“Sweet Sixteen” e doar unul din titlurile alternative ale noii co-productii chinezo-coreene “Xia You Qiao Mu”, promovata la nivel international si sub numele “Passion Heaven” sau “Summer Tears in Paradise”. De aceasta data, avem parte de o poveste romantica cu specific coreean (influenta Valului Coreean in China e mnai vizibila ca niciodata in aceasta productie), ce evolueaza inspre o drama intunecata realista. Regia este semnata de coreeanul Jo Jin-gyu, cel care are la activ cateva comedii de actiune precum “Who’s Got the Tape ?”, “My Wife is a Gangster 1 si 3” sau “Man on the Edge”. In ciuda faptului ca de aceasta data regizorul schimba genul, regizand pentru prima oara o poveste romantica, aceasta reuseste sa fie suficient de captivanta pentru a mentine interesul spectatorului pana la final. “Sweet Sixteen” are la baza un roman publicat in mediul online in 2010 de catre Yue Zi. Filmarile au inceput in primavara lui 2014, premiera fiind in mai multe randuri amanata din diferite motive, abia in august 2016 ajungand in salile de cinema. Pentru genul romantic drama, incasarile au fost peste asteptari, “Sweet Sixteen” reusind sa stranga impresionanta suma de 23 de milioane de dolari. In mare masura succesul productiei s-a datorat distributiei, ce aduce actori tineri, in voga, in prim plan, demonstrand puterea Hallyu de a pune temelia unei noi gneratii de actori chinezi ce va schimba in mod radical fata filmului chinezesc in viitorii ani. Si ne referim aici, indubitabil, la starul acestui film, tanarul Kris Wu, fost membru al trupei EXO, pe care l-am vazut recent in “Never Gone”, si care in doar 2 ani de la debutul pe marele ecran reuseste sa ajunga o vedeta si in lumea filmului chinezesc, anul viitor avand deja 2 roluri de protagonist asigurate in filme cu buget ridicat precum “Journey to the West 2” si “Europe Raiders”. Starul coreean Joo Won interpreteaza primul sau rol negativ din cariera, in timp ce Geng Han, fost membru al trupei “Super Junior” completeaza o tripleta de barbati aratosi ce incearca sa cucereasca o singura femeie, pe protagonista feminina interpretata de simpatica Lu Shan (ce seamana mult cu Han Ji-hye), la primul rol major din cariera. Coloana sonora, cum a devenit deja o obisnuinta pentru filmele chinezesti romantice, contine cateva balade superbe de inspiratie coreeana, interpretate de Hwang Chi-yeul, Ruby Lin sau chiar de Kris Wu.

Xiaotian (Geng Han) de mic e crescut de tatal sau dupa niste reguli stricte, pregatindu-l prin exercitii dure pentru o cariera de militar. Shu Yawang (Lu Shan), fata din vecini, mereu ii da tarcoale micutului Xiaotian, fiind cea mai buna prietena a acestuia. Anii trec, iar la varsta adolescentei ii regasim pe cei doi tot prieteni apropiati. Pana cand in viata lui Yawang intra Xiamu (Kris Wu), un copil cu 10 ani mai mic decat ea, fiul unui fost bun prieten de-al unchiului Tang, tatal lui Xiaotian, ce s-a sinucis cand Xiamu avea doar 4 ani. Yawang accepta sa-i acorde gratuit meditatii pentru ca tanarul sa aiba o sansa in viitor, insa fata trebuie sa se apropie cu mult tact de salbaticul Xiamu, care de la moartea parintilor s-a inchis in lumea lui proprie. Aratandu-i afectiune ca unui frate mai mic, Yawang reuseste sa-l schimbe pe Xiamu si sa-l readuca la o viata normala, in timp ce relatia cu Xiaotian pare batuta in cuie, toti cei din jur vorbind, in viitor, de o casatorie a celor doi. Cand Xiaotian intra la Academia militara, implinindu-si visul, drumurile celor doi indragostiti se despart, iar distanta incepe sa devina un obstacol in exprimarea sentimentelor. Yawang se angajeaza la o companie din constructii, si soarta face sa il cunoasca pe Qu Weiran (Joo Won), fiul rasfatat si arogant al unui magnat. Xiamu la randul sau refuza sa o priveasca pe Yawang ca pe o sora, si astfel orgoliul a trei barbati ajunge sa se ciocneasca, mai mult sau mai putin vizibil, pentru cucerirea, prin mijloace proprii, a sufletului unei singure femei. Consecintele impactului vor fi tragice.

“Sweet Sixteen” e o productie in care interpretarea actorilor in mod evident e punctul principal de atractie. Scenariul este bun, cu rasturnari de situatie si multe lucruri neprevazute ce se petrec pe parcurs, insa raportat la durata scurta a filmului, de doar 93 de minute, mereu vei avea senzatia unei curse contra cronometru a regizorului de unul singur, pentru a spune toate lucrurile cat mai simplu si a nu iesi din limita de timp stabilita. Desi vorbim de un regizor coreean, iar cand spui film coreean vorbesti de un cu totul alt ritm, mult mai lent, mai asezat, Jo Jin-gyu incearca sa arate ca poate sa faca si un film tipic chinezesc in care actiunea se deruleaza rapid, lucru care evident afecteaza calitatea produsului final. De multe ori ai senzatia ca unele scene puteau fi lucrate mai mult, in sensul lungirii lor pentru exploatarea dramatismului, ce ajuta si la coeziunea personajelor, insa in locul acestui lucru vedem, in a doua jumatate, un galop de sanatate spus aproape sub forma unui rezumat in imagini doar pentru a duce povestea spre un sfarsit, indiferent care ar fi acesta. Pana si finalul este unul tipic chinezesc, indicand o alegere clara a personajului principal, lucru pe care un regizor coreean intr-un film coreean niciodata nu l-ar fi facut, lasand o nota de suspans si ambiguitate pentru a stimula imaginatia spectatorului. Dar acestea sunt elemente de nuanta, ce deosebesc in general viziunea celor doua cinematografii asiatice radical opuse. Cum se vor imbina ele in anii urmatori ramane de vazut, cert este ca viziunea din filmele chinezesti romantice incepe sa se schimbe in bine. Intreaga poveste graviteaza in jurul unei tinere, Shu Yawang, care de mica e indragostita de prietenul copilariei sale, Xiaotian. Acesta simbolizeaza prima ipostaza a iubirii din “Sweet Sixten”, iubirea pura din copilarie dusa pana la maturitate. O vedem in atatea si atatea seriale coreene, e deja un cliseu consumat ce sugereaza predestinarea. Cei doi isi cladesc relatia pe sentimente sincere si pure, care pe masura trecerii timpului capata trainicie. Chiar daca soarta ii desparte, fiecare urmandu-si propriul drum in viata in plan profesional, sentimentele raman la fel de puternice. Aparitia in scena a lui Xiamu nu are puterea de a schimba, aparent, lucrurile. Interpretat magistral de Kris Wu, personajul Xiamu va simboliza iubirea neimpartasita, bolnavicioasa, obsesiva, unilaterala. Desi Yawang ii spune “frate” si ii cere lui Xiamu sa-i spuna “sora”, faptul ca tanara reuseste sa-l scoata din impasul psihologic si din singuratatea lumii proprii pentru Xiamu inseamna altceva. Pe masura ce anii trec si acesta devine un tanar aratos de care colegele de clasa sunt indragostite pana peste cap, Xiamu isi construieste o noua lume proprie, ce graviteaza in jurul iubirii secrete-totem fata de Yawang. Tragismul acestei iubiri decurge in special din faptul ca Yawang realizeaza adevaratele sentimente ale “fratelui” sau mult prea tarziu. In definitiv, Xiamu, cel mai interesant personaj al filmului, ramane un captiv al propriilor sale vise irealizabile, iar frustrarea acumulata in urma repetatelor respingeri ale sentimentelor sale il vor impinge spre lucruri neasteptate, savarsite in numele iubirii. Cu frizura ce-i acopera mai tot timpul privirea, cu tacerea lui aproape proverbiala si cu o blandete apasatoare ce pare a ascunde ceva in momentul in care foloseste cuvinte taioase, personajul lui Kris Wu te cucereste si reuseste sa intretina atmosfera tensionata pana la final. In sfarsit, Joo Won interpreteaza rolul unui fiu rasfatat de magnat, ce doar in aparenta stie sa fie galant. E un personaj misterios, ce emana mult mai multa tensiune decat personajul lui Kris Wu, si asta pentru ca Qu provine dintr-o alta lume. El considera ca totul, in aceasta lume, i se cuvine si trebuie sa-i apartina, deci e exponentul iubirii posesive. Banul poate poseda orice, inclusiv sentimentele, acesta e gandirea lui. Joo Won, desi intra in scena doar pe la jumatatea filmului si nu are decat un rol secundar in privinta relationarii cu personajul feminin central, reuseste sa demonstreze cu adevarat trasaturi de actor autentic, paradoxal, la primul rol negativ din cariera. De fapt, rolurile negative ii vin ca o manusa acestuia, iar ca o comparatie, jocul lui cand e dezlantuit se aseamana foarte mult cu cel al actorului Ray Liotta din rolurile sale negative din perioada de glorie (Turbulence, Cop Land sau Control). Poate producatorii coreeni se vor gandi in viitor sa-i ofere mai multe roluri negative sau gri acestui actor talentat, pentru a-i exploata la maxim calitatile actoricesti si a-l scoate din stereotipul rolurilor romantice cu care ne-a obisnuit pana la saturatie. Yawang are de ales intre aceste 3 oferte de iubiri, care ii vor da ocazia sa se maturizeze pe deplin si sa inteleaga ce inseamna cu adevarat sa te dedici trup si suflet unei persoane.

Un film per ansamblu reusit, care daca ar fi avut parte de un scenariu mai elaborat, scris pentru o durata de cel putin 2 ore, ar fi avut sansa sa fie cu adevarat memorabil.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil