Daca “Platinum Data” ar fi fost facut de americani, probabil cu totii am fi spus ca scenariul filmului s-a nascut din imaginatia colectiva a unei natiuni imbolnavite de teoria conspiratiei, care vede peste tot OZN-uri si planuri de “X-Files” ale guvernului sau armatei ce-i reprezinta. Sa sustii, de exemplu, ca armata pe care tu, ca cetatean, o intretii din taxele tale, a creat niste roboti minusculi sub forma de tantari care au ca misiune sa colecteze mostre de sange de la populatie se inscrie in tipicul unei natiuni a carei imaginatii este extrem de bogata si care, probabil, se plictiseste in absenta unor astfel de subiecte. Japonezii sunt mult mai pragmatici, si asta cu toate ca din punct de vedere tehnologic sunt printre primele natiuni ale lumii. Ei isi vad de treaba lor, fiecare cu slujba lui, ca niste furnicute, si nu se plictisesc deloc incat sa cada in depresia unor astfel de teorii. “Platinum Data” are la baza nu o teorie, cu un roman al celui mai de succes scriitor contemporan de romane de mister, Keigo Higashino. Principalele sale romane au fost ecranizate atat in Japonia cat si in Coreea de Sud, precum: “Broken” (in Coreea) cu echivalentul “The Hovering Blade” in Japonia, “Perfect Number” (in Coreea) cu echivalentul “Suspect X” in Japonia, “Into the White Night” (in Japonia), echivalentul lui “White Night” in Coreea de Sud, “Wings of Kirin”, “Galileo”, si lista ar putea continua. Misterele lui Higashino n-au nimic de-a face cu teoria conspiratiei, ele sunt rationale si reci, pline de nepravazut si cu un mesaj subliminal puternic. Ca mai toate ecranizarile dupa Higashino, si “Platinum Data” a fost un succes de box-office, obtinand in Japonia incasari de aproape 26 de milioane de dolari, carora li se adauga inca aproape 18 milioane de dolari incasari de peste hotare. Si scenariul a contribuit la acest succes, dar si actorii distribuiti in rolurile principale, Kazunari Ninomiya, cunoscutul membru al formatiei “Arashi”, pe care ni-l amintim din “Gantz” si din “The Lady Shogun and Her Men”, si veteranul Etsushi Toyokawa din “20 th Century Boys”, unde a interpretat rolul Otcho atat de indragit de fanii trilogiei.

In zilele noastre, tehnologizata societate japoneza a ajuns in pragul unei etape importante in evolutia umana. Cercetatori si oameni de stiinta au pus bazele Noului sistem de investigare a ADN, un proiect ce avea ca scop reducerea criminalitatii spre zero prin identificarea autorilor pe baza ADN-ului. In acest sens, Ryuhei Kagura (Kazunari Ninomiya), un cercetator de top in domeniul analizei ADN lucreaza in cadrul Institutului special de analiza si cercetare din cadrul Agentiei Nationale de Politie. Studiile sale demonstreaza ca, in conditiile cunoasterii ADN-ului unei persoane, se poate stabili nu doar inclinarea acestuia spre comiterea unor infractiuni ci si probabilitatea ca o persoana sa fie autorul unei crime. In momentul in care o serie de crime in serie nu isi gasesc rezolvarea, detectivul Asama (Etsushi Toyokawa) e trimis sa colaboreze cu Kagura. Cu toate ca acesta ii furnizeaza informatii la sigur, care duc in scurt timp la capturarea criminalului, Asama realizeaza ca probele ADN in baza carora Kagura a facut portretul robot al criminalului au fost obtinute illegal. De aici, intre cei doi se produce o fisura la nivel principial, Asama fiind neincrezator in activitatea lui Kagura, care, in schimb, e convins ca munca ce o duce va curata societatea umana de criminalitate. Doar ca ceea ce Kagura credea ca este un sistem perfect se va intoarce impotriva sa. Doi cercetatori sunt ucisi chiar la locul de munca, iar Asama e trimis sa investigheze cazul sustinut de Kagura. Inregistrarile de pe camerele de supraveghere indica faptul ca insusi Kagura s-a aflat la locul crimei la data producerii acestora. Pentru a dovedi ca profilul criminalului nu se aseamana cu al lui, apeleaza la proba ADN. In mod surprinzator, si aceasta il indica pe el ca autor al crimelor. Si astfel, dintr-un cercetator de elita acesta devine peste noapte inamicul public numarul 1, cautat de toata politia japoneza. Vanat e toata lumea, acesta incearca sa-si demonstreze nevinovatia. Cazul, insa, se complica.

“Platinum Data” e un excelent thriller cu accente SF, in care povestea bate mai departe decat lasa sa se intrevada la o prima vedere. In filmele SF ale anilor ’80-’90, deseori vedeam mentionata specificatia cum ca evenimentele se petrec undeva in anii 2020, deci intr-un viitor nu prea indepartat. Ei bine, de aceasta data, prima mentiune ce apare in film este stabilirea perioadei in care se desfasoara actiunea… “unul dintre acesti ani”. Cu alte cuvinte, am devenit contemporani cu progresul tehnologic, iar orice tine de science-fiction e… prezent, nu viitor ! In lumea zilelor noastre, ADN-ul poate fi cheia rezolvarii nu doar a anumitor boli incurabile, ci si a unor fenomene sociale pe care omenirea nu le-a putut stapani niciodata, cum e criminalitatea. Daca cunosti ADN-ul unei persoane, teoretic poti stabili multe alte conexiuni si sa realizezi un profil al individului foarte apropiat de realitate. Intrebarea care intervine si care face ca filmul, in definitiv, sa fie o fictiune, e pana unde se poate merge. In film se trece o anumita bariera care in viata reala teoretic e greu de crezut ca poate fi trecuta, guvernul japonez dand o lege prin care intreaga populatie e obligata sa mearga la medic pentru a i se preleva probe ADN, care mai apoi sunt clasificate si controlate de autoritati. Adeptii teoriei conspiratiei sau persoanele mai suspicioase probabil ar spune ca microciparea sau alte modalitati prin care statul intervine asupra vietii individului ar fi, de fapt, etape ale unui asemenea plan diabolic. Mergand pe ideea ca totul este o fictiune, “Platinum Data” ne arata doar o perspectiva a ce ar putea insemna ca o autoritate – de orice natura ar fi aceea – sa controleze o comunitate umana prin cunoasterea datelor furnizate de structura ADN a fiecarei persoane. Iar mesajul filmului e unul pe care l-am mai vazut sugerat si de alte filme similare, anume ca jocul de-a Dumnezeu nu e decat o noua forma a teoriilor despre rasa umana si puritatea ei. Daca cineva ar cunoaste cum pot fi evitate anumite boli prin manipulare genetica, sau daca lumea ar fi impartita dupa coeficientul de inteligenta, cei geniali fiind considerati utili unei elite, iar cei cu un nivel sub-medie fiind considerati inutili si dispensabili, cum ar arata lumea viitorului ? In cautarea perfectiunii, omul si-ar pierde insasi trasatura sa fundamentala, umanitatea. De aceea ordinea in aceasta lume nu poate fi mentinuta de o entitate imperfecta cum e omul, ci de o divinitate, care prin definitie e intruchiparea perfectiunii. Oare exista un corespondent pentru notiunea de “Cel mai bun conducator din aceasta lume” ? In nici un caz. Notiuni precum “Cel mai rau” sau “Cel mai bun” sunt doar niste extreme ce nu definesc perfectiunea. Omul nu detine cheia perfectiunii, si cu atat mai putin Genetica. De ce ? Pentru ca niciodata genetica nu va oferi nemurirea si eternitatea omenirii. “Platinum Data” ramane, asadar, o fictiune agreabila ce te tine cu sufletul la gura pana la final, insa totul nu e decat o fantezie care chiar daca ar avea un sambure de adevar in realitatea secolului XXI, nu poate convinge pe nimeni ca astfel de scenarii, chiar daca s-ar petrece in realitate, ar putea schimba cumva soarta omenirii. In bine probabil ca nu (medicina poate ar permite evitarea anumitor boli, ar creste calitatea vietii, dar de lungit aceasta n-ar fi mai lunga si nu exista garantia ca nu vei sfarsi intr-un accident inainte de a beneficia de avantajele geneticii), iar in rau nu mai conteaza, cata vreme aceasta lume oricum e devorata de pacat si controlata de haos. Un film bun, ce-ti da de gandit, dar care trebuie privit in limitele fictiunii care este.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil