In regia lui Yim Soonrye (Forever the Moment, If You Were Me), “Rolling Home with a Bull” este un film de festival, cu o poveste puternica despre un poet pierdut ce si-a ratat cariera. Pentru Yim Soonrye, incursiunea in lumea filmului in calitate de regizor – una prin traditie destinata barbatilor – a fost ocazia ideala de a demonstra mult curaj si talent, si faptul ca regia si scenariul de film nu sunt doar apanajul barbatilor. Aceasta a reusit sa arate in filmele sale o imagine a Coreei de Sud mai putin primitoare (Three Friends), a lumii marginalizate a vietii de noapte (Waikiki Brothers), a discriminarii femeii (If You Were Me), filme care nu au strans prea multi bani la box-office si care nu prea au atras atentia la festivalurile internationale de film. Consacrarea o cunoaste abia in 2008, cu “Forever the Moment”, un film ce i-a oferit sansa sa straluceasca datorita bugetului ridicat avut la dispozitie si actorilor cu nume (Moon So-ri, Uhm Tae-woong). Filmul, ce spunea o poveste despre urcusurile si coborasurile din viata echipei nationale de handbal a Coreei de Sud in drumul spre Jocurile Olimpice si gasirea succesului, a fost o lovitura la box-office. In mare, aceasta a fost calea spre success a tinerei regizoare coreene, care mereu a incercat in filmele sale sa ofere o introspectie a conditiei umane. “Rolling Home with a Bull” nu face exceptie, si ar putea constitui filmul care ar putea-o propune pe Yim Soonrye sa intre in galeria marilor cineasti coreeni ai momentului.
Actiunea filmului incepe cu o secventa in care personajul principal, Sun-ho ara un teren impreuna cu tatal sau si cu un taur. Sun-ho e un tanar de treizeci si ceva de ani, care dupa ce a urmat o facultate, s-a intors in casa parintilor sai care au o gospodarie saracacioasa la tara. Scrie poezii, participa la concursuri literare, bea si nu pare interesat de nicio femeie.Intr-o dimineata, satul de reprosurile tatalui sau si dupa o noapte de betie, urca taurul in masina si pleaca sa-l vanda, in ciuda protestelor tatalui sau care-l acuza de furt. Nu poate vinde taurul, dar ii spune tatalui sau ca l-a vandut si ii trimite si banii.
Cand sa plece din targ, primeste un telefon de la fosta lui iubita, Hyun-soo. Fusesera colegi de facultate, si impreuna cu inca un coleg, erau trei prieteni de nedespartit. Isi pusesera si nume noi: Sun-ho era Paul, Hyun-soo era Mary, iar al treilea prieten era Peter. Mary si Peter se casatorisera, iar Paul se intorsese acasa la parintii lui, fara s-o poata uita pe fosta lui iubita. Anii au trecut, iar telefonul primit pe neasteptate de la Mary urmeaza sa-I schimbe pentru totdeauna viata lui Paul si a taurului luat de acesta la plimbare prin tara.
Fara nume mari in distributie (Kim Young-pil a aparut in cateva roluri secundare in filme precum “Closer to Heaven” sau “Public Enemy Returns”, Kong Hyo-jin, protagonista feminina a incantat in seriale precum “Beautiful Days” sau “Pasta”, in timp ce actorul veteran Jeon Kuk-hwan e deja o figura cunoscuta fanilor k-drama dintr-o multime de roluri din seriale precum “Warrior Baek Dong Soo”, “Little Girl K”, “Athena” etc), “Rolling Home with a Bull” ofera o poveste intr-un stil ce nu poate fi regasit in afara cinematografiei coreene. Este, cu desavarsire, un film artistic, un veritabil “road-movie” cum l-ar numi americanii, deloc comercial, care ne poarta spre sufletul natiunii coreene, spre ceea ce inseamna Coreea la radacinile sale. El reflecta delicatele momente de durere si singuratate din viata omului ce picteaza cu talent si indemanare tabloul vitregiei conditiei umane.
Calatorind pe drumurile Coreei cu un taur in camioneta nu poate fi decat o aventura in necunoscut pentru eroul acestui film, un barbat obisnuit iubitor de poezie, cu studii superioare, dar care nu a reusit sa-si gaseasca drumul in Seul si a revenit in satul natal pentru a-si ajuta parintii in muncile casnice. Taurul cu care porneste la drum in puterea noptii pentru a-l vinde si a scapa, astfel, de cicalelile zilnice ale tatalui sau, reprezinta absolut tot ce ii lipseste acestuia in viata. Taurul, de-a lungul calatoriei, il conduce spre intalnirea cu unele personaje si intamplari cel putin bizarre: un calugar budhist, un parinte ce-si doreste cu orice pret sa i se permita fiului sau sa incalece taurul, iar mai apoi sa-l cumpere, fosta iubita din tinerete care i-a distrus 10 ani din viata cu decizia ei din trecut. Toate aceste contacte neasteptate, pe fondul unei superbe melodii country americane ce trezeste amintiri in sufletul personajului nostru, il transforma pe Paul si il imping la o serioasa auto-analiza a propriei persoane. Diversele situatii in care ajunge il fac mai intai sa renunte la indiferenta fata de partenerul sau de calatorie, un simpatic taur dorit de toti mai putin de el, cel care l-a crescut si caruia i-a mancat ani buni din viata, iar starile lui ajung sa oscileze de la ura la resemnare, apoi intelegere si atasare. Taurul joaca pentru Paul rolul de companion, profesor ce-i ofera lectii de viata, iar mai apoi de fiinta la care ajunge sa tina din tot sufletul. Taurul este liantul care ii va schimba viata, il va maturiza si il va face sa regandeasca drumul de viitor pe care trebuie sa-l urmeze.
Bazat pe un roman original scris de Kim Do-yeon, “Rolling Home with a Bull” e un film comic pe alocuri si emotionant prin mesajul sau, oferind spectatorului sansa de a medita la realitate, uneori prin intermediul unor vise suprarealiste si a unor secvente superbe din natura ce constituie cadrul ideal pentru desfasurarea unor scene stranii ce-aduc aminte de romanele lui Kafka. Un film simplu, cu peisaje superbe si o coloana sonora pe masura, cu multe idei genial transpuse sub forma unor metafore vizuale, o realizare ce aminteste faptul ca filmul coreean inseamna mai mult decat o industrie avida dupa bani in care violenta, super-eroii si spectaculosul rescriu regulile succesului. “Rolling Home with a Bull” reaminteste sensul cinematografiei, rolul aducativ si artistic al filmului, care timp de un secol pe drept cuvant isi merita titlul de arta. Multumiri pentru traducere noii colege din Asia Team, Daniela Capalna.Vizionare placuta !
Articol realizat de cris999 in colaborare cu Daniela Capalna – asiacinefil.com
“Republic of Korea 1%” este o frumoasa povestire din “catanie”. Nu de razboi, dar cu razboi. Razboiul dintre orgolii, razboiul misogin, cu tarele si valorile unui aspect de zi cu zi din viata oamenilor cu pacea vesnic amenintata. Un fel de “G.I.Jane” in varianta coreeana, ca tot e la moda schimbul “intercultural” sub forma remake-urilor sau adaptarilor intre Hollywood si restul lumii. In rolul principal a fost distribuita actrita Lee Ah Lee (ce a putut fi vazuta in serialul “The Great King), dar si o serie de actori de comedie – caci filmul in sine e o comedie in stilul unui “Police Academy” cu accente pe alocuri dramatice – precum Lim Won Hee si Son Byung Ho. In privinta regiei, se simte o oarecare influenta a la Michael Bay, regizorul Jo Myeong-nam continuandu-si cariera regizorala in stilul filmului de debut, “Super Family”.
Cunoscut cu titlul initial de “Bloody Fight” sau “Blood Battle”, “The Showdown” il are ca regizor pe tanarul Park Hoon-Jung. Desi acesta e filmul lui de debut, viziunea lui regizorala este una profunda, originala si unica in cinematiografia coreeana contemporana. Se poate spune ca este primul film coreean de epoca care aduce cu adevarat ceva din efectele vizuale ale unui succes international precum cele ale filmului “300”. Au mai existat tentative in ultimii ani (“Blades of Blood”, “The Sword With No Name”), insa sub aspect vizual “The Showdown” este, probabil, cel mai aproape de standardele occidentale in materie, la ora actuala. Park Hoon-Jung nu e un necunoscut in lumea filmului coreean, lansandu-se ca scenarist anul trecut. Astfel, pe langa scenariul la “The Showdown” acesta a mai scris 2 secanrii stralucite la 2 filme de mare success: “I Saw the Devil” si la recentul “The Unjust”. In rolurile principale au fost distribuiti Park Hee-soon (din “The Scam” si “A Million”), starul Hallyu Jin Goo (“A Dirty Carnival”, “Truck” sau “Mother”- ce i-a adus si 2 premii pentru cel mai bun rol secundar) si veteranul Kim Kap-soo (Joseon X Files, The Slave Hunters, Jejungwon, Emperor of the Sea, Rebirth etc). In mod suprinzator, filmul a rulat in cinematografele coreene doar 2 saptamani, la sfarsitul lunii februarie si inceputul lui martie, fara a iesi in evidenta, iar in prezent participa si are premiera internationala in cadrul festivalului de film asiatic de la Udine.
In anul 1619, in al 11-lea an al domniei regelui Joseonului Gwang Hae-gun, Joseonul, pentru a intari bunele relatii cu dinastia Ming, trimite simbolic niste trupe in Manciuria. Aici, la acea vreme, manciurienii, ramasi fideli Casei Ching, duc lupte crancene cu ostirile dinastiei Ming. In urma unei astfel de lupte si contrar oricaror reguli militare, 3 soldati ai Joseonului, raniti, reusesc sa scape cu viata: un general, cel mai bun prieten al acestuia si un soldat de rand. Intamplarea face ca toti trei sa se refugieze la o taverna parasita folosita de negustori in drumurile lor dinspre China inspre Joseon, situata la 3-4 zile distanta de mers de hotarele Joseonului. Dar in scurt timp, intre cei 3 tovarasi de ocazie incepe sa se dea o lupta mult mai periculoasa decat cea din care tocmai scapasera cu rani importante. Ranile propriului trecut isi spun cuvantul, iar in acel spatiu inchis va incepe lupta pentru supravietuire, pe masura ce fiecare isi aminteste de lucrurile dureroase lasate in urma.
Filmul incepe cu scene spectaculoase de lupta, ce amintesc de sangeroasa batalie a Gladiatorului din padurile germanice, in baiata fulgilor de nea. Mai apoi, urmarind agonia celor 2 personaje ce reusesc sa scape, treptat, avem parte de o insiruire de dialoguri aparent fara noima deoarece scenaristul nu ne spune, inca, ce ascunde fiecare personaj in parte. Cu ajutorul procedeului de “flashback”, asemeni unui puzzle, sunt aduse din trecut in prezent scene care, inr-un final, puse cap la cap, dau impresia unui scenariu solid si ingenios. In momentul in care cele 3 personaje se intalnesc accidental intr-o taverna parasita, practic incepe un veritabil joc psihologic in trei, din care fiecare incearca sa supravietuiasca. Dintre cei 3, soldatul e elementul de legatura a dramei celor doi protagonisti: el este omul din popor tarat cu forta in acest razboi inutil din care Joseonul nu avea nimic de castigat, dar la care a participat in urma jocurilor politice de la Curte. Ca si in “The Unjust” (scris, dupa cum am mai spus de acelasi regizor-scenarist al lui “The Showdown”), avem o imagine bine conturata a celor care nu conteaza, in paralel cu excesele si abuzurile unei clase politice corupte, avide dupa bani. Indiferent ca e vorba de societatea feudala, cu sclavi si biruri ce ajung in buzunarele aristocratiei, sau de societatea moderna, coruptia si firea umana nu are limite temporale si statale. Ea se manifesta pretutindeni. 
Soldatul de rand reprezinta prima drama din acest inedit triunghi; mereu spune in soapta vorbe grele la adresa celor doi tovarasi din clasa nobiliara si, pana la un anumit punct, de comporta slugarnic in speranta ca va fi crutat pentru faptul ca a dezertat si va putea sa-si vada sotia si cei 4 copii ce-l asteapta acasa. De cealalta parte, generalul si prietenul sau sunt exponentii – unul al talentului nativ dar care nu are sansa de a avea pe cineva puternic care sa-l propulseze intr-o functie importanta, altul – talentul imperfect si neperfectibil, dar care are sansa de a avea un tata complotist care ii aranjeaza viitorul. In aceasta situatie, prietenia dintre cei doi – care in viata reala a fost sanctionata de clanul din care provenea generalul, prietenul sau facand parte dintr-un clan rival – evolueaza de la un trecut fericit sau, dupa caz, plin de frustrari, spre o acumulare de tensiune evidenta pe masura ce flashback-urile reconstituie trecutul.
“Herb” este una din productiile melodramatice reusite ale anului 2007 din Coreea, regizata de Heo In-moo (Love so Divine). In rolul principal veti avea surpriza sa o redescoperiti pe Kang Hyeo-jeong din Welcome to Dongmakgol si Oldboy, ceare inca o data o prestatie mai mult decat laudabila. Filmul aminteste intr-o oarecare masura de cazul baiatului autist din “Marathon”, in sensul ca personajul central este o persoana cu dizabilitati, cu universul sau interior innocent si naiv, si cu o mama grijulie care incearca sa-i ofere tot ce are nevoie pentru a deprinde mai repede sensul vietii, deoarece timpul nu cruta pe nimeni. Si din nou un film care ne transmite acelasi mesaj al pretuirii clipei si al trairii vietii cu zambetul pe buze alaturi de cei dragi, atata timp cat acestia ne sunt tovarasi in aventura vietii.
Sang-eun este o persoana cu dizabilitati mentale, ce are nevoie sa fie acompaniata continuu. In urma cu un an mama sa ii sarbatorea implinirea a 20 de ani de viata, varsta cand omul devine adult. Din pacate intelectul ei este la nivelul unui copil de sapte ani. Ea percepe viata reala pin comparatie cu lumea basmelor. Hyun-sook i-a acordat fiicei toata grija, atentia si dragostea ei. Ca urmare fata pare normala la prima vedere. Dar intr-o zi apare printul din poveste, Jong-bum Lee, un tanar agent de circulatie. Din cauza unui semafor defect, fata ramane blocata in mijlocul traficului, iar tanarul o salveaza si crezand ca aceasta a vrut sa se sinucida ii spune ca “viata merita traita”. De aici incepe sa se infiripe o frumoasa poveste de dragoste. Sang-eun este atat de frumoasa si inocenta , se poarta atat de normal incat Jong-bum nu-si da seama de starea ei de sanatate. Sesizeaza doar felul ei de a vorbi si faptul ca in anumite moment critice pomeneste mereu de sfaturile mamei ei sau daca este jignita reactioneaza violent, fapt ce a simtit-o pe propria lui piele, sau mai corect spus, pe mana lui. Dar la un moment dat tanarul vede cardul de identificare al fetei, realizeaza situatia ei si socat fuge fara sa spuna un cuvant, spre durerea acesteia. Ca si cum asta nu ar fi fost suficient pentru puterile ei, mama ei descopera ca este bolnava de cancer in faza terminala si incepe sa faca ordine in lucrurile si documentele ei. Sang–eun afla pentru prima data ce este moartea si intelege cu disperare ca mama sa o va parasi.
“Oamenii pot avea vieti reusite doar cand sunt curajosi si au barbia sus ridicata” spune Sang-eun Chan la un interviu unde urma sa primeasca un job. “ Poti face asta? Si oamenii normali au dificultati” o intreaba unul din membrii comisiei. Astfel apare discriminarea. Firea umana este aceeasi pe toate meridianele. De cate ori nu am intalnit, noi insine astfel de persoane defavorizate de soarta? Le-am privit cu curiozitate si in cel mai fericit caz le-am compatimit sau pur si simplu am intors capul, fara sa ne gandim ca si ele au univers interior, au dorinte, suferinte, bucurii, ca au acelasi drept la viata ca si noi cei sanatosi. Este uimitor cu cata demnitate personajul principal face fata situatiei dramatice in care se afla si de cat curaj da dovada. Aceasta da o lectie de viata tuturor oamenilor sanatosi, o lectie unica, memorabila. Toate eforturile si sacrificiul mamei au dat roade. Nimic nu este imposibil pe lumea asta daca ai curaj. Un film deosebit, cu o interpretare superba si un subiect emotionant.
Uriasa popularitate a filmului-cataclism „Haeundae”, care a atras mai mult de 10 milioane de spectatori in salile de cinematograf coreene, are ramificatii care merg mai departe de producatori si investitori. Dupa ce industria coreeana de film a intrat pe un fagas ascendent cu succesul filmului cu un monstru marin, „The Host”, acum 3 ani, aceasta a reusit, in sfarsit, sa dea o noua lovitura. Cei din industrie considera ca succesul lui „Haeundae” arata, de asemenea, ca cele peste 8,3 milioane de spectatori ale lui „Speedy Scandal”, inregistrati in ultima luna a lui 2008 nu au fost un fenomen izolat.
Prima zi de difuzare a filmului in Coreea nu a adus prea multa lume in salile de cinematografe, insa in primul weekend, 1.240.000 de oameni s-au inghesuit sa il vizioneze. E cel de-al doilea weekend cu cele mai mari incasari din istoria filmului coreean, dupa primul weekend al lui The Host de acum 3 ani, care a strans 1.280.000 de spectatori. Un alt film coreean, „Taegukgi: The Brotherhood of War”, care se aseamana cu „Haeundae” sub aspectul spectatorilor zilnici din cursul saptamanii, a strans doar 870.000 de spectatori in primul sau weekend. La 33 de la data premierei, „Haeundae” a reusit sa treaca de bariera de 10 milioane de spectatori, fiind al 5-lea film coreean al acestui an care a trecut de aceasta borna. Doar „The Host”, in 2006, a reusit sa treaca de 10 milioane mai repede, in 21 de zile. In aceste conditii, sunt sperante ca „Haeundae” sa devina cel de-al treilea film coreean cel mai vizionat din toate timpurile.
Initial, insusi distribuitorul filmului, CJ Entertainment, apeland la propriile calcule, a sustinut ca filmul trecuse de 10 milioane spectatori in 33 de zile. Cand a fost anuntata aceasta stire, Consiliul Coreean de Film (KOFIC) o socoteala proprie facuta de aceasta a aratat ca filmul a avut doat 9,91 milioane de spectatori. Diferenta reiese din sistemul de numaratoare diferit al celor doua, insa dupa revizuire, diferenta a devenit nesemnificativa. CJ Entertainment a facut numaratoarea printr-un sistem computerizat propriu, numaratoare confirmata de o alta companie specializata in asa ceva. In schimb, KOFIC a numarat spectatorii dupa numarul de bilete vandute in 2.144 de sali de proiectie din 315 cinematografe sau complexe multiplex din intreaga tara. Cum se explica diferenta de calcul dintre CJ Entertainment si KOFIC ? Simplu: KOFIC practic contorizeaza fiecare bilet nou vandut intr-un cinematograf din Coreea, pe calculator. Acesta sustine ca 98 pana la 99% din cinematografele cu sistem computerizat de controlare a vanzarilor sunt legate de baza lor de date. In schimb, nu toate cinematografele mai mici din Coreea nu au sistem computerizat, deci nici nu pot intra in calculele KOFIC, in schimb se regasesc in calculele CJ Entertainment.
Cat a castigat pana acum „Haeundae” ? Aproximativ 70 bilioane woni (adica undeva la peste 56 milioane dolari). Filmul s-a instalat confortabil pe primul loc in box-office-ul acestui an, depasind nou intratul in top 3 – „Take Off”, cu 30 milioane dolari in doar 2 saptamani, si locul 2 din acest an, „Transformers: Revenge of the Fallen”, cu 41 milioane dolari. Cinematografele, investitorii si producatorii si-au impartit castigurile; putina lume stie cam cum se face imparteala castigurilor la un film distribuit in cinematografe, asa ca oferim o mostra, in acest caz: din cele 70 bilioane woni (56 milioane dolari), 35 (28 milioane dolari) s-au dus la cinematografe, diferenta de 35 bilioane impartindu-se intre invstitori si producatori. Insa din moment ce filmul a costat 16 bilioane woni (12.800.000 dolari), reiese ca doar 19 bilioane woni (15.200.000 dolari) sunt profit net. Insa marele castigator va fi CJ Entertainement, care nu doar ca se ocupa cu distribuirea filmului in reteaua sa nationala de cinematografe, dar si este investitorul principal si co-producatorul acestui film. Succesul e cu atat mai important pentru numita companiei cu cat pana in prezent, niciunul din filmele distribuite sau produse de aceasta nu a trecut de cifra de 10 milioane de spectatori intr-o luna de zile.
