Orice film realizat de Kim Ki-duk e un eveniment cinematografic unic, ce nu poate trece neobservat pe plan international. In mod ciudat, asa cum se intampla si in alte parti, Kim Ki-duk – cel mai in voga cineast coreean al momentului – nu beneficiaza de aceeasi atentie in tara sa natala pe cat de apreciat este peste hotarele sale. Filmele sale pun accentul pe latura artistica, fiind prea putin comerciale, deci fara a umple salile de cinematograf. Insa impactul operei acestui regizor la nivel mondial e unul fenomenal. Cea mai noua realizare a acestuia, “Pieta”, a fost realizata ca de obicei cu un buget minimal si filmata in nici o luna de zile, din februarie pana in martie ale acestui an. Al 18-lea film al carierei a adus si o meritata nominalizare din partea Coreei a filmului “Pieta” pentru cursa Oscarurilor pentru Cel mai bun film strain ce va avea loc in 2013. O rasplata binemeritata pentru Kim Ki-duk, in conditiile in care acest exceptional regizor a adus atata si atata faima cinematografiei coreene in ultimii 15 ani prin munca sa. Si nu doar atat. La inceputul acestei toamne, in cadrul celebrului festival de film de la Venetia, Kim Ki-duk marca inca o premiera pentru filmul coreean, ce va ramane in istorie: “Pieta” a devenit prima pelicula coreeana ce a castigat Leul de Aur pentru Cel mai bun film in cadrul prestigiosului festival european. Filmul a mai castigat inca 3 premii la Venetia, 2 la Daejeong Film Awards la sfarsitul lunii trecute si inca 3 oferite de Asociatia Coreeana a Criticilor de film a inceputul acestei luni. Din distributie, ca de obicei, nu fac parte nume cunoscute, insa cei doi protagonisti ating apogeul carierei, in special protagonista din rolul feminin, Jo Min-su (47 de ani), premiata cu titlul de Cea mai buna interpretare feminina a anului la Daejeong si de Asociatia Criticilor coreeni de film, avand in plus si o nominalizare pentru Cea mai buna interpretare la Festivalul Asia Pacific de pe continentul nord-american. Lee Jung-jin, protagonistul masculin, a mai aparut in “Troubleshooter” dar si in serialul “The Fugitive: Plan B” alaturi de Rain, insa succesul lui “Pieta” il va propulsa cu siguranta in cariera. In timp ce la Venetia “Pieta” se acoperea de lauri, in Coreea de Sud se lansa romanul “Pieta”, scris de Hwang Ra-hyun, Kim Ki-duk fiind creditat drept co-autor. Mai mult, s-a lansat chiar un vin cu acelasi nume ca al filmului, avand ca eticheta unul din posterele de promovare ale peliculei.

Lee Kang-do e un recuperator angajat de o firma (care desigur are un gangster in spate) ce ofera imprumuturi private. Datoria lui este sa recupereze banii imprumutati de firma si dobanda datorata, care cel mai adesea ajungea sa fie de 3 ori cat valoarea imprumutului. Cine nu platea, era schilodit pe viata, iar din banii de pe polita de asigurare, recuperatorul isi incasa imprumutul si dobanda. Mergand dupa aceste principii, Kang-do a ajuns sa nenoroceasca nu doar o persoana, ci si familia acesteia, aducand nenorocirile asupra acestora pe toata durata vietii. Unuia i-a nenorocit o mana, altuia un picior, in timp ce altii s-au sinucis. Intr-una din zile, Kang-do se trezeste urmarit de o femeie in varsta, care se tine dupa el si, la un moment dat, ii spune ca e mama lui. Ii cere iertare pentru ca l-a abandonat de mic, insa Kang-do o trateaza ca pe o nebuna: a trait de mic fara parinti, deci cum poate o batrana sa vina sa-I spuna astfel de aberatii ? Femeia da buzna in casa lui, si voluntar se apuca sa spele vasele murdare, sa faca curat prin casa. Desi e alungata, femeia se opune cu incapatanare si sta in fata usii casei lui sustinand acelasi lucru, ca e mama lui. Pe masura ce zilele trec, Kang-do o accepta, treptat, in viata lui, o lasa sa intre in casa, sa-i gateasca, sa faca curat. Treptat realizeaza ca incepe sa aiba sentimente de atasament matern fata de acea femeie care isi spune “mama”. Dar misiunea femeii aparute din senin in viata lui e cu totul alta.

“Pieta” este o celebra sculptura a merelui renascentist Michelangelo Bunoarroti, care o reprezinta pe Maica Domnului tinandu-si in brate Fiul mort; imaginea a fost preluata de numerosi artisti si transpusa sub diverse forme, fiind un simbol al suferintei umane si mai ales al respectului profund amestecat cu duiosie fata de cineva. Intocmai acestei reprezentari renascentiste, Kim Ki-duk realizeaza o adevarata capodopera cu filmul sau “Pieta”, o fresca ce descrie evolutia unei fiinte dezumanizate si lipsite de orice sentiment pana la stadiul de constientizare a propriului rau comis in aceasta existenta. Personajul sau, Kang-do, e intruchiparea Raului in aceasta lume. Si-a vandut sufletul pentru bani si lucreaza cu acesti bani, in slujba diavolului. La un moment dat, unul din clientii sai pune o intrebare retorica: “Ce sunt banii ?”, iar aceasta il macina, neavand un raspuns la asta. Raspunsul soseste in momentul in care o intreaba pe mama lui, iar aceasta ii spune ca banii sunt “inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor”. Prezenta acelei persoane fara suflet care isi zice mama si ii cere in genunchi iertare, caindu-se pentru greselile tineretii, ii schimba treptat viziunea despre viata, il umanizeaza. Incet, descopera cum este sa zambeasca, cum este ca cineva sa aiba grija de el, sa tina la el, sa vina acasa si sa gaseasca acea caldura sufleteasca pe care nu a simtit-o niciodata. Dintr-un salbatic cu sufletul gol, incepe treptat sa devina om. Nu realizeaza insa imediat impactul prezentei mamei sale in viata sa, dar il descopera din dialogul cu “condamnatii’ lui pe care i-a schilodit si carora le-a provocat atata sufrinta. In momentul in care unul din clienti e dispus sa renunte nu doar la o mana, ci la amandoua pentru a-si cerste copilul ce urmeaza sa vina pe lume, Kang-do devine chiar invidious ca acel copil are un asemenea parinte. Incet, invata ce inseamna sa tii la cineva, iar dragostea materna care dupa 30 de ani apare ca o revelatie in viata sa e o minune divina capabila sa-l transforme. Dar oare nu e prea tarziu ?

O capodopera fara doar si poate, “Pieta” e un film de care cinematografia coreeana avea mare nevoie. Sufocata de sute de productii comerciale, care mai de care mai spectaculoase, cinematografia coreeana ne demonstreaza ca are capacitatea de a se regenera in continuu, datorita unor mari cineasti. Kim Ki-duk merita toate aprecierile pentru regia si scenariul acestui low-budget care face cat 100 de filme comerciale cu bugete de blockbuster, ce nu pot spune la un loc cat a spus acesta in doar 100 de minute. Un film cutremurator, realist si socant pe alocuri, care reuseste sa te sensibilizeze si chiar sa stoarca o lacrima eliberatoare spre final, cand o muzica divina simti ca-ti invadeaza sentimentele confuze, eliberandu-te de povara suferintei personajelor. Genial !

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com