“Sword of Desperation” este una din cele mai appreciate productii de epoca japoneze ale ultimilor ani, ce a avut parte de 6 nominalizari la Premiile Academiei japoneze de film si care a castigat premiul Kinema Junpo pentru cea mai buna interpretare masculina. Rolul principal masculin ii revine apreciatului Etsushi Toyokawa, nimeni altul decat interpretul personajului Otcho din trologia de mare succes 20th Century Boys. Acesta interpreteaza memorabil rolul unui samurai responsabil care comite un gest imprevizibil, condamnandu-si intreaga familie in ochii clanului din care facea parte. “Swod of Desperation” e o “chambara drama” cum ar numi-o japonezii, adica o poveste sensibila de epoca ce insista asupra unei drame personale pe fondul intrigilor de culise ce mascheaza lupta pentru putere din Japonia feudala. Realizarea este remarcabila, regia lui Hideyuki Hirayama fiind una apreciabila, existand o armonie intre scenariul ce acumuleaza tensiune si interpretarea actorilor. Totul este fragmentat de scene de lupta curate, fara efecte speciale, realiste si originale, pe fondul unei duble povesti de iubire ce nu este decat un fir adiacent ce intregeste tabloul final.

In timpul perioadei Edo, pe feuda Unasaka condusa de Lordul Ukyo Dayu, la finalul unei reprezentatii artistice a unor actori de teatru cu masti, se produce un act oribil: capitanul de pedestrasi Kanemi Sanzaemon o ucide cu un pumnal pe Domnita Renko, consoarta Lordului Ukyo. Mai apoi de preda Intendentului Minbu pentru a isi primi pedeapsa. Sanzaemon era vaduv, sotia lui murind in urma unei grele suferinte, iar gestul lui aparent inexplicabil a pus in pericol intreaga linie a familiei sale, ce risca decapitarea. Intr-un final, Lordul Ukyo da sentinta in acest caz si, spre surpriza tuturor, Sanzaemon e crutat de la hara-kiri si de la decapitare, fiind condamnat la izolare in propria lui casa timp de un an de zile. Sentinta este imediat pusa in aplicare, iar Sanzaemon e inchis literalmente intr-o odaie din care nu avea voie sa iasa. Nepoata lui, Rio, ii aduce de mancare in fiecare zi, iar pe durata arestului Sanzaemon isi aminteste de sotia lui si clipele fericite petrecute alaturi de aceasta. In momentul expirarii pedepsei, Sanzaemon incearca sa isi evite clanul, autoizolandu-se de acesta. Totul pana intr-o zi cand primeste o insarcinare importanta, care ii va schimba viata.

Pe langa povestea pigmentata de flash-back-uri in masura a arata spectatorului trecutul personajelor si acumularea de fapte care au dus la situatia din prezent, avem parte si de metafore bine ascunse in spatele unor gesturi sau tehnici de lupta. Filmul debuteaza cu un kagura – un dans ritual realizat de un interpret mascat, ce spune o poveste mitica a unei vulpi metamorfozate. Vulpea este simbolul si intruchiparea raului, iar mitul spune ca pentru ca vulpea sa fie prinsa, pe urmele ei au fost trimisi caini. Pentru a-i pacali pe vanatori, vulpile s-au ascuns intre caini, astfel ca pentru prinderea lor, vanatorul a trebuit mai intai sa omoare cainii care l-au condus la ea. Povestea mitica e o metafora ce-si gaseste o situatie reala in drama personajului principal. Acesta stapaneste perfect un stil de lupta unic, pe care el l-a inventat, numit “sabia disperarii” sau “vanarea cu lancea a pasarii”. Stilul de lupta a fost consemnat in cateva scrieri ale vremii, deci cel putin ideea acestui stil de lupta unic porneste de la un fapt real. Pasarea pe care el o vaneaza e o vietuitoare libera, dar pe parcursul filmului situatia se intoarce cu 180 de grade, pasarea vanata metamorfoizandu-se in personajul Sanzaemon, care ajunge sa-si foloseasca stilul unic de lupta pentru a se distruge pe sine insusi. Dincolo de aceste metafore insesizabile pe parcursul vizionarii, filmul ne ofera o poveste lemta dar captivanta, cu un deznodamant surprinzator. Un film de atmosfera, realist, o adevarata delectare pentru iubitorii filmelor non-comerciale cu samurai ale maestrilor filmului din Tara Soarelui Rasare. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com