Dupa incheierea Revolutiei Culturale, in cinematografia chineza se constata un dezghet, in sensul ca in locul filmelor cu un puternic caracter propagandistic incep sa-si faca aparitia teme tot mai diversificate, inclusiv filme inspirate din bogata istorie dominata de dinastii legendare a Chinei. Ca o reminiscenta a perioadei Revolutiei Culturale, monarhii chinezi sunt prezentati in general intr-o lumina defavorabila (doar raman, pentru comunisti, niste “burghezi asupritori”, atat prin mod de viata cat si prin politica sociala), fiindu-le subliniate in special defectele si neimplinirile. In schimb, omul de rand asuprit si rapus de greutatile vietii de zi cu zi e prezentat ca victima a acestor regimuri, si nu de putine ori e nevoie de un erou care sa se ridice din randul lor si care sa lupte pentru dreptate sociala. Asa au aparut, in anii ’80, o multime de filme de epoca (ce aduc ca atmosfera cu productiile romanesti din ani ’70 cu Margelatu), pur comerciale, cu scenarii simpliste, lipsite de valoare artistica, cu bugete reduse la limita cat sa poata fi lansate pe piata. Acest curent ce a durat mai putin de un deceniu a fost o reactie la succesul urias de care se bucurau productiile capitaliste de arte martiale realizate in Hong-Kong, in anii ’60-’70 si finantate de studiourile Shaw Bros. China comunista a incercat sa copieze stilul filmelor de arte martiale din Hong Kong, insa putine productii au reusit sa se ridice la valoarea lor. In general productiile chineze (China continentala) de arte martiale se deosebesc de cele din Hong Kong prin doua trasaturi importante: filmele din China continentala beneficiaza de multe cadre exterioare, filmari in locatii ce nu le vezi prin filmele din Hong-Kong, cum sunt de exemplu muntii sau templele buddhiste autentice. In schimb, filmele din Hong Kong sunt filmate in marea lor parte in studiourile Shaw Bros, inclusiv ceea ce ar trebui sa para exterioare fiind in fapt niste decoruri in interiorul unor studiouri intinse. Cea de-a doua deosebire e data de calitatea peliculei pe care s-a facut filmarea, calitate care evident e mult mai proasta in China comunista.

Filmele din Hong-Kong ajungeau sa fie exportate in lumea occidentala, fiind de multe ori dublate in engleza (nu trebuie sa se uite faptul ca pana la sfarsitul secolului XX, Hong Kong se afla sub stapanire britanica), in timp ce filmele produse in China continentala luau drumul celeilalte jumatati a lumii, ascunse in spatele Cortinei de Fier. Asa se face ca URSS si tarile din Estul Europei si din Lumea a Treia au ajuns mari consumatoare de filme “cu chinezi”, datorita “bunavointei” ambasadelor chineze ce nu de putine ori erau intermediarii distribuirii acestor productii, invocand “prietenia” ideologica dintre natiunile rosii si necesitatea “schimburilor culturale”. In ultimul deceniu al perioadei comuniste de la noi, filmele occidentale au inceput sa se rareasca in cinematografe, inmultindu-se productiile chinezesti si nord-coreene, ajungandu-se sa nu existe saptamana in care sa nu ruleze in cinematografele din marile orase ale tarii cel putin un film chinezesc. Iar cum acestea reprezentau ceva nou pentru romani, America neputand oferi productii istorice pe banda rulanta cum o faceau chinezii, filmele de arte martiale au inceput sa prinda, si datorita publicului tinta carora li se adresa, clasa muncitoare. In acele timpuri, oferta cinematografelor din Romania era extrem de saraca, limitandu-se in linii mari la productii autohtone (reluate la nesfarsit), sovietice, indiene si americane vechi (foarte gustate erau westernurile) pur comerciale. In aceasta situatie, nu trebuie sa mire uriasul succes al filmelor cu luptatori pentru dreptate venite din Extremul Orient rosu.

“Sora 13” este, probabil, unul din cele mai sonore si familiare nume de astfel de filme pentru publicul roman. Cei care au prins macar ultimii 5 ani ai comunismului in Romania au ramas cu astfel de filme in amintire, insa astazi, daca stai sa urmaresti aceste productii, lucrurile vor parea total schimbate. Si nu e vorba de trecerea anilor, ci de faptul ca incepand cu schimbarea regimului politic si “occidentalizarea” tarii, publicul a inceput sa guste si altceva, si sa constate – surpriza – ca gustul Occidentului e unul foarte dulce. Pe masura trecerii anilor si a progresului tehnologic, filmele hollywoodiene au devenit tot mai complexe ca realizare, exigentele publicului au devenit tot mai mari, si, aruncand o privire in urma la aceste amintiri “din epoca de aur”, constatam calitatea indoielnica a hranei spirituale oferite de poporul “prieten” chinez odinioara. Filmat in 1986, “Sora 13” ii are ca regizori pe chinezul Qitian Yang si, surprinzator, pe japonezul Toru Murakawa. Amandoi au ramas niste regizori obscuri, ca de altfel toti regizorii acestui gen de filme realizate in anii ’80 in China continentala (Qitian Yang a regizat in toata cariera doar 2 filme, iar Toru Murakawa doar 6 productii). In rolul principal, interpretand-o pe Sora 13, a fost distribuita actrita Lan Ding, care la cei 22 de ani cati avea la data filmarilor era foarte populara in China acelor vremuri, intre altele avand un rol important si in “The Shaolin Temple” in care a aparut pe atunci si necunoscutul Jet Li. A mai aparut si in alte filme cu Jet Li, iar popularitatea de care s-a bucurat i-a adus distribuirea in serialul “The Dream of Red Mansions”, un mare succes al vremii de pe micul ecran.

In plina dinastie Qing, in prima jumatate a secolului XVIII, puterea e preluata in urma unei conspiratii de Yong Zheng, care il numeste pe Ji Xian Tang general insarcinat cu ordinea in tara. Acesta instaureaza o atmosfera de teroare, toti oponentii fiind lichidati fizic, intarindu-si in acelasi timp autoritatea. Unul dintre nobilii locali, Ho Qi, nu se supune ordinelor lui Ji Xian Tang, motiv pentru care plateste cu viata atat el, cat si familia lui, ai carei membri si servitori sunt ucisi de sangerosul general. Si totusi, fiica acestui nobil reuseste sa scape cu viata, jurand sa razbune nu doar moartea parintilor, ci a tuturor oamenilor nevinovati ucisi de general. Ho Yi Fung, caci despre ea este vorba, reuseste sa fuga in munti, unde e adoptata de un maestru rebel. Acesta o antreneaza alaturi de alti luptatori kung-fu, iar pentru a-i acunde identitatea, ii da numele Sora 13. In momentul in care afla ca generalul urmeaza sa faca o vizita intr-un orasel din apropiere, Sora 13 paraseste muntii si pune la cale planul asasinarii acestuia.

Ca realizare, filmul nu se ridica peste media productiilor similare de gen din China continentala a anilor ’80. Tinand cont de publicul caruia i se adresa, filmul pune accentul pe un scenariu simplist (ai zice chiar naiv), care sa fie pe placul si intelesul spectatorilor, adica cu cat mai multe evenimente neprevazute si cu cat mai multe lupte intre protagonisti. Taberele se contureaza de la bun inceput, Binele se infrunta cu Raul prin exponentii sai, generalul Ji Xian Tang si Sora 13, ce devine eroina celor obiditi insetata de dreptate, al carei pretext e razbunarea mortii familiei sale. De altfel, tema razbunarii e una specifica acestui gen de filme, nelipsind din nici o astfel de productie. Ceea ce e bine realizat in acest film sunt scenele de lupta, ce beneficiaza de o coregrafie spectaculoasa si de clasicele cascadorii si trucaje specifice filmelor timpului. Eroina principala isi demonstreaza maiestria in stapanirea artelor martiale, in special in scena din templu, singura de altfel in care sunt utilizate efectele speciale. Aici, Sora 13 are de infruntat intr-o scena devenita clasica, insa total desprinsa parca din film, foc, apa, obiecte zburatoare, arme zburatoare, acid, pana si artificii ! Desigur, calitatea efectelor speciale e indoielnica, dar uitandu-ne la anul in care e facut filmul, probabil realizatorii si-au dat toata silinta ca totul sa iasa cat mai spectaculos. O alta scena copiata din “The Shaolin Temple” cu Jet Li e ca in care eroina cara apa de la un rau, pe carari de munte, mai multe anotimpuri la rand, lucru pe care il facea si Jet Li in filmul amintit, ca o buna cale de a se antrena fizic. Actrita se descurca de minune in rolul solicitant fizic (cascadoriile si scenele de lupta sunt facute 100% de ea, nu de dubluri !), iar cu boneta speciala (in fapt un batic legat cu funda in sus) si mantia neagra zici ca e un personaj justitiar din basmele copilariei, sau cel putin un Zorro in varianta chinezeasca.

Un film antrenant, realizat cu mijloace modeste, in care exceleaza actrita Lan Ding, aflata in fata celui mai memorabil rol al carierei. Si chiar daca realizarea lasa de dorit, iar scenariul e lipsit de mari pretentii, de dragul redescoperirii amintirilor de altadata, “Sora 13” ramane un film ce merita revazut, alaturi de alte productii similare, chiar daca sunteti sau nu fanii genului.

Traducerea a fost efectuata in exclusivitate pentru asiacinefil.com de gligac2002 (Asia Team). Timingul a fost refacut de la zero, linie cu linie.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil