In secolul al XV-lea, regele Sejong, reprezentant de seama al dinastiei Joseon (dinastie ce a dat si numele tarii), era stapan peste o mica tarisoara ce statea ca un ghimpe in coasta Imperiului chinez Ming. Joseon, ca regat vasal, trimitea in fiecare luna tribut imperiului. Unele actiuni de riposta petrecute la granita dintre cele 2 state au determinat imperiul Ming sa-si trimita delegati la curtea Joseonului, care se vor dovedi nimic altceva decat niste spioni din serviciile secrete ale Imparatului. Acestia aveau sarcina de a supraveghea din interior orice miscare suspecta, mai ales ca era stiut faptul ca Joseon era, din punct de vedere al tehnologiei, peste Imperiul Ming in privinta armamentului detinut. Umblau zvonuri cum ca regele Sejong ar fi pregatit in secret o arma nemaivazuta, a carei putere ar fi permis detinatorului sa subjuge lumea intreaga.

In paralel, Seol-joo, un negustor abil, da peste probleme din cauza stagnarii afacerilor cu negutatorii Ming, carora nu li se mai permite sa vina in Joseon pana la gasirea armei secrete si anihilarea ei. El primeste o misiune aparent lipsita de importanta, anume sa gazduiasca o vreme pe cineva, chiar de la seful Armatei regale. Insa cine se va dovedi a fi acea misterioasa persoana, ce secrete ascunse vor iesi la iveala si, mai ales, in ce incurcaturi cu totul si cu totul neasteptate va intra breasla modestului negustor, ramane sa descoperiti singuri urmarind filmul.

O realizare spectaculoasa a cineastilor coreeni, foarte ambitioasa si destul de bine documentata. Filmul nareaza, de fapt, epopeea inventarii primelor dispozitive de lansari multiple de proiectile, undeva in Coreea actuala a secolului XV, acestea fiind produse si in Europa Occidentala abia spre sfarsitul secolului XVIII. Un film foarte bun, ce ofera 2 ore agreabile recomandate fanilor genului istoric/drama.

Tara: Coreea de Sud

An: 2008

Gen: Istoric/Drama/Actiune

Regia: Yu-jin Kim

Cu: Ahn Seong-gi, Jong Jae-yeong

VIZIONARE ONLINE:

PARTEA 1

PARTEA 2

Regia filmului “Gantz” e semnata de Shinsuke Sato, scenaristul lui „Snowy Love Fall in Spring”, iar distributia este una cu nume mari: Kazunari Ninomiya – recent vazut in rolul principal din “Ooku-The Lady Shogun and Her Men”, membru al popularului grup musical Arashi, Kenichi Matsuyama din “Kamui”, “Memoirs of a Teenage Amnesiac” sau “Kaiji” si Yuriko Yoshitaka din “Cyborg Girl”. Filmarile au durat aproape un an, proiectul fiind anuntat in noiembrie 2009, cu o perioada de postprocesare din cauza efectelor vizuale de cateva luni bune. “Gantz” a fost prezentat in cadrul unor festivaluri internationale de film precum Puchon sau New York, fapt care a facilitat succesul sau si pe plan international. Cea mai mare parte a bugetului – 22 de milioane de dolari – a fost cheltuita pe efectele speciale si cascadorii. Costumele speciale care in film dau personajelor puteri supraumane au costat fiecare nu mai putin de 6.000 de dolari, iar daca adaugam onorariul actorilor toate acestea au urcat bugetul celor doua parti la nu mai putin de 45 de milioane de dolari ! Grafica filmului e extrem de rafinata, la cele mai inalte standarde din domeniu, astfel ca ai impresia, ca spectator, ca te afunzi efectiv intr-o alta lume. Spre deosebire de manga originala, scenele de nuditate si violenta sunt estompate pentru ca filmul sa aiba o cat mai mare audienta, fiind o ecranizare solida si fidela sursei originale.

Kei este un tanar obisnuit in cautarea unui loc de munca. Pentru aceasta citeste cu sarg carti despre succesul unui interviu de angajare, invatand regulile de conduita necesare castigarii respectului angajatorului. Din fire pare o persoana tacuta, care nu poate sa-si ascunda felul onest de a fi. Intr-una din zile, il zareste intr-o statie de tren pe Kato, un prieten din copilarie pe care nu il vazuse de mult timp. Incearca sa-l ignore, prefacandu-se ca nu il recunoaste, insa in momentul in care un betiv cade pe linia de tren, Kato isi risca viata pentru a-l trage de pe sine. In momentul in care la difuzoare se anunta sosirea trenului, Kei incearca sa-l ajute pe Kato sa iasa de pe sine, dar nici unul, nici celalalt nu reusesc sa se salveze si sunt loviti de tren. In curand, cei doi se trezesc intr-o incapere impreuna cu inca cativa necunoscuti. Dupa momentele de uluiala, intrebandu-se daca sunt in Rai sau in viata, observa in mijlocul incaperii o sfera gigantoca numita “Gantz” care, in scurt timp, stabileste regulile unui joc bizar: de fiecare data cand cineva ajunge in respectiva incapere, trebuie sa imbrace un costum speciale si sa vaneze niste extraterestri care au invadat planeta, intr-un interval de timp bine stabilit. In conditiile in care Gantz controleaza jocul, singura alternativa fiind castigarea a o suta de puncte care inseamna automat reinvierea.

Practic povestea din “Gantz” are 3 segmente principale, oamenii ale caror vieti sunt salvate de “Gantz’ trebuind sa extermine niste extraterestri ce iau diferite forme. In conditiile in care “vanatorii” sunt oameni obisnuiti, amatori in folosirea armelor, nu asasini profesionisti cu sange rece, nu trebuie sa existe prea mari asteptari de la scenele de actiune, care sunt spectaculoase nu prin stilul stangaci de lupta al ncunoscatorilor ci prin efectele vizuale cu ajutorul carora au fost construiti extrateresti. Putin gore in scenele in care extraterestri sunt lichidati reprezinta extrema violenta a acestui film, insa cum extraterestri sunt aproape niste personaje simpatice (cum e copilasul extraterestru mancator de ceapa) , acest lucru nu afecteaza categoria de public careia filmul i se poate adresa (implicit e vorba de minori). Firul narativ se axeaza pe dezvoltarea personajului Kei Kurono, prezentat atat in lumea Gantz cat si in lumea reala, unde evadeaza prin intermediul visului. La un moment dat planul real si imaginar se inverseaza, iar Kei e chiar constient de faptul ca totul nu a fost decat un cosmar. Mai apoi, cand revine in incaperea lui Gantz pentru o noua misiune, realizeaza ca nu e decat un simplu obiect in jocul imaginar al lui Gantz, si ca nu are de ales decat s ail joace pana la capat sau sa dispara pentru totdeauna. Interesant momentul luminarii sale, in care realizeaza insemnatatea existentei sale, fapt ce da nastere instinctelor sale eroice. Momentele de meditatie ofera, astfel, filmului, profunzime, la fel si relatia de prietenie cu Kato.

Un film captivant de-a dreptul, care lasa imaginatia fiecaruia sa se afunde intr-un univers fantastic pe care doar cineastii japonezi il putea decora intr-un mod atat de original. Coloana sonora e semnata de marele compozitor Kenji Kawai, iar daca veti avea curiozitatea sa ascultati si melodia instrumental-corala de pe genericul de final – care e superba – veti simti niste similitudini flagrante cu melodia de pe coloana sonora a filmului A Battle of Wits, semnata tot de Kawai. Dupa genericul de final, filmul face si o scurta introducere in tema celei de-a doua parti, asadar nu ratati nici o secunda din cele peste 130 de minute ale lui “Gantz”. Satisfactia e maxima. Iar daca prima parte a reusit sa va starneasca curiozitatea, asteptati… “Raspunsul Perfect” pentru lamurirea misterelor. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Sichuan, sudul Chinei, anii ’20. Tang (You Ge) este un guvernator excentric caruia banii sotiei oferiti ca mita i-au asigurat un loc de guvernator caldut, care urmeaza sa-i aduca o multime de castigauri din taxele pe care urmeaza sa le impuna localnicilor. Impreuna cu sotia sa (Carina Lau) si consilierul sau (Feng Xiaogang), acestia se indreapta, intr-un “tren” tras de cai, escortati de soldati inarmati pana in dinti ai Diviziei a 18-a a Armatei Republicane spre locul unde urma a fi inscaunat guvernator. Ca in westernurile americane, acestia traverseaza o regiune muntoasa din sudul Chinei, in pustietate, in niste vremuri in care monarhia fusese abolita, iar haosul domea pretutindeni. La un moment dat, trenul este atacat de banditii bubosului Zhang (Wen Jiang), soldatii sunt ucisi iar vagonul in care se afla guvernatorul deraiaza, ajungand intr-un lac. De sub mormanele de fier, speriat, cu sufletul cat un purice, guvernatorul Tang incearca sa-si faca loc si sa iasa la suprafata unde, surpriza, gaseste o multime de pistoale atintite asupra sa. Banditii vor argintul si banii, dar sarmanul guvernator tocmai isi platise ultimii banuti ca mita pentru a face bani ca guvernator, astfel ca, pentru a scapa cu viata, neavand ce altceva sa le ofere banditilor, pune la cale un plan ingenios. Drept urmare, acesta pretinde ca este, de fapt, consilierul guvernatorului (care tocmai a murit inecat), si ii propune banditului Zhang sa se dea drept guvernator. Conform planului, in scurt timp ar fi urmat sa stranga o multime de bani impreuna. Intelegerea pare parafata, Tang scapa cu viata si, mai mult, din acel moment devine consilierul falsului guvernator. Iar drumurile ii calauzesc spre orasul Gastei, un orasel terorizat si controlat de lordul traficului cu opiu si carne vie din regiune, domnul Huang (Chow Yun-Fat). Cum, insa, noul guvernator e decis sa faca bani nu de pe urma oamenilor sarmani cu doar a celor instariti si imbogatiti peste noapte, principala lui tinta devine insusi… temutul Huang.

Intr-o oarecare masura, “Let the Bullets Fly” aminteste de westernurile hollywoodiene din perioada de apus a genului western si a Vestului Salbatic. Si China anilor ’20, imensiul teritoriu atat de greu de controlat de o autoritate centrala, este ca si Taramul Fagaduintei nord-american un tinut in pluna transformare. Din peisajul ei lipsesc doar sondele de titei, altfel ai fi avut impresia ca te afli intr-un western pur american. Poate ca cel mai la indemana film pentru a descrie atmosfera din „Let the Bulkets Fly“ este realizarea hollywoodiana din 2007 – “The Assassination of Jessee James…”. Ca in aceasta pelicula, scenele comice alterneaza cu cele grave, dramatice, insa filmul lui Wen Jiang areceva in plus: originalitate si mult, mult umor negru si de situatie care ironizeaza una din trasaturile tipice ale oamenilor din popor: naivitatea. De la inceput pana la sfarsit filmul are parte de consistenta, umor negru si gaguri reusite care te tin in priza si te amuza pana la lacrimi. Cei trei actori principali au o scena de aproximativ 12 minute in care dau dovada marelui talent actoricesc: toti trei stau in jurul unei mese si discuta. Nu te plictisesti o secunda din cele 12 minute, si e imposibil sa nu ramai fermecat de mimica si gestica acestora, dar si de comicul situatiei. Dar pe langa partea comica, filmul are si o latura dramatica, care insa nu eclipseaza cu nimic farmecul atmosferei vesele. Principiul “viata merge mai departe chiar daca unii dintre noi parasesc aceasta lume” isi gaseste sinonimul perfect in “Let the Bullets Fly” in optimismul personajelor.

Un film pur si simplu fermecator, aclamat de critici, laudat pretutindeni, care, odata intrat in istoria filmului chinezesc, cu siguranta va ramane ani buni de acum inainte unul de referinta pentru genul “eastern” din intreaga Asie, asa cum s-a intamplat cu “The Good, the Bad and the Weird” sau cu “Sukiyaki Western Django” in anii precedenti. Dar “Let the Bullets Fly” este peste orice film de gen realizat pana acum in Asia, iar acest lucru nu poate fi decat o tentanta invitatie pentru cinefili la spectacol. Un spectacol de imagini, de costume viu colorate minunate, de actorie, de regie, de scenariu. Altfel spus, un spectacol total. Nu trebuie uitata nici coloana sonora, care include una din melodiile principale regasite pe coloana sonora a filmului “The Sun Also Rises”. Munca de subtitrare a filmului a durat peste 10 zile (ca urmare a numarului urias – peste 2500 – de linii), fiecare linie de timing a fost refacuta manual pentru ca textul sa ramana suficient de mult pe ecran incat sa poata fi citit in intregime (o hiba clasica, deja, a subtitrarilor internationale la filmele chinezesti), iar limbajul de argou si umorul chinezesc a fost adaptat la limba romana astfel incat si spectatorul roman sa rada in acelasi timp cu cel chinez la unele replici ale actorilor. Exista destule situatii in film in care daca nu esti chinez nu intelegi decat “suprafata”, pentru ca sunt legate strict de acel spatiu geografic si de de istoria acelei tari. Acelasi impediment apare cand vine vorba de intelegerea anumitor vorbe cu talc chinezesti, care fara mijlocirea traducatorului si interpretarea in context, chiar cu explicatii suplimentare in afara textului subtitrarii, si-ar pierde din farmec.Insa tot acest efort a meritat din plin pentru ca filmul il rasplateste atat pe traducator pentru stradanie cat si pe cinefilii care vor avea sansa sa-l vizioneze in premiera absoluta in Romania subtitrat in limba romana. Asadar, “Let the Bullets Fly” si sa inceapa spectacolul !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

In vremurile tulburi ale Statelor Combatante (475-221 i.e.n), teritoriul actual al Chinei era divizat in mai multe state, fiecare cu propriile sale ambitii. Regatul Wei era cel mai puternic sub aspect militar, de unde si ambitiile sale cuceritoare, deseori atacand regatele invecinate Zhao sau Qi. Sun Bin este unul din cei doi discipoli ai marelui maestru Guzi, autorul “Artei Razboiului”, un manual despre care se spune ca cel care il detinea obtinea victoria in orice razboi, indiferent de conditii. Maestrul Guzi a avut doi discipoli: pe Sun Bin – despre care se spune ca ar fi fost cel caruia i-a transmis invataturile Artei Razboiului, si pe Pang Juan – frate de cruce cu Sun Bin, care a primit doar o parte din invataturi. Dupa moartea maestrului lor, cei doi au ratacit prin regatele Chinei, insa faima lui Sun Bin a ajuns la urechile regilor. Cu totii il doreau la Curtea lor, pentru a le dezvalui tainele Artei Razboiului si a le asigura invincibilitatea. Dupa o serie de evenimente, Sun Bin ajunge intr-un final la Curtea regelui Qi-ului. Aici il intalneste pe fratele de cruce Pang Juan, devenit intre timp Marele General al regatului rival Wei. Jocurile politice duc la o prapastie intre cei doi frati de cruce, care ajung sa se infrunte intr-o grandioasa batalie, in care “Arta Razboiului” va avea un rol crucial…

Din punct de vedere istoric, “Perioada Statelor Combatante” se refera ca zona geografica la teritoriul Chinei actuale, la intervalul de timp 475 i.e.n – 221 i.e.n, cand s-a realizat unificarea Chinei sub dinastia Qin. Sapte au fost statele combatante: Qin, Chu, Yan, Qi, Wei, Han si Zhao. Filmul “Warring States” incearca sa realizeze un tablou succint al perioadei 370-340, insistand pe unul din momentele importante ale istoriei, infrangerea regatului Wei de catre regatul Qi. In aceasta perioada, regele Hui al Wei-ului a realizat mai multe schimburi teritoriale cu regatele Han si Zhao pentru a face hotarele celor 3 state mult mai rationale. In 364, Wei e invins de Qi, si existenta statala a Wei-ului e salvata de regatul Zhao, care intervine. Dar cum vorbim de perioada statelor combatante, la doar 10 ani distanta Wei declanseaza un atac de proportii impotriva regatului Zhao. Cu capitala aproape infranta, Zhao e salvat de regatul Qi, care intervine. Aici intra in joc eroul filmului nostru, Sun Bin. Descendent al celebrului Sun Mao, autorul “Artei Razboiului”, faimosul strateg al Qi-ului a propus atacarea capitalei Wei-ului cata vreme armata Wei-ului asedia capitala regatului Zhao. Strategia a fost un succes, armata Wei-ului retragandu-se in graba spre sud pentru a-si apara capitala. In drumul de retragere, oastea Wei-ului a fost surprinsa si invinsa decisiv in batalia de la Guiling. In 341 i.e.n, Wei a atacat Han; Qi a adoptat aceeasi tactica, asteptand ca Han sa fie aproape invinsi, dupa care au intervenit. Generalii bataliei de la Guiling se intalneau din nou: Sun Bin si Tian Ji – de partea Qi, si Pang Juan de partea Wei. Tactica a fost aceeasi: atacarea capitalei Wei-ului. Aceasta batalie e prezentata detaliat in film: batalia de la Mae Ling (Maling) Victoria a fost cruciala pentru Qi, care a slabit serios Wei-ul, in anii urmatori principalele forte din regiune devenind Qi si Qin… care s-au ciocnit. Dar asta este alta poveste.

Filmul din 2011 se apropie mai mult de un “Confucius” decat de “Red Cliff”, acesta din urma axat in special pe strategia de lupta si pe spectaculos decat pe partea dramatica. “Warring States” prezinta ultimii ani din viata ai marelui strateg Sun Bin, iubirea mai mult sau mai putin secreta a acestuia pentru fiica generalului Tian Ji (devenita ulterior regina a Qi-ului) dar si prietenia de o viata cu cel ce avea sa devina marele sau rival, generalul Pang Juan. Scenele de lupta sunt apreciabile, dar prea putin importante pentru redarea povestii, si nici nu se insista prea mult asupra lor, lucru care sporeste calitatea artistica a peliculei. Drama personajului principal, Sun Bin, eclipseaza drama statelor combatante care porneau la lupta ori de cate ori unul din regi considera necesar acest lucru. Poate mai interesanta decat psihologia acestor lupte fratricide nesfarsite din aceasta perioada e analizarea acestui personaj fabulos care a fost Sun Bin. Prezentat ca un descendent al celebrului autor al Artei Razboiului si ca principalul detinator al acestor informatii cruciale pentru castigarea unui razboi, Sun Bin ne apare ca un erou cu capul in nori, care fuge de razboaie. Nu se deosebeste cu nimic de invatatii lumii antice grecesti sau romane. De altfel, aceasta comparatie e valabila si pentru una din scenele filmului in care o mare multime de oameni se aduna, iar cineva dintre sus-pusi arata gloatei nedreptatile comise de regatul Wei la adresa marelui Sun Bin. Scena seamana flagrant cu cea a discursului lui Marlon Brando din clasicul “Julius Caesar” (1953) , cand intr-o piata plina pana la refuz de oameni, poporul participa la drama personajului Marc Antoniu, judecandu-l. Oricand se poate face o similitudine intre aparenta democratiei din Qi si aparenta democratiei din China zilelor noastre, in care poporul “are un cuvat de spus” in luarea deciziilor politice. De asemenea, scena intrecerii carurilor trase de cai dintre Wei si Qi aminteste de memorabila cursa din “Ben Hur”. Dar poate e mai bine sa ramana la aprecierea fiecaruia importanta personalitatii lui Sun Bin, prezentat in mod realist, cu ajutorul fanteziei debordante a realizatorilor, ca un om simplu, pentru care stapanirea unor informatii atat de cruciale nu insemna nici ambitie inecata in sange, nici lacomie.

Per ansamblu, “Warring States” e o productie extraordinara atat prin mesajul sau cat si prin povestea filmului in sine. Nu depaseste grandoarea si spectaculozitatea lui “Red Cliff” (nici nu si-a propus asa ceva, producatorii nedispunand de bugetul lui John Woo), dar se apropie destul de mult de cursivitatea si nota artistica a lui “Confucius”. Un film ce ofera absolut tot ce ne-am astepta de la un film epic: o poveste coerenta, strategie si lupte bine redate, romantism si dramatism. Va fi, cu siguranta, unul din filmele istorice chinezsti ale anului 2011 care vor impresiona. Nu trebuie ratat !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

In anul 1782, al 16-lea an al domniei regelui Jeongjo (acelasi rege portretizat in seriale precum “Painter of the Wind” sau “ Yi San”), Joseonul este macinat de coruptie. Darile poporului sunt delapidate de magistrati corupti care isi cumpara functiile, iar vistieria statului are de suferit. In fata ministrilor corupti, regele Jeongjo isi trimite cel mai de incredere aliat – Kim – sa cerceteze culisele acestei afaceri prospere pentru cineva din guvern. Kim urmeaza sa devina primul detectiv inspector numit de rege al Joseonului, si i se incredinteaza cercetarea cazului vaduvei nepriihanite ca o acoperire pentru misiunea lui reala. In timpul misiunii, detectivul Kim se intovaraseste cu un hot de caini simpatic, si impreuna pornesc sa descalceasca itele incurcate ale unui complot inimaginabil. Si astfel incep o multime de aventuri, parte comice, parte dramatice, iar povestea capata consistenta pe masura apropierii de deznodamant.

“Detective K” are la baza un roman best-seller coreean recent, iar succesul sau i-a facut deja pe producatori sa se gandeasca la un sequel. Filmul a fost vandut inca dinaintea premierei in Coreea la targul de film ce s-a desfasurat in paralel cu festivalul la Berlin, in tari precum SUA, Canada, China, Thailanda sau Germania. Tehnica de filmare este una moderna, iar regizorul aduce cateva surprize placute sub acest aspect, flashback-urile fiind incluse in timpul prezent intr-un mod cu totul ingenios. Dintre toti detectivii celebri pe care istoria literaturii si a filmului i-a cunoscut, detectivul Kim se aseamana cam 90% cu Sherlock Holmes si 10% cu nastrusnicul inspector Clouseau. Partenerul lui completeaza perfect peisajul, cei doi creand un cuplu promitator pe ecran, nostim si imprevizibil. Dincolo de latura comica, filmul are si o latura dramatica, inradacinata in realitatile acelor timpuri. Regasim, astfel, abordata chestiunea impactului confucianismului asupra progresului Joseonului, sau cea a mutarii capitalei din Hanyang (Seulul de azi). Pentru noi, europenii, aceste teme ne apar obisnuite, insa daca e sa raportam la situatia din Coreea zilelor noastre, regasim similitudini flagrante cu dezbateri de actualitate din societatea contemporana coreeana. Mai sensibila pare a fi chestiunea prigonirii crestinilor, intr-un moment in care in 1784 crestinismul patrunde in Joseon, o tara macinata de coruptie, decandenta si de un confucianism traditionalist ce respinge valorile crestine. Incendierea unui altar al stramosilor si mai apoi prigonirea credintei crestine sunt aspectele ce redau vremurile tulburi pe fundalul carora se desfasoara actiunea. Crestinismul patrunde si prinde in randul sclavilor, astfel ca aristocratia are o reactie violenta de respingere si de propulsare a principiilor confucianiste, temandu-se de o rasturnare a ordinii sociale (caci crestinismul propovaduia o lume egalitarista, fara sclavi sau nobili) si de o alterare a valorilor traditionale. Interesanta replica personajului principal, care la un moment dat spune: “In ziua de azi, sa ucizi unu, doi crestini nu e mare lucru”. Adevarul este ca credinta crestina a prins in Coreea cu precadere la sfarsitul secolului XX, pe fondul modernizarii societatii, astfel ca daca e sa ne raportam la sfarsitul secolului XVIII, putem intelege aversiunea societatii coreene fata de crestini, mai ales ca si Europa a avut experienta ei proprie, in timpul Impreiului Roman.

Lasand la o parte contextul istoric si temele serioase abordate, filmul este un amestec de comedie mister si actiune in care trecerea de la un gen la celalalt se face pe nesimtite, transformand filmul intr-unul mai mult decat captivant. Coloana sonora este in ritm cu actiunea, scenele dramatice avand o orchestratie muzicala specifica, in timp ce gagurile sunt insotite de o muzica contemporana electro-pop care ne scoate din tensiunea filmului si sporeste suspansul scenelor de actiune. Scenariul este perfect pus pe ecran de interpretarea fara cusur a protagonistilor si e plin de consistenta si neprevazut, chiar daca spre final filmul a riscat o prabusire datorita unei neinspirate asocieri de cadre fara o explicatie prea clara. Dar ambiguitatea dureaza doar cateva minute, finalul intrigii este oarecum asteptat, iar finalul propriu-zis al filmului lasa loc de o continuare, care in mod sigur va urma, in anii urmatori. Per ansamblu, un film foarte reusit, care te tine tot timpul conectat, la care zambesti (uneori cu lacrimi) si din care inveti inca ceva despre istoria Joseonului si a domniei regelui Jeongjo. Pozitia de lider detasat in box-office-ul coreean se justifica din plin. Vizionare placuta!

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

O simpla comparatie arata trendul ascendent al castigurilor companiei Toho din distributie. Daca mai adaugam implicarea companiei in productia de filme, ne putem da seama de uriasele profituri ale uneia dintre cele mai importante companii japoneze ale momentului, oricum fara indoiala cea mai importanta din show-biz-ul japonez. Astfel, in ultimii 3 ani, evolutia incasarilor din filmele distribuite pe piata japoneza arata astfel:
1. 2010 – 74,869,612,938 yeni
2. 2008 – 73,914,598,000 yeni
3. 2009 – 65,493,311,000 yeni

Studioul se asteapta sa depaseasca aceste sume in anul 2011, cand sunt programate cateva blockbuster-uri japoneze foarte asteptate, precum “GANTZ”, “Ashita no Joe”, “Kaibutsu-kun,” “Gaikoukan Kuroda Kosaku,” si productia studiourilor Ghibli – “Kokuriku-Zaka Kara.”

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

In zilele noastre, un batranel ciudat (Sohn) este retinut in arest, fiind acuzat de uciderea sotiei sale prin otravire. Aparent nimic nu este ciudat, insa in scurt timp aflam ca de fapt acest batran a scris o carte intitulata “Teoria Paralela”, si crede ca, de fapt, traieste o viata identica cu cea a unui logician si matematician austriac celebru, Godel. Acesta isi bazeaza teoria pe coincidentele stranii dintre viata lui si viata lui Godel, pornind de la asemanarile flagrante dintre 2 presedinti americani exponentiali, Abraham Lincoln si J.F.Kennedy, ce au trait cam la un secol distanta. Cazul lui urmeaza a fi judecat de cel care devine cel mai tanar presedinte al Inaltei Curti din Seul, un judecator cu o reputatie proasta in randul populatiei datorita sentintelor aparent nedrepte pe care le dadea. Insa cazul profesorului Sohn urmeaza sa-i schimbe radical gandirea si insasi existenta, in momentul in care o reporterita ii spune ca anumite evenimente care i se petrec in viata de zi cu zi au fost deja traite de o alta persoana cu 30 de ani in urma, intr-un mod identic.

Un film ce are absolute toate ingredientele de care are nevoie un thriller: un scenariu atragator, o interpretare excelenta si o regie stralucita care au asigurat succesul la box-office. Spre deosebire de alte thrillere, nici un moment nu ai senzatia de a te fi pierdut in amanunte, iar surprizele nu contenesc sa apara nici dupa ce ai impresia ca tot adevarul a fost scos la lumina. Un film care cu siguranta va surprinde placut orice fan al acestui gen de filme.

“True Legend” este primul film chinez de arte martiale realizat in tehnologie 3 D. Costurile de productie au fost uriase pentru un film chinezesc. In Hong Kong a avut incasari de peste 1,2 milioane de dolari (ceea ce e mult pentru un film autohton), insa grosul incasarilor au venit din China. Filmul a fost foarte bine vandut peste hotare, in special ca este vorba de regizorul cunoscutelor filme de inceput ale lui Jackie Chan, “The Drunken Master” (1978) si “Eagle’s Shadow” (1978). In 1993, regizorul a realizat “Beggar So”, un film cu un subiect similar, in care Donnie Yen apare ca adversar al cersetorului So. La succesul peste hotare al productiei a contribuit din plin combinatia dintre povestea romantica din “Crouching Tiger…” si cele mai entuziasmante scene de lupta din istoria de aur a filmelor de arte martiale din Hong Kong.

In China anului 1861, in timp ce puterile straine ameninta cu invazia, dinastia Qing se afla pe marginea prapastiei. Su Cao, cel mai brav soldat aflat in slujba Curtii Qing, primeste o misiune imposibila: sa-l salveze pe Print, care cazuse captiv in mainile rebelilor. Misiunea periculoasa e dusa la bun sfarsit de Su si oamenii sai, iar acesta devine un erou. Primeste drept rasplata functia de guvernator al Hubei-ului, insa o refuza in favoarea fratelui sau adoptiv, Yuan. El, marele general Su, se decide sa se retraga pentru a-si implini visele: sa-si intemeieze o familie alaturi de sora fratelui sau adoptiv, Ying, sis a-si deschida o scoala unde sa predea wushu. Anii trec, Su isi implineste visul, insa intr-una din zile revine Yuan, plin de venin si dorinta de razbunare impotriva familiei care l-a adoptat, si care i-a ucis tatal, incercand sa fure fericirea lui Su.

Un film in care patriotismul specific filmelor chinezesti este lasat la o parte in detrimentul sentimentelor si a umanismului. Fiecare scena de lupta este dublata de romantism si momente de tandrete, care au facut filmul nu doar mare, ci si emotionant. “True Legend” este o productie reprezentativa pentru perioada de glorie a filmelor de arte martiale chinezesti. Efectele vizuale socante au avut un mare impact pe piata internationala, multi considerand filmul “o surpriza de nedescris”. Prin aceasta, dar si prin miscari din filmele de actiune contemporane, filmul reuseste sa nu fie nici macar un remake dupa productia din 1993, ci o cu totul alta realizare, distincta, cu personalitate. Fanii a tot ce inseamna frumusetea filmelor de arte martiale chinezesti nu trebuie sa rateze aceasta poveste plina de sensibilitate si spectaculozitate. Nu vor avea motive de regret.

Subtitrare in limba romana, in premiera in Romania, efectuata de Asia Team Romania !

Ning Hao

Multi fani au insinuat ca “Crazy Racer” ar trai din succesul lui “Crazy Stone”. Insa regizorul a insistat pe faptul ca niciodata cand filmeaza un film nu ia in cont un eventual succes la box office. “Tot ceea ce doresc prin munca mea este obtinerea aprecierii audientei […] care ma poate ajuta, mai apoi, sa incep un nou proiect“. “Desi povestea din noul meu film este complet diferita, tind sa-l consider un sequel la “Crazy Stone”, a spus Ning. Se spune ca regizorul a angajat 3 echipe de 7 scenaristi pentru a lucra la 3 povesti diferite, care urmau a se regasi in scenariul final al filmului “Silver Medalist”. Filmul a fost filmat in Xiamen, unele scene fiind vorbite in dialectul local si avand subtitrare pe ecran pentru a putea fi intelese de vorbitorii de chineza mandarina. Pe coloana sonora au fost introduce un amestec interesant de stiluri muzicale, de la opera chineza traditionala sau simfonii occidentale la rock modern, iar cladirile din decoruri sunt un amestec architectural intre stiluri occidentale si rasaritene, lucru unic in sudul Chinei.

Filmul spune 4 povesti a 6 grupuri de oameni, care mai intai merg in paralel, insa pe masura dezvoltarii subiectului ajung sa se intrepatrunda. Povestea principala se axeaza pe aventurile unui livrator pe nume Geng Hao, un fost ciclist de performanta medaliat cu argint, dar care a fost suspendat pe viata dupa ce a fost depistat pozitiv in urma consumarii accidentale a unui medicament interzis. Destinul acestuia se intersecteaza cu cel al unor traficanti de droguri si al unui om de afaceri lipsit de scrupule, aceasta dand nastere unei serii de evenimente neasteptate extrem de amuzante si unei povesti distractive si profunde in acelasi timp.

Avand un buget de 10 milioane yuani (aproximativ 1,5 milioane dolari), filmul nu beneficiaza de cascadorii iesite din comun sau de o distributie cu nume mari. Rolul principal ii revine din nou protagonistului din Crazy Stone, Huang Bo, in timp ce Lu Kung-wei, o gazda a unei televiziuni taiwaneze, joaca rolul unui om de afaceri malefic ce angajeaza asasini pentru a-i ucide sotia. “Am avut multe experiente ciudate in acest film, cum a fost aceea de a fi imbracat in Superman“, a spus Lu. “Ning [regizorul filmului] e extrem de talentat, avand un simt special pentru comedie, care e cel mai dificil gen de film. Stie foarte bines a faca lumea sa rada“. Celebrul regizor chinez stabilit in Hong Kong See Yuen-Ng spunea ca “functia de baza a unui film este distractia. In acest sens, opera lui Ning face apel la oameni de toate varstele, alimentand cu buna dispozitie toate gusturile“.

O productie amuzanta, inteligenta si relaxanta, cu siguranta unul din filmele chineze importante ale anului 2009, un mare succes la box-office in China (la 1,5 milioane investite filmul a castigat in cinematografe peste 15 milioane dolari).

Filmul este regizat de veteranul Toranong Srichua, regizorul lui “Twilight in Bangkok” (1990) sau “Unhuman (2004). Acesta a scris si scenariul filmului, si a si interpretat un rol in “2022″. Imediat dupa realizarea lui, Toranong a aflat ca filmul este supus cnezurii, fapt ce a starnit o reactie ce a fost mediatizata imediat. Acesta a declarat: “In industria thailandeza de film, personajele nu au voie sa faca sex, sa discute politica, religie, despre monarhie sau despre traficul de droguri. Deoarece interziceti toate aceste lucruri, toate personajele din filmele thailandeze sunt fantome sau clovni.” Totul a pornit de la cenzurarea de catre comisia de specialitate a statului a unei scene in care apareau filmate cateva cadavre, unele dezbracate, sub sloganul “Omul a ranit prea mult timp natura; acum, natura se va razbuna.” Toranong este o figura controversata in Thailanda, iar aceasta iesire, sustin criticii de film, este o dovada a faptului ca are darul auto-promovarii. Aceeasi critici sustin ca cele 160 milioane bahti investiti in productie trebuiesc recuperati, iar putina reclama galagioasa nu strica niciodata.

Pe 26 decembrie 2004, un tsunami fara precedent loveste coastele Thailandei, peste 300.000 de oameni pierind in catastrofa si un million ramanand fara un adapost. 18 ani mai tarziu, in 2022, Thailanda si-a luat masuri de precautie si a instalat un sistem de avertizare al cutremurelor subacvatice. Insa in momentul in care un cutremur se produce in acelasi timp pe 6 continente in jurul lumii, ia nastere cel mai mare tsunami din istoria omenirii. Londra ajunge ingropata sub o furtuna de zapada, China ajunge sub ape in urma cedarii ca urmare a cutremurului a celui mai mare baraj construit vreodata, iar Thailanda este maturata de un val urias.

Un film captivant, insa cu un subiect simplist, fara prea multe introduceri, copiind stilul filmelor hollywoodiene de categoria B. Nu se ridica la nivelul unui “Haeundae”, insa pentru amatorii de scene spectaculoase realizate pe calculator e o productie care ofera 90 de minute agreabile. Cuvintele de la sfarsit ale regizorului lanseaza avertismentul transmis de film in ansamblul sau, si merita amintite, in incheiere: “Avem miliarde de dolari disponibili pentru a fabrica arme, pentru razboaie, pentru explorarea universului, pentru gasirea de noi stele, insa doar cateva pentru a ajuta la protejarea planetei pe care o populam de milioane de ani. Este incredibil cum ne-am tradat planeta. Iar acum s-ar putea ca planeta sa se razbune pe noi“.

Subiectul este mutat in evul mediu japonez, in secolul XVI/XVII, intr-o lume fantastica si totodata plina de contraste, in care dorinta de imbogatire ii propulseaza pe cei lipsiti de scrupule la putere si ii impig spre crima si faradelegi pentru a o pastra, in timp ce sangele celor saraci si slabi mereu este varsat pentru a servi acestor scopuri individualiste. Intr-o astfel de lume, fiecare lider puternic are in spatele sau un shinobi (ninja) care face “treburile murdare”. Insa Goemon, in fel de maestru al talharilor, ce jefuieste pe cei bogati pentru a da celor saraci, se ridica impotriva acestui sistem nedrept, devenind eroul multimii. Cand dorinta lui de dreptate se ciocneste de interesele inguste ale celor de la putere, totul se transforma intr-o lupta intre bine si rau, croita in jurul legendei cutiei Pandorei.

Un film plin de actiune ce nu trebuie ratat de toti amatorii de aventura. O viziune interesanta a unui regizor cunoscut pentru noncomformismul sau, efecte speciale extraordinare, altfel spus satisfactie garantata pentru amatorii de toate varstele. Un blockbuster japonez oferit in premiera in Romania de asiacinefil.com ! Vizionare placuta !

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

Filmarile la aceasta productie s-au realizat in intregime in Coreea, in Busan si pe celebra plaja Haeundae. Efectele speciale au fost realizate si definitivate in Statele Unite, la San Francisco, de catre compania americana Polygon Entertainemnt. Filmul a avut in salile de cinematograf din Coreea peste 11 milioane de spectatori, fiind extrem de bine vandut in intreaga lume. Din pacate, distribuirea lui in Europa s-a oprit la granitele Romaniei, in Ungaria.

Regizorul Yun Je-gyun are la activ alte cateva succese de proportii: a regizat “My Boss, my Hero”, “Sex is Zero”, “Romantic Warriors” sau “Miracle on 1st Street”, fiind la toate acestea si scenarist. La fel s-a intamplat si cu “Haeundae”, un film care reuseste sa beneficieze de o distributie de exceptie, actori cu nume in Coreea: Park Joon-hoon din Nowhere to Hide sau Les Formidables, Sol Kyun-gu din Voice of a Murderer sau Public Enemy 3 si Ha Ji-won, actrita protagonista din “100 Days with Mr. Arrogant”, “Duelist” sau din serialul “Hwang Jin-i”.

La 5 ani de la teribilul tsunami care a lovit coastele Asiei de Sud-Est in 2004, o serie de evenimente seismice tot mai intense se produc in apropierea coastelor Coreei de Sud, o zona aparent mai ferita de cutremure decat tara vecina Japonia. In ciuda acestui fapt, viata isi continua linistita cursul in Busan, important oras port al Coreei, a carei perla este celebra plaja Haeundae (comparabila cu Coasta e Azur din Franta), vizitata zilnic de sute de mii de oameni in cautare de relaxare. Filmul urmareste destinul a 3 cupluri: un profesor seismolog divortat si sotia acestuia, care si-a crescut fiica singura, departe de tatal ei; o actrita atragatoare salvata de un salvamar chipes, de care se indragosteste, si un cuplu format din fiica unui cercetator mort in evenimentele din 2004 si prietenul tatalui decedat, care i-a incredintat-o pe fiica ei in grija, cu glas de moarte. Viata celor 3 cupluri destramate sau in curs de constituire este urmarita atent, uneori cu o nota de umor, alteori cu multa sensibilitate, pana in momentul in care iminenta unui dezastru natural le pune la incercare curajul, spiritul de sacrificiu si devotamentul.

O melodrama cu accente comico-tragice pentru care apelativul de “disaster movie” nu i se potriveste in totalitate. Atentia principala este centrata pe destinul celor 3 cupluri, pe problemele lor de zi cu zi, partea spectaculoasa a filmului fiind un aspect secundar, in viziunea regizorului. Prin aceasta, “Haeundae” se departeaza de modelul clasic al filmelor-dezastru hollywoodiene, unde totul se concentreaza pe amploarea dezastrului redat in film sip e efectele speciale cat mai consistente, neinsistand suficient pe portretizarea personajelor implicate in el. De fapt, in “Haeundae” avem o radiografiere de aproape a vietii unor oameni ajunsi intr-un impas, pentru care un factor extern precum un dezastru natural reprezinta un element accelerator in sensul rezolvarii problemelor din cuplu. Un film despre viata, sacrificiu si solidaritate umana, care nu trebuie ratat !

Intr-un trecut in care al doilea razboi mondial niciodata nu a existat (Japonia evitand dezastrul in urma incheierii unui acord cu Anglia si Statele Unite), in capitala imperiului japonez, Teito, in 1949, un misterios hot mascat pe nume K-20 (“Diavolul cu 20 de Fete”) jefuieste elitele de bogatiile lor. Regasim o societate japoneza in care intre elite si paturile de jos exista o mare falie, si in care dezvoltarea tehnologica este apanajul catorva familii bogate, cu traditie. K-20 pune ochii pe un dispozitiv creat de celebrul Nikola Tesla, care ar fi constituit principala arma a viitorului si sursa de energie a lumii. Cel care ar fi stapanit acest dispozitiv ar fi putut avea lumea la picioarele sale. Insa in urma unor evenimente neasteptate, Heikichi (Takeshi Kaneshiro), care era un simplu acrobat de succes la Circul Mare, ajunge inamicul public numarul unu. Incercand sa-si demontreze nevinovatia, drumurile acestuia se intersecteaza cu cele ale… temutului K-20, ajungand ca amandoi sa fie haituiti de autoritati.

“Fantomas”, “Masca lui Zorro” sau “V for Vendetta” sunt doar cateva din filmele occidentale a caror tema e reluata in “K-20″: un erou aparent negativ mascat, care lupta pentru a-si demonstra nevinovatia si pentru a-si apara idealurile. Efecte speciale de senzatie, o coloana sonora antrenanta, un scenariu elaborat si o prestatie deosebita a lui Takeshi Kaneshiro, toate transforma “K-20″ intr-un posibil inceput de trilogie. Filmul a avut mare succes in Japonia, fiind pozitiv primit de critici. Un film de care era nevoie in peisajul cinematografic al acestui an, aratand o data in plus ca Asia a invatat reteta succesului de la occidentali. Un film care nu va dezamagi publicul din Romania !

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

Filmul este inspirat din seria manga “Gokusen” a lui Kozueko Morimoto. Dupa aceeasi manga s-a realizat un serial pentru televiziune, in 4 sezoane, iar actualul film este oarecum un final al acestui serial. In centrul serialului s-a aflat o tanara (interpretata de Yukie Nakama din “O-Oku”) ce traieste in lumea Yakuza, fiind cea de-a patra generatie a unei familii temute in Japonia. Aceasta se sacrifica pentru a-i proteja pe cei slabi, luptand si pretuind prietenia, visele si familia, valori care pentru lumea din care provine nu prezinta importanta.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Nu putem spune ca exista un personaj principal in acest film, ci 4. Yasuko, o femeie trecuta de 35 de ani, traieste impreuna cu fiica ei, Misato, fiind divortata de 2 ani. Intr-una din zile, fostul ei sot ii face o vizita surpriza, aflandu-i noul domiciliu. Devenind violent in fata refuzului fostei sale sotii de a-i mai acorda o sansa, se isca un incident iar Yasuko si Misato il stranguleaza, fostul sot murind. Auzind zgomote, un vecin taciturn banuieste ce s-a intamplat si decide sa o ajute pe Yasuko. In cateva zile, politia gaseste cadavrul barbatului intr-o zona retrasa a orasului, pe malul unui rau, mutilat, cu palmele si talpile arse. Un caz dificil este dat spre rezolvare politistilor, care trebuie sa identifice victima si sa gaseasca faptasul. Utsumi (Kou Shibasaki), o politista incepatoare, solicita ajutor in rezolvarea cazului unui fizician de geniu, Yukawa (Masaharu Fukuyama). Lucrurile capata o turnura neasteptata in momentul in care vecinul care a ajutat-o pe Yasuko se dovedeste a fi un matematician de geniu, acest caz transformandu-se intr-un adevarat joc de sah de la distanta a doua minti sclipitoare. Provocarea: exista crima perfecta ?

Inca un film japonez de senzatie, rafinat si inteligent realizat, o realizare care cu siguranta va incanta fanii genului mister/thriller. Ca simplu spectator ti se ofera indicii, unul cate unul, practic inca de la inceputul filmului treci pe langa rezolvarea misterului, insa pana cand nu vezi si ultima secventa din film nu poti sa spui ca ai reusit sa dezlegi complet intregul mister al povestii. E genul de film care, dupa ce l-ai urmarit, iti ridica pe neasteptate o serie de intrebari si te tenteaza sa il revezi; nu pentru ca nu l-ai intelege de la inceput, ci pentru ca pur si simplu e fascinant, iar unele lucruri iti pot scapa la o prima vizionare. Satisfactie garantata sub aspectul tensiunii si al scenariului, si un final cu totul si cu totul neasteptat. Fanii romanelor politiste (si nu numai) se vor delecta cu siguranta.

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

Miyazaki este nimeni altul decat realizatorul mega-succeselor anterioare “Spirited Away”, “Princess Monoke” si “My Neighbot Totoro”. Povestea din “Ponyo…” se aseamana mult cu cea din basmul lui Andersen, “Mica Sirena”, insa Miyazaki a marturisit ca initial a vrut ca filmul lui sa se inspire din cartea pentru copii “Elta, broasca” a autorului japonez Rieko Nakagawa, “Inelul Nibelungilor” al lui Wagner si “Poarta”, a lui Natsume Soseki. Fiecare scena din film este desenata manual, dupa vechile procedee care au asigurat succesul filmelor anterioare ale sale. Criticii s-au grabit sa califice realizarea drept “un clasic al momentului”, “inca o capodopera a lui Miyazaki”, existand insa si unele voci care spuneau ca filmul marcheaza apusul gloriei studiourilor de animatie Ghibli.

In sfarsit, in urma cu cateva zile s-a anuntat inceperea selectiei pentru actorii care vor dubla filmul in limba engleza. “Ponyo…”, care a adus incasari, pana in prezent, de peste 153.000.000 $, se va lansa in Statele Unite undeva in prima jumatate a anului 2009. Intre actorii implicati in proiect se numara: Matt Damon, Tina Fey, Cate Blanchett sau Liam Neeson.

Articol scris de cris999 (c) asiacinefil.com