Ce poate fi mai captivant pentru omul secolului XXI decat mondenul, barfa si scandalurile in care sunt implicate personalitatile publice ? Tabloide si ziare de scandal ieftine finanteaza o adevarata industrie in care domnia apartine Mariei Lor paparazzilor, care de mult si-au depasit statutul de simpli vanatori de senzational, tupeul si indrazneala fara margini a acestora in cautarea unei ipostaze compromitatoare a unei personalitati publice sau a unei vedete dand ele insele nastere la scandaluri. Dar nu paparazzi zilelor moderne au inventat scandalurile, ele exista de cand lumea si sunt o caracteristica a lumii in acre traim inca din cele mai vechi timpuri. Daca e sa calatorim in timp si sa ne referim la Japonia medievala, literatura si istoria au consemnat numeroase scandaluri in care diverse personalitati publice si politicieni au fost implicati. Insa poate cel mai mare scandal din istoria Japoniei medievale a fost asa-numita “idila Eijima-Ikushima”, un amestec de intelegeri murdare, relatii ilicite si manevre politice ce-au implicat asa-numitul Oh-oku sau haremul Sogunului. Concubinele acestuia locuiau in asa-numitul Palat Interior, ce avea niste reguli stricte si o organizare proprie. Nimic nu poate fi mai fascinant decat sa vezi cum in jurul acestei lumi dominate de femei roiesc ambitii nemasurate si sete de putere politica in masura a oferi o pozitie privilegiata in sistem, ambitii traduse prin intrigi, tradari si scandaluri.

Daca in filmul din 2011 – Ooku The Inner Chambers (tradus in premiera de asiacinefil in urma cu mai bine de un an), cu ajutorul imaginatiei scenaristilor am avut parte de un harem de barbati intr-o Japonie medievala condusa de o “Doamna Sogun” intr-o realitate distorsionata, filmul lui Toru Hayashi din 2006 pe care vi-l propune asiacinefil se doreste o redare fidela a realitatii din haermul Sogunului. “Oh-oku The Women of The Inner Palace” e o productie de televiziune japoneza realizata cu concursul postului Fuji Tv, o incheiere a unui ciclu de seriale de televiziune dedicate subiectului Ooku, difuzate din 2003 pana in 2005. Cum era de asteptat, scenariul este scris de o femeie, Taeko Asano, scenarista anterioarelor seriale de televiziune dar si a celebrei povesti a fetei samurai oarbe “Ichi”. Faptul ca Toru Hayashi a reusit sa regizeze filmul asemeni unei productii pentru marele ecran e o performanta pentru acesta, deoarece pana in prezent nu are la activ decat filme si seriale de televiziune realizate cu un buget mult sub al oricarui film pentru marele ecran. Nu in ultimul rand, la succesul acestui film a contribuit din plin protagonista Yukie Nakama, o mare vedeta a micului si marelui ecran din Japonia zilelor noastre, dar si melodia intepretata de Kumi Koda, “Unmei”.

Povestea ne introduce in atmosfera plina de culoare a Japoniei inceputului de secol 18. In anul 1713, Cetatea Edo era condusa de peste un secol de sogunii Tokugawa, actualul sogun fiind Ietsugu, un baietel bolnavicios, in varsta de cinci ani. In aceasta perioada inflorea cultura populara manifestata mai ales prin spectacolele de teatru kabuki ce aveau o mare trecere, in special printre femei, ce le frecventau in cautarea vreunui chips artist care sa aiba ochi pentru ele. Palatul era impartit in trei parti: Exterior, Centru si Interior. Palatul Interior fiind locul rezervat in exclusivitate femeilor din Palat. Sogunul fiind minor, adevaratul conducator al Palatului era de fapt Manabe Akifusa – lordul protector al casei Echizen. Acesta era un barbat prezentabil, fost actor Noh, fapt ce i-a inlesnit extinderea influentei si asupra Palatului Interior. Alaturi de acesta, in actul guvernarii se afla implicat si sfetnicul Akimoto Takatomo – lordul protector al casei Tajima, care a jurat ca va alunga casa Echizen de la putere. Personajele feminine centrale ale Palatului Interior erau, in primul rand, doamna Gekkoin – mama actualului sogun si concubina a fostului sogun. Aceasta isi facuse numerosi dusmani datorita provenientei sale umile si pozitiei actuale. Apoi, era doamna Teneiin – vaduva raposatului sogun, care o ura cu pasiune pe concubina ce i-a furat dragostea sotului ei. Mana dreapta a doamnei Gekkoin este Metresa Palatului Interior – doamna Ejima, o tanara cu educatie, destoinica, talentata, onesta si virtuoasa. In ciuda ceremoniilor ce se desfasurau sub egida etichetei politicoase si a protocolului manierat, discutiile rafinate erau presarate cu replici malitioase pline de ironii si venin, iar in spatele paravanelor atmosfera Palatului Interior era dominata de ura, gelozie, pasiuni si uneltiri machiavelice. Doamna Gekkoin , nu mult dupa moartea sogunului anterior, se consoleaza in bratele lordului Manabe Akifusa, fapt care nu ramane multa vreme neobservat. Asa ca doamna Teneiin, pe principiul ca orice femeie este dispusa sa tradeaze o alta femeie cand este vorba de dragoste, se foloseste de onestitatea si virtutea doamnei Ejima care inca nu cunoscuse iubirea unui barbat si pune la cale un complot pentru indepartarea doamnei Gekkoin. In acest scop este angajat Ikushima Shinogoro pentru a o seduce pe doamna Ejima. Acesta este un actor kabuki ce-si vinde femeilor favorurile sale. Urmarea este ca si din cele mai rele intentii, din cele mai negre uneltiri pot lua nastere sentimente frumoase, adevarate, dar…. Urmeaza sa constatati singuri ce efecte vor avea aceste sentimente asupra personajelor prezentate.

La o prima vedere, “Oh-oku The Women of the Inner Palace” are tot ce te-ai astepta de la un film de epoca cu un buget ridicat: imagini superbe, costume ornate cu modele ce-ti iau ochii, intrigi politice si jocuri de-a soarecele si pisica intr-o lume dominata exclusiv de ambitia femeiasca. Iubirea e doar un obiect de decor in acest univers inchis, insa naiva doamna Eijima e singura care pare a nu intelege ca tavalugul de sentimente ce o bulverseaza la intalnirea seducatorului ei nu pot primi un raspuns la fel de sincer din partea acestuia. Din cauza acestui fapt se va observa ca ceea ce lipseste cu adevarat in acest film e emotia adevarata, trairea sincera a iubirii. Ea vine doar dintr-o directie, e neimpartasita si are un scop evident, subordonat interesului. Ceea ce traiste doamna Eijima e interiorizat, innabusit in propriile-i ganduri pe care aproape deloc nu si le exteriorizeaza. Dorinta ei nerostita pentru amorezul interpret de kabuki e aproape neexprimata in cuvinte. Aici se vede faptul ca avem in fata un film de televiziune, regizat de un regizor de seriale tv, care nu a reusit sa puna in evidenta o chimie intre anumite personaje, lasand neexplorate anumite aspecte interpersonale. Cu toate astea, “Oh-oku The Women of the Inner Palace” ramane un film extrem de romantic pe care iubitorii genului il vor gusta la maxim, intr-un decor mirific, greu de uitat.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 pentru asiacinefil, actuala versiune a subtitrarii fiind cea extinsa.

Prezentare realizata de mialex55 si cris999 – asiacinefil