc de vinil, plus un aparat Polaroid ce surprinde momentele consumarii relatiei adulterilor). Ce e reusita e coloana sonora, ce potenteaza povestea romantica, dandu-i culoare, dar si costumele, ce amintesc de moda acelor vremuri, precum si de mitul barbatului “macho” soldat, ce arata bine in uniforma militara si cu ochelari de soare si e ravnit de toate femeile. Song Seung-heon, insa, nu are nimic din duritatea unui comandant, mai ales care se presupune ca a fost in Vietnam. Regasim in interpretarea lui aceeasi retinere inexplicabila pe care ne-a aratat-o de exemplu in “When a Man Loves”, aflata in total contrast cu rolurile de la inceputul si mijlocul carierei, in care dadea totul (“Summer Scent”, “Autumn in My Heart”, “East of Eden”). Personajul sau, colonelul Jin-pyong, e unul ce arata si este deprimat, afectat psihic de experientele traite pe front in Vietnam, unde a fost martor la numeroase orori. Stresat de un vis care se repeta obsesiv, in care tine in mana un cap de vietnamez ucis, acesta se reapuca de fumat, astfel ca in majoritatea scenelor il vom vedea pe Song Seung-heon cu tigara in gura si ingandurat. Obiceiul de a aprinde cate o tigara va deveni atat de enervant pentru privitor incat il va face pe acesta sa se intrebe daca nu cumva titlul filmului se refera la acest gest, si nu la altceva. La acestea se adauga patima alcoolului, un viciu total interzis de medic si de la care incearca sa se abtina pentru a nu-si agrava problemele emotionale. Acestor probleme personale li se adauga cele din viata de cuplu, sotia lui nereusind sa ramana insarcinata. Sotiile altor militari din complex ii fac ochi dulci, atrase de infatisarea lui angelica, insa in spatele blandetii si tacerii sale se ascund alte lucruri.

Obsessed secventa 5Sotia lui este o femeie cicalitoare, extrovertita, care programeaza totul cu strictete, ca e vorba de o poza de grup sau de clipele “fierbinti” din perioada ovulatiei, insemnate cu grija pe calendar. Barfitoare, pare a fi sefa sotiilor militarilor din complex, insa in momentul in care e facuta sarantoaca de o sotie de ofiter, se simte umilita si riposteaza la fel de acid, demonstrand ca “pisica blanda zgarie rau” e o vorba universal valabila. E genul de femeie careia ii umbla gura de dimineata pana seara, joviala, deschisa, ambitioasa, in spatele zambetului careia se ascunde complezenta, nevoia de socializare. In schimb, tentatia colonelului, sotia capitanului Kyung, e exact opusul acesteia. Ca fire, Ga-heun e introvertita, exact precum colonelul, e timida si spune franc insusi sefului de stat major ca nu stie sa danseze, are sentimente pure si e prima care realizeaza greseala pe care o face aventurandu-se in relatia extraconjugala. Dar cand aceasta greseala se numeste prima iubire… ? Ce e interesant e faptul ca atentia se concentreaza pe relatia celor doi (colonelul Jin-pyong si Ga-heun) si, subsidiar, pe relatia sotiei adultere in cadrul casniciei sale, care e analizata in detaliu. In schimb, relatia colonelului cu sotia sa e prezentata lapidar, rezumandu-se la o relatie aproape platonica, de suprafata si de ochii lumii. Intre cele doua fire epice nu se poate pune semnul de egalitate, e evident, si chiar daca la un moment dat apare la orizont perspectiva schimbarii partenerilor din cuplu in viata reala, mergandu-se pe presupunerea unei compatibilitati de caracter (e vorba de o scena in care cei doi infideli stau tacuti la o masa si isi scriu un mesaj cum sa se intalneasca afara, in timp ce jumatatile lor stau in bucatarie si se delecteaza cu modul de preparare a unei cafele, scena ce sugereaza o eventuala solutionare a impasului printr-o posibila schimbare a partenerilor intr-un viitor virtual). Amandoua personajele principale se analizeza si se lasa analizate de catre celalalt in calitate de parte a unui cuplu deja unit prin juramantul casatoriei, niciodata cei doi adulteri neprivindu-se ca parte a unui cuplu. Cat priveste pacatul pe care il comit, amandoi il constientizeaza, insa scenaristul incearca sa caute si sa ofere scuze palpabile pentru gestul lor: ea – trecutul care a impins-o spre aceasta casatorie si cunoasterea primei iubiri adevarate, el – atractia neobisnuita ce o simte fata de cineva care nu e sotia lui si sacrificarea, la nevoie, pentru aceasta iubire.

Obsessed secventa 3Identitatea unor personaje nu o aflam decat catre final, desi acestea au aparut in mai multe cadre pe parcursul filmului. Cu surprindere aflam spre final ca avem in fata ba pe mama-soacra a lui Ga-heun, ba pe tatal-socru al lui Jin-pyong. Elementul surpriza e obtinut, dar e indoielnic faptul ca acesta era si efectul urmarit de regizor. Mai degraba e o lipsa de coordonare si de detaliere la timp a anumitor aspecte lamuritoare pentru evolutia povestii, decat urmarirea efectului surpriza. Un alt lucru bizar ce pare o scapare a regizrului scenarist din atentie e faptul ca in acel complex militar nu se intampla nimic. Cu exceptia sosirii unei delegatii de americani in Seul, prilej cu care e delegat unul din ofiteri sa le fie translator si ghid, element introdus ca pretext pentru a lasa personajele principale sa respire in lumea lor si sa desavarseasca adulterul, nimic altceva nu se intampla, nu soseste nici un ordin de sus, doar antrenamente de rutina, si acelea artificiale (de parca Song Seung-heon nu ar fi in cea mai buna forma fizica, existand doar cateva cadre cu el executand un exercitiu militar clasic – taratul pe sub sarma ghimpata, sau o fuga de 10 secunde prin transee). Iar timp de peste 2 ore sa fii martorul acestor scene statice si a unor momente fara aproape nici o incarcatura emotionala e un lucru obositor. Song Seung-heon e dezamagitor si enervant in incercarea de a-si aprinde “n” tigari, in tacerea lui inexpresiva, in lipsa de chimie cu partenerele de platou, si, in cele din urma, in interpretare. Pana si in scenele “fierbinti” pare plictisit. Lipseste orice fel de emotie, abia in ultimele cadre regizorul reusind sa smulga cateva lacrimi timide celor mai emotivi, in urma unei povesti previzibile sub aspectul deznodamantului. In absenta unei retete consistente, produsul final e un film pe care poti sa-l vezi cel mult o data, si cam atat, neexistand nimic care sa recomande revizionarea lui.

Multumiri pentru traducerea in premiera pe asiacinefil efectuata de uruma (Asia Team).

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

The Fatal Encounter (2014) – Hyun Bin într-o ecranizare strãlucitã despre tentativa de asasinare a regelui Jeong-jo

Publicat: luni 6 octombrie 2014

Fatal Encounter posterUna din productiile de succes sud-coreene ale acestui an a fost “The Fatal Encounter”, film a carui faima a facut repede inconjurul lumii in momentul in care s-a anuntat distribuirea in rolul principal al starului Hyun Bin. Odata cu incheierea stagiului militar obligatoriu, acesta a decis sa-si faca revenirea in forta interpretand primul rol intr-un film istoric din cariera sa. E deja o traditie ca actorii de top sa isi diversifice cat mai mult rolurile din cariera pentru perfectionare, iar rolurile istorice, intotdeauna solicitante, sunt o proba obligatorie a talentului. Au facut-o Lee Byung-hun si Ju Ji-hun in ultimii ani, iar acum a sosit si timpul lui Hyun Bin, un obisnuit al rolurilor romantice in seriale de televiziune. Nu putem anticipa viitorul carierei acestui talentat actor, insa dupa prestatia din acest film probabil se va gandi de doua ori inainte sa mai accepte un rol intr-un serial tv, si asta pentru ca talentul sau poate fi investit intr-o multime de roluri in filme serioase, in adevarata industrie de film unde se afla intotdeauna numai cei mai buni. “The Fatal Encounter” nu a inselat asteptarile producatorilor, fiind inca o mostra a faptului ca cu bani putini, poti face filme extraordinare de mare succes. Si in aceasta productie au fost investite 9,6 milioane de dolari (cam cat in “Kundo – Age of the Rampant), incasarile de la box-office depasind 29 de milioane de dolari, filmul aflandu-se 2 saptamani consecutive pe prima pozitie in box-office-ul coreean. Regia este semnata de Lee Jae-kyu, ce debuteaza la timona unui film pentru marele ecran, dupa ce a regizat pana in prezent cateva seriale de televiziune reusite: Damo, Beethoven Virus sau The King 2hearts. “The Fatal Encounter” are la baza tentativa reala de asasinare a regelui Jeong-jo, pe fondul luptei pentru putere intre cele doua factiuni ale vremii, Noron si Soron.

Fatal Encounter secventa 1In 1776, Jeong-jo (Hyun Bin) urca pe tronul Joseonului intr-o perioada tulbure din punct de vedere politic. Ca fiu al proscrisului Print Sado, trimis la moarte de propriul sau tata, Jeong-jo ii succede pe tron bunicului sau Yeong-jo, insa in acele timpuri, factiunea Noron facea legea la Curte. Sotia raposatului rege (Han Ji-min), de-o varsta cu Jeong-jo dar careia acesta trebuia sa-i spuna “bunica” face jocurile pentru factiunea Noron, ce controleaza aproape intreaga armata a Joseonului. Cu mainile legate, Jeong-jo pare condamnat a fi inca un rege marioneta in mana ministrilor Noron. Mai mult decat atat, pana in acel moment a supravietuit la nu mai putin de 12 tentative de asasinat, iar incapatanarea lui, ca si eruditia starnesc furia celor ce au pus serios umarul la uciderea tatalui sau in celebrul cufar de lemn. Singurele persoane in care mai are incredere, la Curte, sunt Seful Garzii Regale, Hong (Park Sung-woong) si eunucul sau, Kap-soo, pe care il cunoaste din copilarie, amandoi fiind legati de o serie de evenimente triste. Devenind un obstacol in calea Noron, Regina Vaduva pune la cale un plan de asasinare a Regelui pentru aducerea pe tron a unui Rege de carton pe care s ail poata manevra dupa bunul plac. Va reusi Regele sa faca fata acestei incercari, bazandu-se doar pe cei doi aliati din Palat ?

Regele Jeongjo desenIn plan istoric, Jeong-jo era fiul celebrului Print Sado, al carui sfarsit tragic si consecintele acestuia au fost ecranizate in atatea si atatea seriale si filme coreene ale ultimului deceniu. Odata cu moartea bunicului sau, regele Yeongjo, cel care si-a trimis la moarte propriul fiu impins de la spate de factiunea Noron, Jeong-jo urca pe tron intr-un climat nesigur. Sotia fostului rege, aproape de-o varsta cu Jeong-jo, sustinuta puternic de factiunea Noron, incearca sa-l indeparteze pe nepotul ei de pe tron prin orice mijloace. Toate aceste planuri sunt redate de productia “The Fatal Encounter”, ce descrie excelent atmosfera tensionata si raportul de forte in plan politic in acele vremuri – a doua jumatate a secolului XVIII. Jeong-jo a fost considerat de unii unul din cei mai vizionari carmuitori ai dinastiei Joseon, in timp ce alti istorici sunt de parere ca rolul sau este supraestimat. Cert este ca in timpul domniei lui Yi San (care a fost numele sau din copilarie), un anume Hong Guk-yeong (care in film este Comandantul Garzii Regale) a avut un rol crucial. Acesta l-a ajutat sa-si consolideze puterea si autoritatea in fata ministrilor Noron, in timpul sau consemnandu-se o veritabila renastere a dinastiei Joseon. Raman in istorie incercarea – portretizata perfect in serialul “Painter of the Wind” – de reabilitare a numelui tatalui sau Sado, mutarea capitalei la Suwon, pentru a fi mai aproape de locul unde era inmormantat tatal sau, construirea celebrei fortarete Hwaseong, dar si eruditia sa, tentativa de controlare a scenei politice in niste vremuri in care autoritatea regala era serios stirbita, sustinerea data culturii, la Curtea sa crescand o multime de eruditi cunoscuti. A murit in mod misterios in anul 1800, la doar 48 de ani, fara a-si vedea toate visele de o viata indeplinite. Viata lui a fost portretizata, integral sau partiual, in mai multe seriale de televiziune recente si filme, intre care merita amintite Yi San, Painter of the Wind, Warrior Baek Dong-soo, Sungkyunkwan Scandal sau Portrait of a Beauty.

Fatal Encounter secventa 2Ca mai toate filmele coreene de epoca, si aceasta productie pacatuieste in prima sa jumatate, inscriindu-se in tipicul acestei cinematografii. Povestea debuteaza lent, insa numarul mare de personaje si cadrele successive ce se muta de la un fir epic la altul fara a se da vreun detaliu privitorului aduc o evidenta stare de confuzie. In multe locuri nu se specifica raportul dintre anumite personaje, si multe aspecte sunt lasate la voia intamplarii sau sa fie ghicite ori presupuse de privitor. Dar cand acesta nu este coreean si nu cunoaste in amanunt istoria Coreei ? Poate ca realizatorii coreeni ar trebui sa se gandeasca la acest aspect, la faptul ca productiile lor (si ei si-o doresc) ies pe piata internationala, ajungand la o audienta diferita inclusiv ca mentalitate de propriul public. Cand vor constientiza acest lucru, vor renunta la zgarcenia detalierii relatiilor dintre personaje in prima jumatate a filmului, care de cele mai multe ori e neclara. O reasezare a povestii intr-un mod cat mai clar ar spori si mai mult atractivitatea acestor productii de epoca adanc inradacinate in istorie si realitate. Desigur, in a doua jumatate, filmul incepe sa capete contur, lucrurile se aduna, personajele isi clarifica pozitia si tabara, dar e cam putin pentru un film de doua ore si 16 de minute. Personajul principal al filmului, regele Jeong-jo, e interpretat magistral de Hyun Bin, aflat la primul sau rol istoric din cariera, ce marheaza revenirea acestuia pe marele ecran dupa perioada stagiului militar obligatoriu in care a Fatal Encpounter secventa 3absentat motivat din industrie. Mimica, gesturile, interpretarea in anamblu inspira forta, fermitate, inteligenta si daruire pentru un ideal care la inceputul domniei personajului istoric parea imposibil de realizat. Personajul sau e prins in menghina jocurilor politice de la o Curte dominata de factiunea Noron si de permanenta amenintare militara a acesteia, abila grupare politica reusind sa puna mana pe putere acumuland influenta prin legaturi maritale. Practic 80% din armata era controlata de persoane fidele factiunii Noron, regele avand la inceputul domniei lui Jeong-jo un rol pur decorativ. Hyun Bin reuseste sa intre perfect in pielea personajului sau, reflectand framantarile si teama regelui, pe de o parte, dar si indrazneala, inteligenta si abilitatile sale, pe de alta parte. In schimb, personajul negativ, interpretat de actrita Han Ji-min, ce ne e cunoscuta din “Yi San” si mai ales din “Cain si Abel”, a fost una din cele mai neinspirate solutii alese de cei responsabili cu castingul. Oricat se straduieste, aceasta numai naturala nu este, jocul ei actoricesc e fortat, iar cand stai sa o privesti cum se zbate sa inspire frica, iti dai seama cat de nepotrivita e intr-un rol negativ. Remarcabile sunt, in schimb, interpretarile lui Park Sung-woong (in rolul Hong, recent vazut in “For the Empror”), al actritei Kim Sung-ryung (interpreta mamei regelui Jeong-jo, rcent vazuat in “The Target”) si, desigur, al starului Jung Jae-young (“Plan Man”, in rolul Kap-soo). O productie reusita, cu exceptiile aratate mai sus, adresata din pacate prea mult publicului coreean, care intelege mult mai usor istoria propriei tari. Chiar daca la capitolul spectaculozitate filmul ne ramane dator, “The Fatal Encounter” ramane o productie istorica realista, poate mult prea analitica pe alocuri (tot filmul descrie evenimente petrecute pe durata a doar doua zile !), iar pentru cei care au rabdare sa lase ca lucrurile sa se inchege, cu siguranta vor gasi in acest film o adevarata delectare.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

For the Emperor (2014) – Lee Min-ki pe drumul pierzaniei, spre “abatorul haotic”

Publicat: duminică 5 octombrie 2014

For the Emperor posterMitul filmelor cu gangsteri in cinematografia coreeana continua sa traiasca, fiind dus mai departe, in acest an, de productiile “When a Man Loves (sau “Man in Love”) si de “For the Emperor”. Daca primul film amintit spunea o emotionanta poveste a unui gangster indragostit ce sfarseste tragic, de aceasta data avem parte de o cu totul alta poveste, de o cu totul alta factura, spusa insa dupa cliseele tipice filmelor cu gangsteri coreene. Regizorul Park Sang-joon a incercat sa dea o fata noua filmelor de gen, adaugand retetei tipice – violenta (uneori extrema), sex si evidente accente de film noir, primele doua caracteristici fiind si motivul pentru care filmul a primit rating R de la institutiile abilitate de supraveghere din domeniu (nerecomandat persoanelor minore). In rolul principal il revedem pe Lee Min-ki, pe alocuri la fel de infiorator precum in “Monster”, lasand de inteles ca rolurile romantice din filme precum “Very Ordinary Couple”, “Spellbound” sau din serialul “Dal Ja’s Spring” sunt istorie. Absenta lui pentru mai bine de un an de zile, pe 7 august 2014 incepandu-si stagiul militar obligatoriu, va fi destul de grea pentru fanele actorului, ramanand consolarea ca inainte de incorporare a mai participat la filmarile unei productii, “Shoot My Heart”, o drama ce va avea premiera in Coreea in noiembrie 2014. Pe celalalt protagonist, Park Sung-woong, ni-l amintim din rolul Kim Yoo-shin din serialul “Gye Baek” sau din “Cain and Abel”, unde a avut un rol secundar, ca si din multe alte filme unde a avut roluri mai mult sau mai putin importante (Tabloid Truth, Commitment, New World etc). In singurul rol feminin din film avem o actrita de mana a doua, Lee Tae-im, ce-si joaca perfect rolul de escorta de lux, prestatia ei fiind extrem de “convingatoare” in privinta hotararii comisiei privind ratingul acestui film. Filmul a avut incasari de 4,5 milioane de dolari la box-office, mai mari decat anteriorul film al lui Lee Min-ki, „Monster” (3,8 milioane dolari).

For the Emperor secventa 1Lee Hwan (Lee Min-ki) e un jucator de baseball care inca din liceu s-a remarcat prun calitatile sale deosebite de aruncator. Mare speranta a acestui sport in Coreea, acesta a debutat cu succes si chiar a intrat in vizorul unei echipe de top din Liga. De la o accidentare la umar, insa, a inceput totul. Odata revenit pe teren a inceput sa faca greseli, iar echipa lui a insirat infrangerile. Bomba explodeaza in momentul in care se afla faptul ca acesta participa la trucarea meicurile, fiind mana in mana cu Mafia pariurilor. E sfarsitul carierei acestuia ca jucator de baseball si, colac peste pupaza, in timpul unei razii inopinate la o sala de pariuri si jocuri ilegale, e arestat din intamplare. Procurorul raspunzator de caz insa il elibereaza la scurt timp, dupa ce primeste un telefon de la un misterios Sang-ha (Park Sung-woong). Falit si cu cariera compromisa, Lee Hwan nu mai poate face altceva decat sa-l caute pe intermediarul trucarii ultimului joc, care nu i-a dat banii pentru jocul sau murdar. Dupa o incaierare cu acesta, Lee Hwan isi recupereaza banii, insa il baga in spital pe gangster, ce-i cere 10.000 $ compensatie sa nu-l dea in judecata. Peste cateva zile, e ridicat din gara unde dormea pe o banca ca un om al strazii si dus de niste baieti “simpatici” in costum in fata sefului lor. E vorba de nimeni altul decat Jung Sang-ha, cel al carui telefon l-a scos din inchisoare. Acesta ii propune o intelegere: in schimbul celor 10.000 $ sa devina omul lui si sa-i execute ordinele. Adevaratul drum al pierzaniei abia acum incepe.

For the Emperor secventa 2Personajul principal din “For the Emperor”, Lee Hwan (interpretat de Lee Min-ki) e un model aproape tipic al gangsterului. In momentul in care alege sa paraseasca drumul cel drept si intra in cardasie cu Mafia pariurilor, acceptand sa participe la trucarea de meciuri pentru a-si castiga existenta, ramanand singur pe lume de cativa ani buni dupa ce mama lui murise, acesta nu realizeaza ca de fapt face primul pas pe calea pierzaniei. Asta pentru ca in momentul in care implicarea lui in aceste jocuri de culise e data in vileag, practic el ramane pe drumuri, fara un viitor. Iar aceste persoane disperate sunt totodata si cele mai facile tinte pentru bandele de gangsteri, in cautare de noi membri. Scena de inceput ne prezinta un Lee Hwan violent, aproape salbatic, macelarind la propriu cu pumnul si cutitul membrii unei grupari rivale. Aceasta scena, care e de fapt un “flash-forward” (adica o prezentare in avans a unui moment ce urmeaza sa se petreaca pe parcursul povestii, la timpul sau) taie din start orice perspectiva pozitiva a acestui personaj. De aceea povestea incepe ca o analiza, cu o intrebare retorica pe care si-o pune personajul principal: “Cand a inceput totul ?”, dupa care totul e devoalat intr-un ritm alert, fara a se da prea multe detalii. Insa pana si acest lucru – care la o prima vedere pare o scapare si o lipsa de experienta a regizorului – se dovedeste a fi ceva intelligent gandit, deoarece abia spre final aflam adevaratul motiv pe care e cladita intreaga poveste. “For the Emperor” este, practic, un exercitiu stilizat si mai putin o productie de substanta. Lipseste o motivatie complexa a personajului principal de a merge pe acest drum, insa regizorul For the Emperor secventa 3nu face rabat cand vine vorba de descrierea luptelor intre gangsteri in cel mai grotesc mod cu putinta. Dialogurile sunt simple si pline de argou (pentru cei cu ureche fina vor simti accentul de Busan al personajelor, actiunea petrecandu-se in celebrul oras-port), imaginile nu ridica nici un fel de pretentii iar elementele de noir se fac simtite pe toata durata filmului, fie ca e vorba de “luminile orasului” noaptea, ce dau celui de-al doilea oras ca marime al Coreei o nota mirifica, fie ca e vorba de atmosfera pe alocuri apasatoare, sufocanta, chiar misterioasa. Un film cu gangsteri ce nu si-a propus prea multe, plin de cliseele tipice genului, in care nu poti spune ca un personaj sau altul te cucereste sau te face sa empatizezi. Coloana sonora e tipica filmelor noir, ritmata si tensionata, iar povestea in sine “a maririi si decaderii” pare un deja-vu. Cu toate astea, chiar daca e plin de violenta si chiar daca Lee Min-ki ofera cadre generoase cu trupul lui parca sculptat, “For the Emperor” ramane un film bun cu gangsteri si despre gangsteri. Ramane intrebarea la care fiecare va putea sa dea raspunsul dupa ultima secventa, anume: “Pentru imparat… sau pentru a deveni un imparat ?”.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Kundo – Age of the Rampant (2014) – un “eastern-spaghetti” modern şi deconectant, cu Ha Jung-woo şi Gang Dong-won

Publicat: sâmbătă 4 octombrie 2014

Kundo age of rampant poster“Kundo – Age of the Rampant” e una din productiile coreene ale acestui an cele mai ateptate, inca de la anuntarea proiectului in 2013 productia atragand atentia prin numele mari vehiculate a fi distribuite in rolurile principale. Iar asteptarile nu au fost inselate. Cu un buget de doar 7 milioane de dolari (Hollywood-ul ar trebui sa ia lectii despre profitabilitate cu bani putini de la cineastii coreeni), filmat pe durata a 6 luni, filmul a obtinut incasari la box-office de 35,6 milioane de dolari, devenind unul din marile succese de casa ale anului 2014. Si cu siguranta o asemenea productie o vom vedea peste ani cam pe la toate canalele de televiziune din intreaga lume, asa cum s-a intamplat cu alte filme memorabile coreene precum “The Host”, “The Good, The Bad and the Weird” sau “I Saw the Devil”. Productia a atras peste 550.000 de coreeni in salile de cinematograf in ziua premierei (23 iulie 2014), obtinand incasari de 4 milioane de dolari in 24 de ore, devenind filmul cu cei mai multi spectatori in ziua premierei din istorie, incluzand aici si productiile non-coreene. Din fericire, recordul a rezistat doar 8 zile, deoarece a venit tsunami-ul “The Admiral: Roaring Currents”. In acest fel, cu aceste doua productii, box-office-ul coreean pentru anul 2014 s-a mai echilibrat, in sensul ca daca in prima jumatate a anului productiile hollywoodiene au facut ravagii, multa vreme productia coreeana “Miss Granny” conducand topul filmelor coreene ale acestui an cu doar 58 de milioane de dolari incasari, aceasta se afla abia pe pozitia a doua in box-office, dupa animatia americana din 2013 “Frozen”. Iar pana la urmatorul film coreean din top 10 al box-office-ului mai existau inca Kundo secventa 34-5 filme americane. Revenind la “Kundo – Age of the Rampant”, trebuie spus ca acesta are la baza scenariul stralucitului scenarist Jun Chul-hong, despre care am mai amintit in prezentarea filmului “The Target”, ale carui scenarii au stat la baza a 3 filme de top 10 coreene ale acestui an: Roaring Currents, Kundo si The Target. Regia este semnata de Yoon Jong-bin, regizorul blockbuster-ului “Nameless Gangster”, ce este si co-producator si co-scenarist. In rolurile principale ii revedem pe indragitul si prolificul actor Ha Jung-woo (The Terror Live, The Berlin File, Nameless Gangster, Love Fiction, The Client etc), in timp ce rolul negativ e interpretat magistral de Gang Dong-won (Haunters, Woochi, The Secret Reunion, Voice of a Murderer, Maundy Thursday etc), un actor croit parca pentu roluri negative ( a se vedea in special “Voice of a Murderer”), ce pare, in acest rol, mai tanar cu cel putin 10 ani fata de varsta reala (33 de ani). Rolurile secundare sunt pline de figure cunoscute, care s-ar putea sa vi sa para familiare dar sa nu stiti unde i-ati mai vazut, atat de bine fiind machiati si deghizati: Lee Sung-min (detectivul din “Broken”), Ma Dong-seok (din Murderer, The Five, Neighborhood etc), Lee Kyoung-young (vazaut mai mereu in roluri negative, in “Genome Hazard”, “National Security”, “The Terror Live”), Cho Jin-woong (personajul negativ din recentul serial “Beyond the Clouds”, devenit celebru dupa rolul Muhyul din “Deep Rooted Tree”), Joo Jin-mo (secretarul din recentul serial “Temptation”) si lista poate continua.

Kundo secventa 1In a doua jumatate a secolului XIX, Joseonul se confrunta cu clasica problema a coruptiei endemice a oficialilor statului, ce nu ezita sa recurga la abuzuri impotriva populatiei sarace sis a o exploateze. Lacomia autoritatilor locale e dublata de epidemiile de ciuma si de foametea ce loveste regiuni tot mai intinse, toate lovind in cea mai vulnerabila patura a societatii. Revoltele taranesti sunt la ordinea zilei, iar haosul este cu greu stapanit de autoritatile cu burtile burdusite de mancare, ale caror averi sporesc peste noapte. Cei ce nu au mai suportat situatia au ales sa se refugieze in munti si sa traiasca in bande, ca talhari, jefuindu-i pe nobili si impartind prada celor sarmani. O asemenea banda este cea a clanului Chusul de la muntele Jiri, condusa de Dae-ho si Calugarul Depravat, ce a devenit spaima nobilimii din regiune. Dar povestea acestui film porneste de la un fapt de viata privata petrecut intr-o familie nobiliara. Fost guvernator corupt al provinciei Jeola, Lordul Jo Won-suk a avut cu 20 de ani in uma un copil cu o curtezana, pe Jo Yoon. Nerecunoscut de tatal sau, bastardul a crescut pana la 8 ani in casa de placeri a curtezanelor, impreuna cu mama sa. Doar ca in urma casniciei pe care o avea, Lordul Jo Won-suk are doar patru fete si nici un baiat. Speriat ca linia familiei si numele acesteia s-ar putea stinge, acesta il cumpara de la curtezana pe bastard si-l recunoaste ca fiu legitim. Acest lucru starneste furia sotiei sale, care recurge la toate leacurile pentru a da nastere unui fiu. Cand acest lucru se intampla, Jo Yoon, bastardul, ajunge sa cunoasca din nou umilinta de a fi respins de tatal sau si i se refuza pozitia de mostenitor al averii. Anii trec, acesta devine un cunoscator de elita al artelor martiale si, pentru a isi recapata pozitia, pune la cale un plan diabolic. Ce rol au banditii in aceasta poveste ramane sa descoperiti.

Kundo secventa 4“Kundo – Age of the Rampant” e un inedit “eastern-spaghetti”, un gen abordat acum 6 ani de Kim Jee-won in “The Good, the Bad and the Weird”. Spre deosebire de productia de acum 6 ani, in “Kundo” nu vom vedea arme de foc (cu o exceptie spre final) si urmariri prin zone pustii pe motocicleta sau trenuri, adica exagerari menite a scoate in mod intentionat in evidenta anumite lucruri. Insa avem toate elementele unui film “eastern spaghetti” autentic: o prezentare a personajelor in stilul filmelor lui Sergio Leone, o coloana sonora ritmata ce aminteste de westernurile facute de italieni in anii de glorie ’70-’80, personaje numeroase si variate ca si caracter, anumite exagerari vizuale spectaculoase, atmosfera in sine, elemente precum corbul, asezari pustii, violenta epatanta, umor si sarcasm amestecate cu o poveste dusa pana la extrem. Pe de alta parte, avem componenta originala, autentic coreeana: straie de epoca, arme specific autohtone precum sabia si pumnalul (ce tradeaza o data in plus traditionalismul unei societati in care armele de foc, aduse de chinezi sau occidentali, sunt aproape inexistente, desi ne aflam in preajma anului 1870 !); stilul de lupta ce imbina artele martiale, strategia militara cu indemanarea si calitatile fizice ale luptatorului. Scenaristul Jun Chul-hong suprapune cele doua elemente (influenta westernurilor spaghetti si specificul coreean) inr-un mod atat de reusit incat povestea finala rezultata e una de care nu te mai poti dezlipi. Scenariul are si el un specific aparte, povestea fiind structurata in 5 acte, asemeni pieselor de teatru. Fiecare act detaliaza un element de baza al povestii, alaturandu-l celui anterior, in final rezultand o poveste unitara, coerenta si extrem de captivanta. De la inceput sunt conturate cele doua tabere, din acest punct de vedere termenii fiind foarte simpli: pe de o parte avem populatia saraca, taranii, sclavii, Kundo secventa 5banditii, si pe de alta parte avem nobilii, functionarii si in general patura privilegiata. Apoi fiecare tabara isi aloca elementele definitorii: prima – saracia, greutatile, exploatarea, a doua – bogatia, indestularea, lacomia, abuzurile. De la inceput se stie cine e Cel Rau si cine e Cel Bun. Pe acest fundal, regasim in film una din figurile cheie ale literaturii universale, haiducul. De aceasta data acesta se numeste bandit, dar esentialmente actioneaza asemeni oricarui omolog din orice literatura sau cultura populara. Iar in cazul de fata, banditul justitiar nu are un nume si nici nu se pune accentul pe personalizarea acestuia, pe investirea lui cu puteri de erou. Din contra, de la inceput acesti eroi haiduci se identifica cu poporul deoarece din randul acestuia provin, si-si insusesc idealurile sale: eliberarea de oprimare si dreptul la o viata mai usoara. Iar acest lucru e unul de inteles in conditiile in care Joseonul acelor vremuri nu se puta compara cu nici o societate in genul celei europene sau nord-americane, guvernate de alte principii. Aici, in secolul XIX, mai exista sclavia pe scara larga, o mentalitate dominata de supunerea fata de nobilul stapan, asfel ca revoltele prezentate de acest film sunt cu atat mai justificate cu cat contextul social si economic sunt mai mult decat reale.

Kundo secventa 6Daca – un lucru intresant – aflam in “Kundo” despre ceea ce poate fi numit cam primul “parteneriat public-privat” din Coreea, un fel de afacere intre nobili si autoritati pe barba populatiei sarace, nu se poate scapa din vedere o puternica tenta ideologica pe care scenaristul o da in special taberei talharilor. Acestia se revendica ca avandu-si originea inr-un clan stravechi (Clanul de la Muntele Jiri), care chipurile a ajuns la iluminare avand ca principal tel cladirea unei lumi noi, prin indreptarea greselilor din aceasta lume. Pentru implinirea rolului justitiar, avem in grupul conducatorilor talharilor un calugar impostor luminat, un strateg (capitanul), cativa luptatori iscusiti, si gloata, prostimea cum s-ar spune, a carei forta unita inseamna poporul. Interesanta e sublinierea antitezei cu cealalta tabara, a nobililor, care e una divizata, fiecare fiind pe cont propriu, cu averile si garzile de corp personale, si care niciodata nu s-ar putea uni pentru a oprima poporul, toate actiunile lor fiind personale. Trebuie spus ca “Kundo – Age of the Rampant” este totodata, primul film coreean despre revoltele taranesti impotriva abuzurilor nobilimii prezentate intr-o maniera Kundo secventa 2moderna, dinamica si spectaculoasa. In plus, e cam primul film ce trateaza problematica sociala si din unghiul de vedere al paturilor defavorizate, pana acum productiile cu actiunea desfasurata in a doua jumatate a secolului XIX fiind axate in jurul transformarilor la nivel inalt, in centrul actiunii aflandu-se mereu regele si anturajul sau. De aceasta data exista doua categorii sociale prezentate in antiteza, nobilimea, nu cea de la Curte ci cea dintr-o provincie, si patura oamenilor sarmani, exploatati de guvernatorul local, formata din sclavi, macelari, banditi si cersetori. Seriale precum “Chuno” sau “The Duo”, dar si partial “Deep Rooted Tree” au reflectat viata grea a categoriilor defavorizate ale populatiei, dar nici un film pentru marele ecran nu a abordat aceasta tematica, cel putin in ultimii 10 ani. Astfel, “Kundo” umple acest gol, diversificand tematica filmelor coreene de epoca ale ultimilor ani.

Un film deosebit, extrem de bine realizat, cu personaje bine conturate si analizate profund pe durata celor aproape 140 de minute, realist si ancorat in istoria decadenta a perioadei de final a dinastiei Joseon, care ne face sa intelegem usor de ce Coreea a cazut atat de facil in mainile japonezilor 50 de ani mai tarziu, in conditiile in care coruptia functionarilor a subminat serios loialitatea omului de rand fata de monarhie.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Genome Hazard (2013) – un thriller-sci-fi modern coreeano-japonez de la regizorul coreean al succesului „The Flu”

Publicat: duminică 28 septembrie 2014

Genome Hazard posterIntr-o seara oarecare, un japonez aparent obisnuit, Ishigami Taketo, se intoarce epuizat acasa de la lucru. In varsta de 45 de ani, acesta lucreaza ca ilustrator la o firma de design si e casatorit cu Miyuki. In acea seara ar fi trebuit sa sarbatoreasca un an de la casatorie, motiv pentru care atunci cand deschide usa, Taketo gaseste niste lumanari aprinse in intuneric si o atmosfera ce se dorea romantica. Dar totul se transforma in cateva secunde intr-un cosmar, cand acesta isi gaseste sotia moarta, iar la cateva secunde dupa, primeste un telefon de la sotia lui in care e anuntat ca e la mama ei acasa. Ca si cum n-ar fi de ajuns, politia ii bate la usa. Speriat ca ar putea fi acuzat de crima, acesta incearca sa nu le permita politistilor sa intre in casa, pentru ca mai apoi sa constate ca trupul sotiei sale a disparut de la fata locului. Sa-i fi jucat memoria feste ? Taketo e luat de politisti la sectie pentru audieri intr-un caz petrecut in zona, insa pe drum constata ca politistii sunt de fapt un fel de agenti ce il intreaba de un coreean pe nume Oh Jn Woo de care nu a auzit in viata sa. Socat de toate aceste intamplari desprinse parca dintr-un roman existentialist, Ishigami Takeko reuseste sa scape de urmaritori, iar in fuga sa e cat pe ce sa fie lovit cu masina de o ziarista coreeana venita in Japonia sa se intalneasca cu o sursa, Kang Ji Won. Aceasta il salveaza de urmaritori, la rugamintea celui accidentat, si devine martora la povestea lui. Ishigami incepe sa constate ca peste noapte are unele calitati de care nu era constient ca le poseda, si ca unele lucruri pe care le stia sunt total deformate. Sa fie totul in imaginatia sa sau cineva ii joaca o festa ? Impreuna cu ziarista coreeana incearca sa desluseasca puzzle-ul in care el e piesa principala.

Genome Hazard secventa 1“Genome Hazard” se doreste a fi un thriller psihologic cu accente S.F., insa acest S.F. nu se refera la o alta dimensiune temporala, ci totul se petrece in prezent, in interiorul mintii personajului central. Si nu avem de-a face cu un “A Beautiful Mind” asiatic, ci cu o poveste originala mult prea fantezista pentru a putea fi inteleasa intru totul de la prima vizionare. Cand in titlul unui film apare un termen precum genom (“grup de cromozomi, diferiti genetic, care formeaza o unitate”, conform DEX), imediat gandul ne duce la o poveste terifianta in care eventual o companie gigant internationala face experimente ascunse in vederea realizarii unor mutatii genetice probabil in scopul gasirii unui leac al unei boli sau al elixirului nemuririi. “Genome Hazard”, ce are la baza romanul de succes al scriitorului japonez Shiro Tsukasaki, din 1998, e cu totul altceva. Filmul este, parte, aventura-S.F., parte – un thriller de conspiratie si parte – o poveste romantica. Nici regizorul filmului, Kim Sung-su, nu a putut transa clar aceasta Genome Hazard secventa 3problema, iar ambiguitatea genului si a scenariului au costat mult rezultatul final, filmul obtinand o suma modesta la box-office in Japonia (sub 500.000 $ incasari !). Probabil si un film cu un buget redus ar fi reusit o performanta mai buna sub aspect financiar. Acest lucru e surprinzator daca avem in vedere renumele regizorului, Kim Sung-su avand in anul 2013 la activ o realizare de succes in Coreea, blockbuster-ul “The Flu”, dar si filme precum “Musa The Warrior”, mult timp lider de box-office in istoria Coreei, “Running Wild” sau “Please Teach Me English”. “Genome Hazard” e, de fapt, o coproductie coreeano-japoneza, vorbita in mare parte in japoneza, in care protagonisti sunt un actor japonez (Hidetoshi Nishijima), total neconvingator in rolul sau de individ in cautarea propriului loc in puzzle-ul acestei vieti, si actrita coreeana Kim Hyo-jin (In My End is My Beginning, The Taste of Money), la fel de putin implicata in rolul sau (in cazul ei scenariul o limiteaza in mod evident de la a fi mai mult de o simpla ziarista in cautarea unei stiri senzationale). Actrita coreeana a avut la dispozitie doar 3 saptamani pentru a-si invata replicile in japoneza din film, si s-a descurcat de minune, incat nu ai spune ca de fapt nu e o actrita japoneza.

Genome Hazard secventa 2Revenind la succesul filmului, trebuie spus ca ar fi fost de asteptat ca in Japonia acesta sa fie mai bine primit. Chiar daca Hidetoshi Nishijima nu e un star de prima mana in tara sa de origine, a aparut, totusi, in peste 50 de productii pentru marele ecran si in mai multe seriale, iar restul personajelor secundare sunt interpretate de figuri cunoscute in Japonia (precum veteranul Masato Ibu, vazut recent in “Shield of Straw” intr-un rol secundar). Distributia cu figuri familiare, popularizarea cartii ce sta la baza scenariului filmului dar si curiozitatea ar fi trebuit sa atraga spectatorii in saliele de cinematograf japoneze, dar nu s-a intamplat asa. Poate si pentru ca subiectul e putin neobisnuit pentru genul SF in Japonia, marcat decenii la rand de povesti cu monstri traditionali – Godzilla si o multime de alte creaturi celebre -, de fantome si roboti.In cele din urma, filmul a avut premiera mondiala la Festivalul de film de la Busan (octombrie 2013), iar in Japonia s-a lansat in ianuarie 2014, fara prea mare succes. Despre film se pot spune multe, insa pentru a nu strica placerea vizionarii prin dezvaluirea unor amanunte care ar potoli curiozitatea inaintea chiar a inceperii vizionarii, nu vom dazvalui prea multe detalii. Cert este ca personajul central, Ishigami, e unul pe care parca l-am mai vazut in filmele americane de gen. Situatiile confuze in care acesta se regaseste fara o explicatie coerenta pe care sa si-o poata da induc spectatorului insusi o stare de neincredere in gesturile si actiunile personajului principal. Mereu te intrebi daca acesta e atat de inocent pe cat e prezentat sau e de fapt o persoana cu tulburari de memorie labila psihic care intr-adevar si-a ucis sotia. Intrebarea care planeaza tot timpul e daca Ishigami e o victima (si daca da, a cui ?) sau e de fapt constient tot timpul de ceea ce se intampla, dar disimuleaza. Micile detalii care ne sunt dezvaluite treptat potenteaza misterul, iar la un moment dat daca nu urmaresti atent ritmul alert al desfasurarii actiunii risti sa te pierzi total in puzzle. De la inceputul filmului apare obsesiv pe imagine, periodic, un cronometru care te face sa te intrebi ce cronometreaza. Raspunsul il afli abia la final, dar si acest element te deruteaza, Genome Hazard secventa 4pentru ca scenaristul nu da absolute nici un detaliu ajutator. Cand insa incep sa curga dezvaluirile, roata se rostogoleste la vale si o avalansa de informatii ajung sa schimbe intreaga situatie cu 180 de grade, ducandu-ne acolo unde nu ne-am fi inchipuit niciodata. Din pacate ceea ce lipseste filmului e coerenta. Totul se desfasoara intr-un ritm alert, informatiile se succed una dupa alta, regizorul nu te lasa sa te acomodezi cu situatia, sa te atasezi de vreun personaj sau sa apuci sa analizezi la rece multitudinea de indicii pe care ti le ofera. La final ai impresia ca ai participat la o cursa de cercetasi in care castiga primul care cu ajutorul indiciilor ajunge la destinatie. Din fericire misterele sunt atat de complicate incat abia dupa derularea ultimei scene din film poti spune ca ai ajuns de-a binelea la destinatie, ceea ce e o garantie ca filmul te va tine lipit cu ochii de ecran pana la finalul celor aproape 2 ore ale sale. Iar daca vor ramane intrebari la care nu veti avea raspuns, puteti oricand revedea acest film, o a doua vizionare cu siguranta va lamuri orice mister neelucidat din prima.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Innocent Thing (Thorn) (2014) – Jang Hyuk şi Jo Bo-ah într-o poveste halucinantã ce sfideazã orice logicã

Publicat: duminică 21 septembrie 2014

Innocent Thing posterUltimul sau mare succes a fost inregistrat in 2006, cu “A Millionaire’s First Love”. Desi “Crossing” (2008) a devenit cunoscut si peste hotare datorita participarii la numeroase festivaluri de film, iar “Higanjima” (2009) a fost un lamentabil esec, filmele de la inceputul carierei sale regizorale au fost cele care l-au consacrat: “First Kiss” (1998), “Volcano High” (2001), “Romance of Their Own” (2004) si amintitul “A Millionaire’s First Love” (2006). E vorba de regizorul Kim Tae-gyun, care in acest an, la cei 54 de ani ai sai, a acceptat sa revina in scaunul regizoral dupa 4 ani de absenta pentru a realiza unul din proiectele sale mai vechi, “Innocent Thing”. Acesta a intrat pentru prima oara in contact cu scenariul in anul 2007, la un concurs de scenarii, si a fost imediat acaparat de el. Fascinat de ideea granitei oarbe dintre iubire si obsesie, s-a gandit sa ecranizeze povestea intr-un “film experimental”, cum l-a numit, datorita amestecului sau eclectic de suspans, groaza, melodrama si romantism, in care imaginile isi aveau rolul lor in transmiterea sentimentului “de a fi captiv”. Dorind ca personajul principal feminin, cel al unei eleve ispititoare, sa intruchipeze atat inocenta cat si purul sex-appeal, regizorul a chemat la probe peste 250 de actrite ce ar putea sa se incadreze in profilul cautat, inainte de a o selecta pe Jo Bo-ah. In varsta de 22 de ani, aceasta isi face un debut fulminant Innocent Thing secventa 2pe marele ecran, dupa ce a aparut in 2 seriale de televiziune, “Shut Up Flower Boy Band” si “Horse Doctor”, in prezent fiind proragonista unui modest serial difuzat de tvN, “Surplus Princess”. Starul filmului, cel putin cu numele, este Jang Hyuk, aflat la un nou rol dramatic pe marele ecran dupa cel din “Maybe” si “The Client”, si dupa spectaculosul rol din “The Flu”. Acesta se afla la a doua colaborare cu regizrul Kim Tae-gyun, la 13 ani distanta de “Volcano High”. Filmat in mai putin de 2 luni, filmul trebuia sa se intituleze initial “Strawberry Flavored Milk” (“Lapte cu aroma de capsuni”), facand trimitere la obsesia protagonistei adolescente pentru bautura de lapte cu aroma de capsuni (o similitudine evidenta cu dulcea si nedespartita acadea preferata de celebrul personaj Lolita al lui Vladimir Nabokov). Insa regizorul a optat pentru schimbarea titlului in “Thorn” (“Spin”), deoarece, a spus acesta, “nu e nimic dulce si fin ca laptele cu aroma de capsuni in acest film. Exista doar lucruri aspre si ascutite, ca spinii.” “Innocent Thing” este titlul international al filmului si, totodata, cel mai raspandit. Produs de insusi regizorul Kim Tae-gyun si distribuit de o companie de distributie mai putin renumita, Invent D, productia a ajuns in doar 356 de sali de cinematograf coreene, obtinand incasari de numai 1 milion de dolari.

Innocent Thing secventa 1La ora de sport dintr-un liceu de fete, care se desfasoara langa un bazin de inot, e mult freamat. Fetele chicotesc si-si soptesc una alteia cat de aratos este domnul profesor, neputand sa-si dezlipeasca ochii de la acesta. Profesorul de sport e nimeni altul decat aratosul Kim Jun-gi (Jang Hyuk), un tanar spre 35 de ani, a carui infatisare vrajeste toata suflarea adolescentina din liceu. Casatorit, acesta urmeaza sa devina in curand tatic, sotia lui, Seo-yeon, avand mai putin de o luna pana cand va naste. La un moment dat, toata lumea amuteste in momentul in care o adolescenta se urca pe cea mai inalta trambulina a bazinului si, in ciuda strigatelor disperate ale tuturor, se arunca in bazin. Imediat Jun-gi se arunca in apa pentru a vedea care este starea fetei si a o trage la suprafata, insa de pe fundul bazinului tanara iresponsabila zambeste tamp, vazandu-si Fat-Frumosul sarind s-o salveze. Young-eun (Jo Bo-ah), caci despre ea vorbim, e o adolescenta ce a facut o pasiune pentru profesorul de sport, iar gestul ei necugetat se dovedeste a fi, de fapt, o provocare, o incercare de a se face observata de cel pe care il admira. Din acel moment, tanara nu-si mai dezlipeste ochii de la profesor la orele de sport si cauta tot felul de pretexte pentru a intra in discutie cu el si a-l face sa se simta indatorat. Profesorul Kim, desi in aparenta are o viata fericita, in realitate are unele frustrari in viata de zi cu zi, chiar daca sotia lui ii ofera totul. Pe acest fond, se lasa tot mai mult acaparat de tentatia oferita de tanara lui eleva, pana cand face o greseala de nepermis si trece o linie pe care nu ar fi trebuit niciodata sa o treaca. Iar consecintele gestului sau necugetat nu intarzie sa apara, punandu-i in pericol reputatia si insusi caminul conjugal.

Innocent Thing secventa 3“Innocent Thing” nu e un film care sa spuna ceva nou pentru genul sau (thriller psihologic cu accente romantic-dramatice), subiectul in sine fiind de mult consumat de cinematografia de peste Ocean. Lee Sung-min, scenaristul filmului, a mai scris un scenariu cu adanci radacini hollywoodiene in 2008, cel al filmului “Baby And Me”, astfel ca aceasta influenta hollywoodiana este justificabila. De fapt, cele doua scenarii au fost scrise cam in aceeasi perioada de timp, intre 2006-2008, insa “Innocent Thing” avea sa fie pus in valoare abia in acest an de catre regizorul Kim Tae-gyun. Filmul spune povestea unei stranii relatii dintre o adolescenta si profesorul sau mai mare cu aproape 20 de ani, incadrand-o mai apoi intr-un triunghi amoros in centrul careia se afla profesorul Kim, interpretat de Jang Hyuk. Casatorit si cu sotia pe cale sa nasca, acesta se simte frustrat datorita interventiei din partea membrilor familiei sotiei, care par a le controla casnicia. Tata-socru e cel ce a strans banii si le-a cumparat un apartament nou nout, si tot el a intervenit pe langa conducerea liceului sa fie angajat ca profesor. In trecut jucator de rugby, profesorul Kim regreta acele vremuri de libertate, in prezent sotia nefiind de acord ca el sa mai practice acest sport periculos. Desi sotia lui e o persoana ce pare diferita de membrii familiei ei, iubindu-si cu adevarat sotul, singurul lucru care, la o prima vedere pare sa-i uneasca pe cei doi este copilul pe cale sa se nasca. Daca insa ne gandim la faptul ca Jun-gi s-a casatorit cu sotia lui doar pentru ca a lasat-o insarcinata, nu neaparat din cauza unor sentimente sincere, avem in fata un tablou cu ceea ce e fisurat in relatia dintre cei doi soti. Pe acest fundal isi face aparitia Young-eun, o tanara cu probleme, marginalizata in clasa ei de celelalte colege, ce pare a trai captiva in lumea imaginatiei sale. Iar imaginatia o face sa perceapa o relatie cu un profesor drept rodul unei admiratii pe care acesta i-ar purta-o. Punand la bataie frumnusetea si tineretea ei, sperand ca acestea vor compensa lipsa de experienta de viata, cu mult curaj dus pana la limita bunului simt, aceasta incearca sa-l seduca pe profesorasul nostru, care in prima faza e naucit de capcanele acesteia. Mai mult, intr-o noapte intunecata si ploioasa consumata intr-o sala de clasa, acesta devine complicele Innocent Thing secventa 4ei in a ascunde ceea ce n-ar fi trebuit sa faca vreodata. Odata nascut un “secret al lor, al amandurora”, apare, desigur, si elementul destabilizator al echilibrului interior al profesorului. Si nu doar atat, secretul ajunge sa-i puna in pericol atat cariera cat si casnicia. Chiar daca vedeta filmului in mod evident este Jang Hyuk, cea mai remarcabila prestatie o are “ispita” adolescentina interpretata de frumoasa Jo Bo-ah, care ar merita un pemiu de interpretare pentru rolul sau. Este atat de credibila incat la un moment dat ajungi sa te intrebi daca privirea ei tradeaza nebunie sau doar o pasiune nebuna care intr-o zi poate fi stinsa. Personajul ei oscileaza intre normalitate si nebunie deliranta, si oricum l-ai privi, pana la final nu te poti decide daca personajul Young-eun e o victima sau calaul propriilor ei trairi. Un film ce merita savurat, chiar daca da impresia de “deja-vu”, ce are o atmosfera aparte, seducatoare pana la un punct, total nebuneasca mai departe. Cu o interpretare magistrala, “Innocent Thing” in mod sigur ii va cuceri pana si cei mai pretentiosi amatori de filme coreene, oferindu-le aproape 2 ore memorabile.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil