“Rhino Season” este cel mai nou film al apreciatului regizor iranian de origine kurda Bahman Ghobadi, aflat in exil. Nascut in Kurdistanul iranian in 1961, Ghobadi a fost fascinat din tinerete de arta fotografica si de film.In 1990 a inceput sa faca scurtmetraje pe pelicula de 8 mm, unele dintre ele aducandu-i premii, iar colaborarea ca asistent de regie al marelui Abbas Kiarostami la “The Wind Will Carry Us” l-a introdus in lumea buna a filmului din Iran, practic Kiarostamii fiind cel mai mare si mai cunoscut regizor pe care il are Iranul, un adevarat creator de scoala de film. Ghobadi face parte din “noul val” al filmului iranian, care din 1969 pana in prezent a schimbat total fata filmului iranian, in care se regasesc tot mai mult un limbaj poetic si un ton politico-filosofic evident. “Noul Val” a luat nastere datorita miscarilor politice si intelectuale ale vremii, iar personajele filmelor din acest curent se apropie de cele are neorealismului italian. “Rhino Season” nu face exceptie de la regula, desi vorbim de un film realizat in 2012, cand neorealismul italian a apus de mult, dar a carui matrice o regasim in orice realizare cinematografica iraniana a timpurilor prezente. Filmul abunda in poezie abstracta si in imagini de o rara frumusete artistica, desprinse parca din niste picturi impresioniste, iar scenariul sau e inspirat din viata unui poet iranian de origine kurda,

Sadegh Kamangar, care timp de 27 de ani a fost tinut captiv in temnitele regimului islamist instaurat in 1979 de ayatolahul Khomeini. Filmul a fost apreciat de critici pentru regia si spectacolul sau vizual, castigand 6 premii internationale si avand 4 nominalizari, toate pentru imagine, design, efecte vizuale si regie. Succesul filmului nu trebuie sa ne mire, cata vreme il avem in fata pe Bahman Ghobadi, unul din cei mai straluciti regizori iranieni ai momentului, care in intreaga cariera a castigat numai putin de 52 de premii cu filme ca A Time for Drunken Horses, Turtes Can Fly sau No One Knows About Persian Cats. Pentru a adauga o si mai mare greutate lui “Rhino Season” – filmat aproape in intregime in Turcia -, Ghobadi a apelat pentru rolul protagonistului ce-l intruchipeaza pe poetul Sadegh Kamangar la actorul veteran Behrouz Vossoughi, in varsta de 74 de ani la data filmarilor. Partenera lui din film e cunoscuta vedeta internationala Monica Bellucci, ajunsa la 47 de ani s-o interpreteze pe sotia poetului kurd. Celor doi li se adauga in distributie frumoasa actrita turca Beren Saat, la 29 de ani fiind una din cele mai bine platite actrite turce ale momentului.

Spre sfarsitul anilor ’70, Sahel Falzan (Behrouz Vossoughi) e un scriitor de succes. Viata lui e una implinita: isi lanseaza proaspatul volum de versuri intitulat “Ultimul poem al Rinocerului” si o iubeste pe Mina (Monica Bellucci), nepoata unui colonel sus-pus al regimului Sahului aflat la putere, cu care intentioneaza sa se casatoreasca. O iubeste pe fata atat de mult incat o duce intr-un loc ascuns din natura unde, pretinde el, cu firea-i poetica, ar fi scris impreuna cu copacul cu care vorbeste poemele din ultimul sau volum de versuri. Si totusi, in calea fericirii celor doi pare a sta ceva. Soferul celor doi, angajat de colonel sa-i duca oriunde vor cei doi indragostiti, Akbar Rezai, ascunde ceva in spatele privirii si fetei sale acoperite de o barba deasa, ce emana un aer bizar. S-a indragostit de Mina, viitoarea sotie a poetului. In 1979, Revolutia Iraniana duce la rasturnarea regimului, iar destinul celor doi indragostiti deveniti intre timp sot si sotie se schimba radical. 30 de ani mai tarziu ii regasim pe amandoi in viata, imbatraniti, cu vietile distruse, la distanta mare unul de celalalt. Sahel a fost condamnat la 30 de ani de temnita pentru poemele sale considerate politice de catre regimul islamic, iar Mina a fost condamnata la 10 ani de temnita pentru complicitate. Acum, la 30 de ani distanta de la inceputul cosmarului, eliberat, Sahel porneste in cautarea sotiei sale. Descoperirile pe care le face sunt socante.

“Rhino Season” are ca fundal istoric decorul anilor ’70-’80, ani tulburi, de transformari social-politice fara precedent in Iran. Pana spre sfarsitul anilor ’70, Iranul era o tara deschisa spre Occident, Sahul Mohammad Reza Pahlavi fiind sustinut pe tron de Statele Unite si Marea Britanie. Viata in Iran era una absolut normala, ca in orice tara libera a lumii acelor vremuri, insa coruptia, extravaganta si regimul devenit tot mai opresiv al Sahului, ca si problemele economice soldate cu saracirea multor iranieni a dat nastere unui val de nemultumire populara indreptata impotriva Sahului si a occidentului. In 1979, dupa cativa ani de revolte, greve si lupte de strada, Sahul Reza Pahlavi pleaca in exil, iar 2 saptamani mai tarziu ayatolahul Khomeini preia puterea, devenind Lider Suprem. E votata o noua constitutie, iar prin referendum, Iranul devine oficial republica islamica. Orientarea occidentala a monarhiei autocrate e inlocuita cu teocratia, iar toti dusmanii regimului au fost redusi la tacere in temnite. Pe acest fundal, “Rhino Season” dezvaluie o drama din miile traite in acei ani, cea a poetului Sadegh Kamangar, care a fost tinut dupa gratii timp de 27 de ani, membrilor familiei spunandu-li-se ca acesta a decedat, autoritatile avand chiar cinismul de a pretinde existenta intr-un cimitir pagan a mormantului acestuia, la care membrii familiei s-au dus sa-si planga disparutul. Din acest punct de vedere, filmul este un poem al suferintei dar si al iubirii, care supravietuieste oricarei opresiuni si timpului. Actorul ce interpreteaza poetul din film realizeaza o performanta prin faptul ca abia rosteste cateva replici pe durata intregului film, insa reuseste sa construiasca o intreaga poveste de viata in jurul imaginii sale. Mimica sa, privirea patrunzatoare, gesturile unui batran decrepit cu par si barba alba starnesc o multime de emotii in sufletul spectatorilor. Sahel Falzan e un intellectual, un om de cultura si al cuvintelor. Intregul lui univers e total diferit de cel al omului de rand. Ca artist, hrana lui sunt metaforele, pe care incearca sa le gaseasca in compania naturii, a copacilor, apei, cerului, stelelor. El traieste intr-o alta dimensiune, in care timpul, hrana, opresiunea, toate sunt notiuni neimportante. Cuvintele sunt esenta, hrana sufletului sau, prin ele isi exprima durerea si ura, iubirea si pasiunea. Astfel de lucruri nu pot fi intelese de regimuri politice, de tortionari, de omul simplu, de ideologii. Acestea sunt prea profane pentru puritatea universului unui poet. Cu atat mai mult regimul islamic instaurat in Iran, care a inlocuit radical un stil de viata liber cu unul plin de ingradiri religioase, fatarnic, in spatele religiei ascunzandu-se de multe ori ingradirea libertatii de exprimare si gandire. Regimul islamic nu a fost cu nimic mai prejos de orice regim comunist din Europa de Est, fiind doar o justificare pentru o ideologie ce se pretindea eliberatoare si salvatoare. Timp de 30 de ani, acest regim a reusit sa-l reduca la tacere pe Sahel, sa-i distruga viata si visele, chiar daca nu avea absolute nici o aspiratie politica. 30 de ani mai tarziu il regasim la apusul vietii, cu putine clipe ramase pentru a se bucura de viata, dar fara a tine cont de aceste lucruri, incearca doar sa o gaseasca pe cea alaturi de care a reusit sa traiasca ca sot timp de doar 2 ani. Sufletul sau a ramas incremenit in urma cu 30 de ani, pe la mijlocul vietii sale, cand era inca un tanar cu aspiratii poetice indragostit de viata. Mina, sotia lui, interpretata cu mult tact de Monica Bellucci, si-a trait viata fidela sotului ei pe care il credea mort. A rezistat presiunilor autoritatilor de a-si renega sotul, iar restul anilor tineretii i-au fost rapiti in temnita de acest regim fatarnic care din nefericire exista si astazi in Iran, desigur intr-o forma la fel de autoritara, adaptata timpurilor noastre. Desi a incercat sa ajunga in Europa, privita ca un Taram al Fagaduintei, a ajuns captiva la periferia Europei, in Turcia, o tara unde si-a cautat un adapost departe de viata plina doar de amintiri triste din Iran de dupa eliberarea sa. In opozitie cu iubirea pura a lui Sahel pentru Mina, regizorul completeaza triunghiul cu iubirea bolnavicioasa a soferului Akbar Rezai, care ajunge sa-si traiasca viata respins de Mina. Iubirea lui ajunge sa fie privita ca o boala de care nu se poate vindeca, o iubire neimplinita la care nu e dispus sa renunte nici la varsta senectutii. Filmul exploateaza extraordinar tensiunea relatiei dintre cele 3 personaje ale triunghiului, apeland la dese intoarceri in timp in anii ’70-’80, pe care le opune imaginii prezentului, in care fiecare personaj cauta ceva. Sa fie fericirea unui viitor trait in singuratate intr-o lume mai buna sau nostalgia trecutului incremenit in sufletul fiecaruia, odata cu tineretea si visele lor ?

Un film deosebit ce duce arta cinematografica la un nivel greu de atins de orice regizor al zilelor noastre. Veti gasi in “Rhino Season” multa poezie abstracta, idei exprimate in imagini pe alocuri socante si surprinzatoare, o viziune inedita asupra vietii, mortii si trecerii timpului, un film care indeamna la meditatie si care nu are cum sa nu te impresioneze. Nu in ultimul rand, filmul este o palma data regimului islamic aflat inca la putere in Iran, criticandu-l sever pentru modul brutal in care libertatea de exprimare este strivita de o ideologie radicala justificata in numele religiei.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 pentru asiacinefil.com

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com