“Sand Chronicle“ a fost unul din filmele de succes ale regizorului japonez Shinsuke Sato, unul din cei mai bine cotati regizori de filme comerciale ale momentului in Japonia. Cunoscut pentru “All About My Dog”, “Gantz”, “Gantz: Perfect Answer”, “Library Wars”, “Library Wars: The Last Mission”, “All-Round Appraiser Q” sau recentul “I Am a Hero” sau “Death Note: Light Up the New World” (proaspat lasant in cinematografele japoneze), Shinsuke Sato reapeleaza, in “Sand Chronicle”, la sursa sa preferata de inspiratie, manga. De aceasta data vorbim de “Sand Chronicles”, o manga scrisa de Hinako Ashihara, autoare de altfel si premiata pentru manga sa, publicata in 10 volume din 2003 pana in 2006. Urmare a succesului mangai, in 2007 TBS a difuzat un serial omonim de 60 de episoade, iar un an mai tarziu s-a realizat si acest “live-action” cu fonduri de la TBS, departamentul filme. Filmul are o particularitate datorata scenariului, mai exact alternanta dintre trecut si prezent, care e atat de bine conturata incat avem practic doua perechi de actori ce-si impart rolul protagonist – feminin, respectiv masculin – pe toata durata povestii. Protagonista feminina, Ann Minase, e interpretata in adolescenta de actrita Kaho, pe atunci o tanara de 17 ani ce la cateva luni distanta aparea in memorabilul “Tokyo Girl”, in timp ce rolul personajului la maturitate e interpretat de Nao Matsushita, o cunoscuta actrita japoneza de seriale de televiziune. In ce priveste rolul protagonistului masculin Daigo Kitamura, Sosuke Ikematsu respectiv Shunya Isaka dau viata celeilalte jumatati a cuplului. Si, in mod la fel de suprinzator, actorii adolescenti sunt si adevaratele vedete ale filmului, pe langa numarul mai mare de scene in comparatie cu actorii seniori, acestia avand si o charisma mult mai evidenta. Minunat filmat, regizorul de imagine oferindu-ne niste cadre naturale superbe din prefectura Shimane, si acompaniata de o coloana sonora instrumentala romantica, povestea curge lin pana spre final, asemeni nisipului unei clepsidre, astfel incat nici nu realizezi cand s-au scurs cele 2 ore minunate in compania protagonistilor.

Ann Minase e o adolescenta, care la 14 ani vine impreuna cu mama ei, din Tokyo, in oraselul natal din prefectura Shimane. Aceasta din urma tocmai a divortat si, neavand unde sa stea si fiind daramata psihic de nefericitul eveniment, decide sa se intoarca in oraselul natal din regiunea rurala Shimane, pentru a sta o vreme la mama ei, bunica lui Ann. Acomodarea adolescentei cu viata aparent linistita din orasel este usurata de Daigo, un tanar localnic de varsta ei, care fara a sta mult la discutii o angajeaza la firma unde lucreaza si el. Entuziasmul tanarului are un motiv: s-a indragostit la prima vedere de Ann, si si aceasta pare atrasa de tacutul ei binefacator. Intree cei doi ia nastere o poveste de iubire adolescentina, acea iubire pura numita “prima iubire”, cu promisiuni ca va dura o eternitate. Dar greutatile nu tin niciodata cont de varsta, iar la putin timp dupa, un eveniment tragic schimba viata tinerei Ann, marcand-o ani la rand si indepartand-o, incet, de Daigo. Poate prima iubire sa invinga toate obstacolele, cum se spune ?

Japonezii, ca si coreenii, de altfel, au adanc inradacinata in mentalitatea lor ideea puritatii primei iubiri. Prima iubire e ceva de neuitat, ce ocupa un loc aparte in sufletul unui el si al unei ea, si de obicei e prezentata in antiteza cu o iubire ulterioara. Mereu vedem cupluri ce cunosc in copilarie prima iubire, isi fac promisiunile pure ca se vor iubi toata viata, iar peste ani ii vedem pusi in fata dificilei alegeri de a se lupta cu propriul trecut, in fata alternativei prezentului ce deschide noi perspective de viitor, alaturi de o alta persoana draga sufletului. Ce este, in fapt, prima iubire ? Aceasta notiune e definita ca “prima data cand ai avut niste sentimente pentru o persoana anume, fie ele mutuale sau neimpartasite”. E acel prim moment in care simti ca inima iti bate putin mai repede si ca creierul tau functioneaza putin mai irational, doar la simpla vedere a “primei iubiri”. Si ca ai fi in stare sa faci orice pentru a impresiona aceasta persoana, indiferent cat de ridicol ar fi acel “orice”. Aceasta “prima iubire” poate aparea oricand, din scoala primara pana la facultate, elementul comun al acesteia fiind inocenta, puritatea si natura ei lipsita de orice prejudecata. Acestea sunt si motivele pentru care cultura asiatica pune mult accent pe prima iubire. Traditionala din fire, cultura asiatica se mandreste cu conservatorismul sau, opus liberalismului culturii occidentale. De aici si viziunea acceptata privind relatiile dintre un barbat si o femeie, ce trebuie sa fie cat mai putine la numar, un barbat netrebuind sa aiba multe “foste” la “activ”. Dar aceasta obsesie a japonezilor si coreenilor pentru prima iubire nu e un fenomen nou, cum am fi tentati sa credem, asadar nu e asociat cu Hallyu si expansiunea k-dramelor pe continentul asiatic, ci e inradacinata in credinte mult mai traditionaliste, care in ziua de azi incep incet sa se erodeze in fata influentelor dinspre cultura occidentala.

Ca multe alte filme, manga sau seriale japoneze, prima iubire e din nou protagonista unei povesti romantice cu adolescenti in “Sand Chronicle”. Ann Minase, protagonista filmului, e o adolescenta sensibila, tandra si simpatica, careia ii place uneori sa fie naiva, tinand la prietenii pe care si-i face atat in Tokyo, cat si in oraselul natal unde o vreme merge la scoala. Viata ei sufera schimbari radicale cand mama ei divorteaza si e nevoita sa lase in urma viata din Tokyo, colegii de scoala si sa vina in orasul ei natal, unde nu o cunostea decat pe bunica ei. Firea ei deschisa o face sa accepte repede prietenia lui Daigo, un adolescent de prin partile locului, mai putin vorbaret dar harnic, si odata cu primele sentimente ce le are fata de acesta, acomodarea ei la noua viata nu mai pare a fi o problema. Relatia ei cu Daigo e una tipica de prima iubire pura, cu cliseele inerente date de varsta si de ce inseamna prima iubire in sine, cei doi promitandu-si ca vor fi impreuna pentru totdeauna, ca nimeni altcineva nu le va patrunde vreodata in suflet. Dar cum rareori astfel de prime iubiri se transforma in ceea ce spun promisiunile adolescentine, odata cu maturizarea sau cu diferite evenimente ce intervin in viata fiecaruia, incet, lucrurile se schimba, odata cu viziunea fiecaruia despre viata. Prima iubire ramane ceva bine cuibarit in sufletul fiecaruia, insa odata deveniti maturi, si orizontul nostru se largeste si multi dintre noi tindem sa privim aceste prime iubiri ca niste frumoase amintiri idealiste, de basm, in care ea era o zana iar el eventual un Fat Frumos neinfricat, undeva, in “illo tempore”. Viata prinde culoare pentru Ann cand revine in Tokyo si constata ca relatia ei cu Daigo nu are sanse sa se fructifice de la distanta. Dar alte lucruri vor schimba cursul frumoasei lor povesti de iubire, invatandu-i pe cei doi protagonisti un lucru pana atunci nestiut: anume ca viata in sine este o clepsidra a timpului prin care se scurge ireversibil graunte cu graunte nisipul timpului, cu bune si cu rele. Dar cum clepsidra poate fi intoarsa cu susul in jos, sta in puterea fiecaruia ca trecutul sa devina in orice moment… viitor, resetand cursul vietii. O metafora frumoasa pe care, din joaca, Ann o descopera, o exploreaaa si incearca sa o puna in valoare. Daca va reusi, ramane sa descoperiti urmarind acest film minunat.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil