In Japonia zilelor noastre, bunica Sayo primeste un plic de la un anume domn Hagio pe care nu il cunoaste. Deschizandu-l impreuna cu nepoata ei, descopera in interior un manuscris cu o poveste ce o poarta inapoi in trecut, in anii copilariei ei. Astfel, o regasim pe Sayo in 1936, avand doar 8 ani, fiind fiica unei familii instarite, tatal ei detinand o companie si o pozitie sociala respectata. Insa in satul in care locuiesc, prietenii fetei nu sunt colegii ei clasa, ci un anume Sota, un baiat orfan de varsta ei ce locuieste impreuna cu bunicul sau intr-o casa darapanata. Atrasa de desenele acestuia pe care le face cat e ziua de lunga, acesta nemergand la scoala, intre ei doi se naste o prietenie sincera, cimentata de un incident nefericit. Amandoi gasesc un caine a carei mama tocmai murise, si decid sa-l adopte, numindu-l Chibi. Sota si Chibi sunt, de atunci, nedespartiti, ajutandu-l pe bunicul sau sa-si castige traiul. Totusi, anturajul lui Sayo il deranjeaza pe tatal acesteia, ce visa ca fiica lui sa devina pianista si sa se casatoreasca intr-o familie bogata. Drept urmare, intervine in prietenia celor doi in mod brutal…

“Snow Prince”, cunoscut si ca “Forbidden Love Melody”, e o adaptare japoneza dupa un roman celebru scris de romanciera engleza Marie Louise Rame (cunoscuta mai bine sub pseudonimul Ouida), “A Dog of Flanders”. Regizorul Joji Matsuoka s-a inspirat si dintr-o productie britanica romantica a anului 1971, “Melody”, scenariul fiind scris de nimeni altul decat Jundo Koyama, scenaristul unuia din cele mai premiate filme japoneze contemporane, “Departures”. Filmul marcheaza debutul celor doi actori-copii protagonisti ai povestii, Shintaro Morimoto si Marino Kuwashima, acompaniati de nume mari in rolurile secundare, precum Teruyuki Kagawa, Rei Dan si Tadanobu Asano. In ciuda faptului ca nu a fost un succes de box-office, filmul a fermecat audienta, desi are o oarecare doza de tristete si melancolie in el. Interpretarea celor doi actori copii e excelenta, insa cel care a fost nominalizat la Blue Ribbon Awards pentru Cel mai bun rol secundar a fost Teruyuki Kagawa, ce interpreteaza rolul tatalui fetei, un personaj dur si rece a carui imixtiune in viata fiicei sale ii ingradeste libertatea acesteia, modelandu-i destinul in directia dorita de el. Nu mai putin de 10.000 de copii au participat la auditiile pentru rolul celor doi copii, alegerea finala datorandu-se, dupa spusele regizorului, faptului ca Shintaro si Marino “aveau o licarire diferita in ochi” fata de ceilalti copii. Shintaro, nimeni altul decat fratele mai mic al lui Ryutaro Morimoto, membru al formatiei “Hey ! Say ! JUMP”, a fost chiar laudat de regizor pentru interpretare, acesta spunand ca ale lui calitati interpretative sunt ceva rar in zilele noastre. In locul ciobanescului de Flandra din romanul amintit, regizorul a distribuit un caine din rasa Akita, reprezentativa pentru Japonia, iar filmarile au fost efectuate in prefectura Yamagata in niste conditii destul de dure, dat fiind faptul ca s-a lucrat cu actori copii, la temperaturi scazute. Tema muzicala a filmului a fost interpretata de o formatie de copii, Snow Prince Gasshodan, din care a facut parte si Shintaro Morimoto (desfiintata in 2010), fiind completata de fragmente la pian din Claude Debussy (“Claire de Lune”). Premiera speciala a productiei a avut loc, simbolic, in… Flandra, si desi in Japonia nu a avut incasari mai mari de 900.000 $, productia a fost cumparata spre distribuire in nu mai putin de 25 de tari, un lucru neobisnuit pentru un film japonez (distribuit in maxim 10-15 tari).

Bine primit de critici, “Snow Prince” ne ofera peisaje minunate, o poveste superba despre prietenie si devotement filial, si aproape 2 ore de neuitat in compania unor personaje adorabile. Un film perfect pentru seara de Craciun, a carui magie amane sa o descoperiti singuri…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil