“Roaring Currents” este, fara indoiala, filmul anului 2014 in Coreea de Sud. Succesul sau fulminant reiese cel mai simplu din faptul ca la 21 de zile de la premiera, a devenit primul film difuzat intr-un cinematograf din Coreea care a depasit 15 milioane de bilete vandute ! Incasarile totale obtinute de acest film au depasit 131,5 milioane de dolari, “Roaring Currents” devenind cel mai de succes film coreean din toate timpurile. Si pe plan international filmul a fost foarte bine primit, obtinand 1,18 milioane de dolari in Statele Unite (mai mult decat “Masquerade” in anii trecuti) si peste 25 de milioane de yuani in China (aproximativ 4 milioane de dolari). Toate acestea s-au petrecut datorita unui buget de doar 18,6 milioane de dolari (ca o comparatie, productia “Shall We Dance ?”, un remake hollywoodian din 2004 dupa un mare succes japonez a avut un buget de 50 de milioane de dolari, iar un recent remake dupa “Oldboy” a fost produs cu nu mai putin de 30 de milioane de dolari, obtinand “uriasa” suma de 4 milioane de dolari la box-office in Statele Unite). Filmul a prins la publicul coreean in primul rand pentru ca e prima productie care descrie la scara larga o batalie navala importanta din istoria Coreei, ce putea sa-i schimbe definitiv soarta. Inspirat din fapte reale si prezentat cat mai realist posibil, “Roaring Currents” a fascinate si datorita distributiei extraordinare: Choi Min-sik in rolul amiralului Lee Sun-shin se autodepaseste (din nou, ca la fiecare noua aparitie), iar Ryu Seung-ryong, pe care unii il vor recunoaste mai greu datorita mastii si costumului military cu casca ce il poarta, interpreteaza rolul rivalului japonez al amiralului, Kurushima. Cho Jin-woong din “Deep Rooted Tree” si “”Beyong the Clouds” e de nerecunoscut in rolul Wakizaka, dovada ca echipa de la mahiaj si costume si-a facut exceptional treaba. Jin Goo (tanarul din “Mother”) si alte figure cunoscute ne vor incant ape durata celor peste 2 ore ale productiei, ce a fost filmata in decursul a aproape 6 luni in prima jumatate a anului 2013, iar asteptarile nu au fost inselate. Filmul a obtinut pana in pezent nu mai putin de 14 premii si 17 nominalizari, principalele pemii fiind pentru Cel mai bun actor (Choi Min-sik), Cea mai buna regie (Kim Han Min, regizorul altui succes de epoca, “War of the Arrows”, si al lui “Handphone), Cele mai bune realizari tehnice, Cea mai buna imagine si, desigur, Cel mai bun film.

Anul 1597. Pentru a doua oara, Peninsula Coreeana e amenintata de japonezi, care pun pe picioare o flota de peste 200 de corabii in vederea cuceririi rapide a Joseonului. Cu 6 ani in urma, soarta primului razboi coreeano-japonez a fost decisa de Amiralul Lee Sun-shin si de celebra lui corabie-testoasa ce a luat prin surprindere flota japoneza. Dar dupa glorioasa victorie, Lee Sun-shin a fost acuzat de tradare, deposedat de titlul militar si torturat. Insa in fata unei noi amenintari japoneze, acesta e reabilitat, reusind sa puna pe picioare o armata proprie si o flota de 12 corabii. Incursiunile tot mai dese ale piratilor japonezi in provincia Jeolla, ce e devastata, determina generalii Regelui Joseonului sa solicite Amiralului o unire a trupelor acestuia cu trupele terestre. De aici ia nastere o disputa interna intre generali, avand la baza anumite principii, Amiralul considerand ca Joseonul poate fi salvat doar intr-o batalie navala, nu si pe uscat. Ramanand consecvent acestui principiu, Amiralul construieste o noua corabie-testoasa care, sustinuta de cele 12 corabii, considera ca putea face fata uriasei flote japoneze invadatoare. Nici japonezii nu stau cu mainile incrucisate, un nou ofiter, Kurushima, fiind trimis personal de Primul Ministru Toyotomi Hideyoshi sa-l invinga pe legendarul Amiral. Acest lucru starneste furia lui Wakizaka, cel care fusese infrant cu 6 ani in urma de Amiral, ce se vede dat la o parte. O serie de evenimente vor schimba evolutia lucrurilor, Amiralul ajungand intr-o situatie fara iesire, avand misiunea imposibila de a salva Josenul de unul singur. Va reusi acest lucru ?

Cu o carte de vizita impresionanta, filmul face o incursiune in istoria zbuciumata a Coreei, in timpul dinastiei Joseon de sfarsit de secol XVI. Povestea din film are la baza fapte reale, fiind, desigur, presarata cu cateva elemente ce tin de imaginatia scenaristilor (nimeni altul decat Jun Chul-hong, scenaristul lui Kundo – Age of the Rampant si The Traget, si regizorul Kim Han-min, ce e si producatorul filmului). Despre viata lui Lee Sun-shin s-au facut o multime de seriale, documentare si filme mai vechi sau mai noi, iar in Coreea cel putin, acesta e o personalitate a istoriei nationale extrem de respectate, in ciuda conroverselor din jurul sau. Realizatorii prezentului film au preferat sa ii zugraveasca acestuia imaginea unui salvator al natiunii modest si noncomformist, greu de induplecat, un militar devotat si loial monarhului care l-a decazut din drepturi iar apoi l-a reabilitat. De asemenea, nu a fost trecuta cu vederea nici latura sangeroasa, negativa, a sa, acesta neezitand sa ucida cu sange rece un dezertor ce a incalcat legea militara si a carui justificare umana a gestuklui sau nu il misca absolut deloc pe Amiral. Mai mult, o sabie pastrata ca un totem de Amiral are insciptionate pe lama urmatoarele vorbe: “Jur pe sabia mea ca voi fi temut de lume. Cu o singura invartire a ei, voi picta lumea in sange.” Insa avem in fata – si acest lucru este extrem de interesant – un Amiral la apusul vietii sale, ce scuipa sange si a carui cea mai arzatoare dorinta este sa lase Joseonul in siguranta, ferit de pericolul japonez. Un an mai tarziu, dupa glorioasa victorie din batalia de la Mueognyang descrisa in acest film, Yi Sun-shin se stingea lovit mortal de un glont japonez, intrand in istorie ca unul din putinii amirali ai lumii neinfrant in cariera sa militara in nici o batalie din cele 23 pe care le-a purtat.

In prima sa jumatate, filmul este static, lent, dar suficient de captivant prin intrigile colaterale subiectului principal. A doua jumatate a sa prezinta batalia navala propriu-zisa, o inedita reconstituire cu ajutorul efectelor speciale a celei mai mari batalii navale din istoria Coreei. Desi in film se vorbeste de o flota japoneza de 200 de corabii (la un moment dat se vorbeste chiar de 300 de corabii) contra a 12 corabii coreene, in realitate 13 corabii corene au avut de infruntat 133 de vase japoneze de lupta, din care Amiralul a rapus 33 inainte ca celelalte sa se retraga. Filmul atribuie un rol important in schimbarea sortii bataliei curentilor maritimi, care s-au dovedit o capcana mortala pentru inamicul japonez. “Roaring Currents” nu este o productie deosebit de tacticizata, cu dialoguri legate de strategie plictisitoare. Intai e prezentata o imagine de ansamblu a celor doua tabere, cu obiective si prioritati, totul centrandu-se pe imaginea celor doi oameni cheie ai bataliei, Yi Sun-shin si Michifusa Kurushima. Mai apoi putem deduce trasaturile fiecarei tabere, din comportamentul celor doi lideri si al supusilor acestora. Tabara japoneza e prezentata exact asa cum se stie despre ea, anume una macinata de rivalitati interne, sangeroasa si salbatica in teritoriile cucerite, lipsita de coeziune sub aspectul coordonarii, insa disciplinata. Superioritatea militara evidenta nu e suficienta cand pornesti la drum cu gandul de a cuceri nu doar Joseonul, ci insusi imperiul Ming. Aroganta si mandria nemasurata a japonezilor sunt si ele trasaturi prezente din plin in jocul actorilor ce interpreteaza personajele japoneze. Un aspect ce trebuie remarcat sunt costumele militare ale ofiterilor japonezi, a caror culoare neagra si ale caror accesorii (coiful, masca pusa pe fata) sporesc noat de mister si fascinatie. De cealalta parte, daca japonezii aveau rivalitati personale la nivel de conducere, la coreeni situatia e si mai grava, disputele principiale dintre comandanti fiind dublate de o lipsa evidenta de disciplina militara. Costumul lui Yi Sun-shin nu e la fel de spectaculos ca cel al comandantilor japonezi, dar si acesta impresioneaza.

Subiectul este cursiv, actiunea e bine dozata in prima jumatate si dezlantuita in partea a doua, si legat de scenario poate un singur lucru poate fi reprosat scenaristilor, anume faptul ca nu e clarificata clar pozitia si autoritatea regelui Joseonului din acele timpuri. El apare zugravit doar din vorbele subalternilor militari, e o figura stearsa cu o autoritate indoielnica, iar mentinerea acestei ambiguitati ridica spectatorului semne firesti de intrebare legate de autoritatea lui Yi Sun-shin din acele momente de cumpana. Aflam, de exemplu, ca Amiralul reabilitat are o armata sub comanda sa, si o mini-flota pe care Regele nu o are. Ce ar trebui sa deduca de aici spectatorul ? Ca autoritatea de fapt nu e in mainile Regelui, ci a Amiralului ce tocmai a fost reabilitat, dup ace a fost considerat un tradator ? Yi Sun-shin are o libertate deplina de miscare si actiune; cand i se cere sa se uneasca cu trupele Regelui, acesta refuza, sustinand ca salvarea Joseonului poate veni doar prin infrangerea pe mare a inamicului. Acest lucru da nastere unei divergente de opinie cu comandantii militari ai trupelor de pe uscat, care incearca sa zadarniceasca planul Amiralului de construire a unei corabii-testoase. In rest, filmul are tot ce e nevoie pentru a fi captivant de la inceput pana la ultimul cadru: o poveste realista si credibila pana la un punct (anume pana cand intervine Cerul, dupa cum o spune Amiralul la final), o interpretare sublima a tuturor actorilor, imagini spectaculoase, efecte vizuale ce sporesc spectaculozitatea scenelor dinamice, intr-un cuvant tot ce e inclus in reteta unui blockbuster de succes istoric. Daca vreti sa aflati mai multe despre un important episod al istoriei Joseonului, acest film e o propunere ideala. Veti ramane cu o impresie puternica, care nu va va parasi cu una cu doua.

Traducere efectuta in pemiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil ! Timingul a fost lucrat manual linie ncu linie.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil