Regizorul lui “Unforgiven” si “Villain”, japonezul descendent din imigranti coreeni Lee Sang-il, ne aduce o noua poveste misterioasa ce calca pe urmele celei premiate din “Villain”. “Rage” are la baza un roman al aceluiasi Shuichi Yoshida ce a scris si scenariul lui “Villain” (2010), un film premiat cu 11 premii (ce a avut la vremea lui si 13 nominalizari). Distributia productiei din 2016 e una surprinzatoare, rar fiind dat ca un film japonez sa reuseasca sa stranga pe afis un numar atat de mare de actori cu nume. Veteranului Ken Watanabe (cunoscut si cinefililor straini de filmul japonez din productiile hollywoodiene in care a aparut de-a lungul anilor – The Last Samurai, Letters From Iwo Jima, Memoirs of a Geisha) i se alatura un Go Ayano (Shinjuku Swan), Kenichi Matsuyama (Gantz, Kaiji, Memoirs of a Teenage Amnesiac, Kamui, Death Note), Satoshi Tsumabuki (cu care regizorul a colaborat ca protagonist in “Villain”) , Mirai Moriyama (A Chorus of Angels) sau Aoi Miyazaki (A Chorus of Angels). Scenariul a fost adaptat de regizor dupa romanul omonim publicat in 2014 de Shuichi Yoshida. Filmul nu a fost un succes de box-office in Japonia, unde a obtinut incasari de doar 2,4 milioane $, insa a castigat 4 premii si a avut nu mai putin de 19 nominalizari ! Doua au fost premiile acordate de Academia Japoneza de Film actorilor Satoshi Tsumabuki si debutantului Takara Sakumoto, si alte doua premii au fost acordate la Festivalul de film Hochi regizorului Lee Sang-il si actorului Go Ayano. Coloana sonora a filmului e semnata de unul din veteranii japonezi din domeniu, Ryuichi Sakamoto, omul din spatele fundalului sonor al unor filme arhicunoscute precum “The Last Emperor” al lui Bertolucci, “Babel” si “The Revenant” al lui Innaritu, “Merry Christmas, Mr. Lawrence” al lui Oshima.

In linistitul orasel Hachioji, o crima infioratoare are loc, un cuplu de varsta mijlocie fiind macelarit de un criminal ce lasa in urma un mesaj format dintr-un singur cuvant, “Manie”, scris pe peretele camerei cu sangele uneia din victime. La un an de la oribila crima, politia nu a reusit inca sa rezolve cazul, criminalul fiind de negasit. Din lipsa de alte solutii, anchetatorii decid sa faca public cazul, ce ajunge in atentia mass-mediei, fiind cerut ajutorul populatiei pentru identificarea autorului. Un portret robot al acestuia impanzeste orasele si canalele de stiri, dar la un an distanta politia banuieste ca autorul mai mult ca sigur si-a schimbat infatisarea in urma unei operatii estetice. Pe acest fundal, 3 posibili suspecti apar in acelasi timp in 3 zone diferite ale Japoniei, avand semnalmente asemanatoare si comportamente ce ridica suspiciuni. Anturajul fiecaruia intra la banuieli, lipsa de incredere declansand o veritabila drama in vietile tuturor. Si totusi, unul din ei e posibil sa fie criminalul cautat de o tara intreaga…

“Rage” e un thriller ce abunda in mister, care insa nici un moment nu isi tradeaza latura dramatic-artistica. Ba, mai mult, odata lamurit misterul, in ultimele minute regizorul transforma totul intr-o drama, explorand latura umana a personajelor sale. Iar acestea sa nu va asteptati sa fie niste personaje obisnuite; din contra, fiecare personaj are o drama si o neimplinire personala care isi pune amprenta ca o tara asupra prezentului. Perspectiva din care e spusa povestea e una inedita: fundalul povestii e existenta unui criminal periculos in libertate, ce poate lovi oricand. Pornind de aici, firul epic se despica in trei, conturandu-se trei grupuri de personaje. Primul grup il reprezinta personajele din Chiba, o provincie din partea de est a Japoniei, unde d-l Maki, interpretat de Ken Watanabe, un pescar, isi creste singur fiica, pe Aiko (Aoi Miyazaki), ce are episoade de ratacire, cum a fost ultimul in care a fugit de acasa si a incercat sa se intretina prostituandu-se. Viata fragilei Aiko se schimba cand in micutul orasel portuar soseste tanarul Tashiro (Kenichi Matsuyama). Tacut si ferindu-se mereu de ochii lumii, acesta e remarcat de fata, care se indragosteste de el. Al doilea grup de personaje e cel din insula sudica Okinawa, format din cuplul Izumi-Tatsuya; el timid, ea extrovertita, venita de doar 2 luni pe insula impreuna cu mama ei, ce oferea si ea placeri barbatilor. Izumi se va lupta sa nu calce pe urmele mamei sale, avand de infruntat mereu presiunea acestei pete negre din trecutul familiei ei. Intr-o zi, ea cunoaste pe o insula pustie din vecinatate un individ, Tanaka, cu care se imprieteneste si care ii cere sa pastreze un secret… In sfarsit, cel de-al treilea grup de personaje e cel format de un cuplu gay din capitala Tokyo, Yuma (Satoshi Tsumabuki) si Naoto (Go Ayano). Naoto, recent venit in Tokyo, e invitat de Yuma sa locuiasca in apartamentul lui luxos, dupa ce-l cunoaste la o petrecere, si incepe o relatie cu acesta. Curand, Naoto afla de faptul ca Yuma are o mama la un azil de batrani, grav bolnava. Relatia celor doi ridica suspiciuni in momentul in care politia face public portretul robot al criminalului, iar Naoto pare a se asemana cu criminalul… Interesant e faptul ca povestea celor trei grupuri de personaje e dezvoltata independent una de cealalta; personajele interactioneaza in interiorul grupului lor si pana la final cele trei grupuri nu se vor intersecta sub nici o forma. Altfel spus avem o poveste de ansamblu, cu 3 povesti secundare derivate din aceasta ce evolueaza in paralel independent, ce ne dezvaluie pe langa latura misterioasa a unor personaje si subiecte sensibile, dramatice, din viata de zi cu zi a fiecaruia, ce graviteaza in jurul a doua cuvinte cheie: “manie” si “incredere”. Lipsa increderii declanseaza mania, cea care fara sa observam, va cuprinde treptat fiecare personaj in parte si-l va marca pentru totdeauna. Chiar daca avem parte de un numar mare de personaje si in prima jumatate de ora nu intelegem mai nimic din poveste, timp de aproape 2 ore (filmul are 2 ore si 20 de minute) avem sansa de a descoperi un film extrem de captivant si bine filmat. Odata lamurite cele 3 grupuri de personaje, regizorul alterneaza vietile personajelor prin cadre care de multe ori se intrepatrund vizual sau sonor, si chiar daca asta iti da senzatia unei harababuri totale, nu e deloc asa. Dupa prima jumatate de ora ai ajuns deja sa te familiarizezi cu personajele, si tot ce mai ramane e sa te lasi prins in atmosfera filmului si sa astepti cu sufletul la gura sa afli deznodamantul povestii. Un film ce captiveaza si sensibilizeaza in acelasi timp, care trage un semnal de alarma in privinta a ce devine omul in absenta increderii in semenii sai. Inteligent si rafinat, “Rage” e una din surprizele placute si originale ale cinematografiei japoneze a ultimilor ani, aservita aproape in intregime industriei manga. O revenire a filmului pe cursul sau firesc ar putea salva cinematografia nipona, atat de apreciata acum 20-30 de ani. Din pacate, insa, si filmul japonez depinde de castigurile obtinute la box-ofice…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil