Odata cu mini-seria “Sea Breeze” facem o calatorie inapoi in timp in lumea terifiantului “Sea Fog”, in anii ’90, o perioada extrem de dificila pentru economia coreeana, ale carei greutati au fost resimtite cel mai mult de oamenii de rand. Iar daca ne referim la Busan, acesti oameni de rand erau de regula pescari. Pe langa evidenta componenta sociala, serialul incearca sa zugraveasca zbuciumul interior al unui tanar plecat din Seul din anumite motive, ce incearca sa ia viata pe cont propriu. Doar ca se ciocneste de la inceput de niste persoane mai greu de abordat, care ii ofera o lectie de viata din care nu are decat de invatat. Acest tanar e interpretat de nimeni altul decat de Bae Yong-joon, care in 1995 era un june actor promitator aflat la al treilea rol din cariera. Nimic nu avea sa anunte transformarea lui de peste ani in una din cele mai influente personalitati ale cinematografiei coreene contemporane, si asta pentru ca rolul ce-l are de interpretat in aceasta mini-serie nu e chiar unul din cele mai convingatoare. Fata de rolurile mature de mai tarziu, avem in fata un Bae Yong-joon tanar, plin de viata si optimism, ce poate interpreta fara probleme un rol pozitiv, chiar cu zambetul pe buze, cu o nonsalanta debordanta. Stand si privindu-l, parca te umple de optimism naivitatea lui. “Sea Breeze” ne ofera, de asemenea, ocazia de a arunca o privire asupra modului in care se faceau serialele in Coreea cu 20 de ani in urma, inaintea exploziei Hallyu. Veti constata ca veti vedea un serial total diferit, daca il comparati cu orice alt serial post-Hallyu. Astfel, scenariul este simplist, aproape ai impresia ca urmaresti un film artistic in care actiunea este extrem de lenta, iar rasturnarile de situatie vin foarte tarziu. In plus, nu stii mult timp incotro se indreapta serialul. Cadrele se repeta la distanta mica unele de altele (altfel spus locatiile interioare sunt statice, nu se schimba, iar la editare, totul e prezentat cronologic, nu se urmaresc alternativ 2 fire epice, ci e unul singur ce continua pana la final). Coloana sonora, care la serialele de azi da culoare fiecarei scene, e aproape inexistenta, nu da nuanta trairilor personajelor si exista doar pentru a incheia o succesiune de mai multe scene sau episodul. Un alt lucru interesant e faptul ca actorii distribuiti in aceasta mini-serie vorbesc cu totii cu accent de Busan, cu exceptia lui Bae Yong-joon, fapt rar intalnit in serialele de astazi, in care li se cere actorilor sa vorbeasca fara accente zonale.

Coreea de Sud, inceputul anilor ’90, Busan, oras port cu pescari harnici si negustori vorbareti. Sunetele agasante de sirena se aud tot timpul, pescari in haine ponosite incep o noua zi, pregatindu-se sa iasa in larg cu neobositele lor barci. Razele soarelui mangaie apa inca rece a marii, semn ca sezonul cald nu a sosit inca, iar briza adie nervos, asa cum ii sade bine primavara. In acest peisaj isi face aparitia un strain sosit tocmai din Seul, Mun-hyeong (Bae Yong-joon). Nu doreste decat sa iasa in larg cu o barca si sa faca scufundari, insa un pescar il avertizeaza ca apa inca nu e suficient de calda pentru asta. Toata lumea pare ursuza, pus ape cearta, iar Mun-hyeong e principala tinta a nemultumirilor fiecaruia. In varsta de 23 ani, absolvent de liceu, orfan dupa spusele sale, acesta are aparent o intalnire cu niste prieteni la un bar din Busan, insa cum acestia nu-si fac aparitia iar bautura ce a comandat-o in asteptarea lor e consumata, neavand bani asupra sa e aruncat in strada, alegandu-se si cu o bataie. Ratacind pe strazile din apropierea portului, o cunoaste pe Mi-sun, si ea orfana, ce vinde cafea pe strada. Mai apoi, neplatindu-si nici mancarea comandata intr-un restaurant saracacios, e pus de proprietara acestuia sa faca livrari in schimbul contravalorii mancarii. In acest fel ajunge sa cunoasca localnicii, problemele si greutatile lor, dar si pe Gil-ja, prietena fetei cu cafeaua, care isi face planuri in privinta Don Juan-ului aparut pe nepusa masa in fief-ul ei. Dar Mun-hyeong poarta cu el un secret teribil…

O mini-serie agreabila, linistita, realista, aterizata din alte timpuri tocmai in prezent, pentru a ne aminti de un mare actor si de faptul ca toate aceste staruri de astazi au inceput cu modestie de jos, cu roluri poate mai putin potrivite sau pe gustul lor, dar care cu perseverenta, talent si uneori incapatanare si-au castigat din plin meritele pentru care astazi ii elogiem.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de uruma (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil