Pe langa tema razbunarii, ce o intalnim in aproape toate filmele si serialele coreene ca liant al unor povesti de viata mai mult sau mai putin extraordinare, o alta tema preferata a cineastilor din peninsula coreeana pare a fi obsesia relatiei extraconjugale. Conform unui sondaj recent, 79% din barbatii casatoriti si 15,5% din femeile casatorite coreene recunosc faptul ca au comis cel putin o data adulter. Adulterul e o infractiune pedepsita de legea coreeana, iar banii nu pot cumpara sanctionarea cu inchisoarea a comiterii acestui act, odata dovedit. In mod straniu, conceptual, o relatie extraconjugala e cel mai des considerata un act romantic curajos si rebel, decat o tradare morala. Poate si de aceea s-a discutat aprins pe aceasta tema in societatea coreeana a ultimilor ani, multi sustinand ca adulterul ar trebui rezolvat in cadrul unor procese civile, nu penale. Un lucru este cert: cu toata legislatia veche de mai bine de jumatate de secol, adulterul e un fenomen ce se petrece zi de zi in traditionala societate coreeana, constituind o importanta sursa de inspiratie pentru industria de film. O astfel de poveste este prezentata si in “Scarlet Innocence”, la exact un deceniu dupa memorabilul “The Scarlet Letter”. Chiar daca filmul nu se centreaza pe consecintele penale ale adulterului comis de personajul principal, un reputat profesor si scriitor, realizatorii reusesc sa incadreze perfect problema adulterului in tematica generala a filmului, o poveste romantica care pe masura ce avanseaza ia o turnura dramatica. Fara a se ridica la nivelul lui “The Scarlet Letter”, presarat, insa, cu destule scene erotice, filmul lui Yim Pil-sung a atras atentia prin distribuirea in rolul principal a cunoscutului star Jung Woo-sung (The Divine Move, Cold Eyes), care la 41 de ani interpreteaza un Don Juan ca la 20 de ani, tacut, ce vorbeste prin scrierile sale, dar care e plin de defecte. Esom (ce a putut fi vazuta in “Psychometry” si “Man on High Heels”) interpreteaza dezinvolt personajul feminin sedus de Jung Woo-sung, o actrita care desi nu are o infatisare naturala (operatiile estetice o dau de gol), reuseste sa joace rolul dual al victimei inocente fara a avea o clipa vreo rezerva in a intra complet in pielea personajului sau.

Prins in mijlocul unui scandal de hartuire sexuala, profesorul de la Litere Shim Hak-kyu (Jung Woo-sung) e trimis pe perioada anchetei facultatii sa predea cursul de “Introducere in scrierea unui roman” intr-un orasel de provincie. Primit de un alai nesfarsit de ciresi in floare, profesorul ajunge in orasel si are impresia ca a pasit intr-o alta dimensiune: totul este seren, aerul curat si razele calde ale soarelui ii mangaie plapand fata, locul in sine pare incremenit undeva in trecut. La un moment dat, aflat in fata unei bacanii, ochii lui se intretaie cu ai unei tinere ce ii priveste curioasa tinuta la patru ace, total nepotrivita pentru acel loc. E Deok-yi (Esom), fata care vinde bilete in parcul de distractii al oraselului, ajutandu-si mama muta sa-si duca existenta cotidiana. Si, da, se indragosteste la prima vedere de chipesul profesor aflat in prag de 40 de ani. Afland de cursurile sale, desigur se inscrie sa participe, ramanand fascinata de cuvintele celui pe care treptat ajunge sa-l considere prima si unica lui iubire. El nu ezita sa se implice intr-o relatie, si asta cu toate ca acasa are o fiica de 8 ani si o sotie depresiva, a carei gelozie e stapanita doar de pastilele antidepresive. Lumea incepe sa vorbeasca in micul orasel linistit, iar relatia neadecvata dintre cei doi, despartiti de aproape 20 de ani, devine barfa zilei. Evenimente tragice urmeaza, insa, sa se petreaca, iar vietile celor doi se vor schimba in mod iremediabil. Va supravietui iubirea lor incercarilor destinului ? Si… a fost, macar, iubire ?

Atmosfera lui “Scarlet Innocence” e una romantica, simtindu-se, totodata, un parfum de mister pe toata durata lui. Si nu, acesta nu vine de la ciresii in floare de la inceputul filmului, ce paveaza drumul “spre Rai” oferind un spectacol vizual unic, ci de la o tensiune care nici nu realizezi cum se acumuleaza. Faptele sunt banale, iar povestea parca a mai fost vazuta: el, profesor la Litere in capitala, trimis in exil intr-un orasel de provincie sa invete oamenii de la tara cum se scrie un roman, ea, fata inocenta si naiva de la tara, ce se indragosteste imediat de cuvintele si aspectul fizic al profesorului. Nu conteaza ca intre cei doi exista o diferenta de varsta de peste 15 ani, o diferenta de experienta de viata si de principii. Si asa se naste o iubire interzisa, ce am vazut-o in atatea si atatea filme cu adulteri, in care principala responsabilitate ar trebui sa cada pe umerii celui care insala. De altfel, titlul filmului, “Scarlet Innocence”, e o combinatie metaforica a celor doi termeni ce definesc relatia secreta a protagonistilor: “scarlet” inseamna, la figurat, ceva “desfranat”, deci simbolul adulterului comis de unul din parteneri, in timp ce “innocence” face trimitere la puritatea tinerei ce cade in capcana adulterului in numele unei iluzorii “iubiri”, cum o numeste ea. O relatie similara am avut ocazia sa vedem in recentul film “Innocent Thing”, in care un profesor de liceu se lasa sedus de o eleva ce a facut o pasiune molipsitioare pentru el, doar ca acolo intreaga poveste se consuma intr-o perioada scurta de timp. In “Scarlet Innocence”, relatia celor doi protagonisti e prezentata in doua etape diferite de evolutie, surprinzand personajele la varste diferite. Acest lucru da spectatorului perspective unei evolutii a acestora, oricine putand realiza evolutia sau involutia celor doua personaje. Asadar, filmul nu este deloc static, din contra, uneori da impresia ca durata lui de doar 111 minute e prea scurta pentru a spune povestea asezat. Structurat pe doua parti importante, filmul ne dezvaluie intai o poveste romantica, dupa care totul pare a se rupe, devenind precipitat. A doua parte e o insiruire de evenimente ce lasa prea putin loc spectacolului vizual (ce abunda in prima parte), concentrandu-se mai mult pe trairile interioare si regretele personajelor. Poate ca acest ritm atipic a tras in jos filmul, multe lucruri putand fi dezvoltate si extinse, insa probabil bugetul limitat al productiei si-a spus cuvantul. Ramane o poveste interesanta (nu are nimic nou in ea, dar are farmecul ei propriu), interpretarea buna a lui Jung Woo-sung si a partenerei sale Esom si o coloana sonora placuta ce fac din “Scarlet Innocence” un film situat la granita dintre comercial si artistic, o gura de oxigen intr-o cinemtografie ce incepe sa se sufoce cu scenarii pline de clisee si subiecte reluate monoton fara incetare. Astfel de filme prezinta mereu o provocare pentru spectatori, si chiar daca uneori bugetele limitate nu aduc si lovituri la box-office, festivalurile internationale reprezinta o buna ocazie de a le face cunoscute (in acest caz, “Scarlet Innocence” a fost prezent la celebrul festival de la Toronto, unde a si avut premiera mondiala).

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil